1,526 matches
-
străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură? "Să încerc să dau un telefon la biserică, să rog pe cineva să vină să ne ia", zice Nick, acum neverosimil de calm. Eu aș fi ca o bombă, în locul lui. Norocul nostru e că ne-am oprit în dreptul unui fel de garaj unde ușa e deschisă și, prin pânza deasă a ploii, se vede lumină. Căci e riscant să suni
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un nod luat dintr-o rădăcină veche, care servea drept minge. Preocupări de igienă nu existau. Peste orice rană mai mare, unde "foaia tăieturii" nu avea destulă putere ca să oprească sângele, puneam pământ. Dar toate acestea îmi par azi aproape neverosimile. Și îmi dau sentimentul că sunt indiscret. Mă uit, parcă, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumătate, străin. 25. Mă plimbam pe aleile unui cimitir cu castani enormi, pe care îl mai văzusem parcă, intrigat de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sub mărul cu "mere de sticlă", tata le aducea hârtie, iar unul dintre politeh-niști formula o problemă de geometrie în spațiu. Aproape de fiecare dată, tata reușea să dezlege primul problema, fără ajutorul hârtiei. A doua zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Oh, făcu el. Atunci răspunsul este „mai mult bâjbâi“. Cuvintele păreau să fie ale altcuiva. Dar îl surprinseră mai puțin decât efectul lor instantaneu de a-l liniști. Ieșise din ascunzătoare, după luni întregi - îi putea spune orice acestei îngrijitoare neverosimile, acestei femei indescifrabile. Barbara acceptă mărturisirea lui cu naturalețe. —E normal să fie așa. Dacă n-ați bâjbâi, ar însemna că ceva nu e în regulă cu dumneavoastră. Ați fost luat în colimator chiar acum. Își lăsă mâna jos, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și l-am ucis pe [Ahaz]ia fiul lui [Ioram] și din casa lui David” (KAI 310, liniile 7-9). În concluzie, întinderea reală a regatului lui David pare să fi fost modestă, limitată la zona Iudeii, în timp ce apare cu totul neverosimilă măreția regatului davidic celebrată de relatarea biblică. În urma unei lupte de succesiune, Solomon urcă la tronul tatălui său David (1Rg 1-2). În relatarea biblică, Solomon este figură idealizată, caracterizată prin unele stereotipe clasice: rege înzestrat cu o mare înțelepciune, constructor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
214, linia 19). Din punct de vedere istoric, concretizarea efectivă a cultului centralizat în timpul regatului lui Iuda este iarăși o chestiune dezbătută, deoarece, fie realitatea regatelor învecinate, fie numeroasele referințe biblice la cultele „idolatrice” pe „înălțimi” (1Rg 14,23) fac neverosimilă centralizarea cultului în templul din Ierusalim deja din timpul lui Solomon, așa cum ar vrea să ne convingă unele pasaje biblice (1Rg 3,2-3). De asemenea, porunca centralizării cultului din Dt 12 pusă pe buzele lui Moise e unul dintre elementele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
erau, de fapt, ai altcuiva care îl urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își continuară cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă el, aruncîndu-i doar o privire scurtă. El alergă după ea și o strigă bucuros: Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba moale de lângă pagoda unei fîntîni ornamentale. Pajiștile cenușii, cu galaxiile lor întunecate de margarete, siluetele copacilor și fîntîna erau neverosimil de diferite de cele pe care le văzuse cu cîteva ore înainte, cînd se întorsese de la școală. Pășind peste o plăcuță cu „Nu călcați iarba“, se duse la un copac în care dorise întotdeauna să se urce. Nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i le arătă căpitanului, directorul li se adresa astfel oamenilor din sală: - Acesta este primul moment de răgaz pe care-l avem de când monstrul s-a strecurat la bord, în urmă cu mai puțin de două ore - da, oricât de neverosimil ar părea, n-au trecut de-atunci nici două ore! Căpitanul Leeth și cu mine am citit recomandările făcute de șefii de secții. Am împărțit aceste recomandări în două categorii. Vom vorbi mai târziu despre prima categorie, în care intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a sensibilității oximoronice a lui Pratt însuși. Călătoria lui Corto este și o întâlnire cu dublul său : ca într-o istorie de Poe, asemănarea fizică până la identitate dintre Corto și generalul turc Timur Chevket marchează intrarea într-un domeniu al neverosimilului. Confuzia originară din Rhodos acționează asemenea unui principiu al dominoului. Dublul lui Corto este ușa care se deschide către o narațiune nu mai puțin sângeroasă și atroce decât aceea a căderii Imperiului Rus. Chevket aparține lanțului uman subteran inseparabil de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
deșert, la șase ani de la terminarea războiului, este ținta spre care se îndreaptă Salomon Horaz, ofițerul evreu ce a servit în serviciile de informații ale Maiestății Sale. În fața rămășițelor ce evocă tumultul sângelui și remușcările celor care supraviețuiesc, un dialog neverosimil se încheagă între locomotiva trăindu-și agonia sub soarele nemilos al Orientului și soldatul ce revine pe urmele trecutului său. În prozele lui Pratt, ca și în arta lui Alejo Carpentier, Garcia Marquez ori Massimo Bontempelli, granița dintre realitate și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Birmaniei, un alt african își croiește drum, nu către răzbunare, ci către mântuire. De vreme ce lașitatea sa a costat viața camarazilor săi, doar decapitarea ofițerului japonez poate stinge datoria către sine și către strămoși. Pike este martorul mediat al acestei întâlniri neverosimile între samuraiul ce-și face seppuku și africanul care își trimite craniul dușmanului curajos în satul său îndepărtat, ca trofeu al onoarei regăsite. Universul lui Pratt și Oesterheld este dominat de sensul paradoxului și al ironiei atroce. Izolat de mediul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din anii ’30. Alteritatea este, simultan, un compus sexual și ideologic corupător. Ylang Ylang este acea Dalilă ce aspiră să răpească lumii libere pe cel mai incoruptibil dintre paladinii săi. Domnul Ming este ipostaza ficțională ce face trecerea către domeniul neverosimilului cinematografic. Emisar al aceleiași umanități nedomesticite ce visează la cucerirea lumii, Ming este expresia saltului antropologic ce anunță venirea supraomului virtualmente invulnerabil. Înconjurat de mașinăriile sale feroce, „Umbra galbenă” sfidează gramatica omenescului, reconstituindu-se, biologic, după fiecare moment în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acela și care au fost, pe urmă am înțeles, cele dintâi semne parcă ale unui șir de grave evenimente a căror cronică ne-am propus s-o facem aici. Aceste fapte vor părea cu totul firești unora, iar altora, dimpotrivă, neverosimile. Dar, la urma urmei, un cronicar nu poate să țină seama de aceste contradicții. Sarcina lui este să spună numai: Lucrul ăsta s-a întâmplat", când știe că acest lucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e kilogramul? strigă, aplecându-se pe fereastra deschisă, o femeie de la unul din etajele de sus ale clădirii de vizavi. Pe Zeliha o amuzase Întotdeauna să vadă cât de ușor, aproape fără efort, reușeau locuitorii acestui oraș să născocească denumiri neverosimile pentru profesiile obișnuite. Era de-ajuns să adaugi un -ar În coada aproape fiecărui lucru vândut la piață și, Înainte să-ți dai seama, obțineai o altă denumire care avea să fie inclusă În lista lungă a profesiilor urbane. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai unicei lor fiice - un pic mai vîrstnică decît mine, se născuse cînd eu fusesem conceput! - se hotărîseră să facă optsprezece serbări În optsprezece seri consecutive. (Zscharnack: „Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care nu merg unul cu altul, că nu-i logic și nici de bună-credință. Dar li s-a spus că Dumnezeu e complex și insondabil, și deci incoerența e lucrul pe care-l simt mai asemănător cu natura lui Dumnezeu. Neverosimilul e lucrul cel mai asemănător miracolului. Voi ați inventat o loțiune care face părul să crească. Nu-mi place, e un joc urât.“ Povestea asta nu ne-a stricat câtuși de puțin săptămânile petrecute la munte. Am făcut excursii frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
începea să scrie în jurnal. Oare scrie despre noi? mă gândeam involuntar. Și astfel a început, prima oară doar sub forma unei neliniști fără nume, apoi cu ghimpele dulce al iubirii tot mai adânc împlântat în inimă, o uimitoare și neverosimilă poveste de dragoste. Era de necrezut! Mă îndrăgostisem de personajul meu, iar el îmi împărtășea sentimentele. Vorbeam noaptea ore întregi, întrerupți doar de geana trandafirie a dimineții, iar eu adormeam cu aripile lui neglijent îndoite în pat, uitând semnul de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunt minciuni, stau într-un echilibru precar între acceptare și respingere, iar Kjus, sărmanul, se află la limita capacităților sale imaginative. Ghemuit pe scaun, soarbe un cocktail oferit de o fostă ascultătoare entuziasmată. Îi place atât de mult atmosfera asta neverosimilă în care se găsește, căci, sub efectul alcoolului, el combină falsitatea celor relatate cu falsitatea spațiului discotecii rurale - pereții se mișcă, luminile se deformează, se creează limpede sentimentul că dacă te ridici în picioare o să te prăbușești. Ar mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-a încurajat să fac ordine așa cum nu mai făcusem de câteva săptămâni. Am început cu lucrurile aruncate într-un colț al sufrageriei: geanta, mapa albastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vedeam în fiecare zi scăldate în lumina proaspătă a dimineții. Era liniște. Aveam mintea goală de gânduri. Doar câteodată, când vreo pisică se strecura pe după tomberoane, tresăream și mă așteptam să-l văd pe Batman sau pe vreun alt personaj neverosimil de bandă desenată. Mi se făcuse foame. Încercam să mă gândesc la lucruri, la viața mea, la Batman, la reclama de la Connex, dar nu puteam ieși deloc din subiectele mele obișnuite, care erau mâncarea de acasă și activitatea de la restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puținele plăceri rămase - poate însemna condamnarea la moarte. Numai luna trecută au fost executați pentru spionaj cinci de-ai lui Sun. Se făcuseră vinovați, în opinia acestuia, de aprecieri laudative la adresa lui Humphrey. Asemenea cazuri se întâlnesc în toate taberele. Pare neverosimilă ideea că în secolul al XXI-lea, în Statele Unite ale Americii, grupări izolate se războiesc ca în evul mediu. Ziarele nu pomenesc nimic despre evenimentele din Whipie, ceea ce e cu totul suspect, fiindcă acolo se moare pe capete. Nici un whipiean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
comunitate să urmeze calea iertării și a iubirii în situația unei slujiri responsabile față de Dumnezeu. 2. Apocalipsul între violență și nonviolență 2.1 Efectele unei interpretări reductive a Apocalipsului Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]