1,788 matches
-
care le alesese În fața casieriței: măsline de Kalamata, spanac congelat și pizza cu brânză feta, o cutie cu supă de ciuperci și o cutie cu supă de pui cu tăiței. Până nu venise În America nu fusese În viața lui nevoit să gătească. De fiecare dată când robotea prin bucătăria apartamentului său studențesc, cu două dormitoare, se simțea ca un rege detronat care trăia În exil. Zilele În care era servit și hrănit de o bunică plină de devotament, o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răutate, nu vei cere ajutorul nici unuia din oamenii ăștia. — Și Îți Închipui că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios!a exclamat Asya. — Poate că da, a spus mătușa Banu dând din cap. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită. Asta a fost totul. De atunci nu au mai vorbit niciodată despre limitele binelui și necesitatea răului. Cam prin vremea aceea mătușa Banu și-a schimbat Încă o dată tehnicile de citire a viitorului, trecând pe alune, de cele mai multe ori prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că da, draga mea. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dar, spre marea lui dezamăgire, castronașele și farfuriile rămăseseră tot cioburi În ciuda privirilor supărate pe care le ațintea asupra lor. La doisprezece ani, reușise să-l Întîlnească pe Sabu care, după ce cunoscuse celebritatea În lumea Întreagă, fusese pînă la urmă nevoit să se producă la circ. La sfîrșitul spectacolului, sărise peste gradene și se strecurase În culise. Fusese sfătuit să aștepte artiștii În fața unui grilaj, În afara circului, lîngă niște lăzi. Cu inima bătîndu-i tare În piept, se apropiase de Sabu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe el la Fraulein Keller, în compania unui grup similar. Poate, făcu el legătura, se îndreptau spre același loc chiar acum! Se trase din lumină și se luă după ei. Mergeau încet și se opreau des, iar Virginski se văzu nevoit să-și potrivească pasul cu ritmul lor, mereu atent să păstreze aceeași distanță față de ei. Cu toate că ocolea lumina, ținându-se în umbra felinarelor, acesta era sigur că ofițerii îl vor observa până la urmă și încerca să-și imagineze ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunat cei de la CBS News, am un subiect de acoperit, o scurgere de nămol, trebuie să ajung Înaintea celor de la ABC și FOX, și e exact În direcția opusă. Îmi pare Îngrozitor de rău că trebuie să fac asta, dar sunt nevoită să vă las aici. — Cum? Nu-mi vine să cred! zise Kitty. — Dar ne-ai promis că ne duci la aeroport! bombăni Desert Rose, masându-și Încă ușor fruntea. Vreau să zic, nu ne datorezi nimic, nici vorbă, dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
maniere devenea. Vii? zise ea, uitându-se la Kitty. — Nu, mulțumesc, sunt obosită, e târziu, am avut o zi prea lungă, răspunse Kitty, ascunzându-și adevăratele sentimente. În ce-o privea, și-ar fi dorit să nu mai fie niciodată nevoită să-i vadă mutra lui Charlie. Luați cardul meu de credit, ca să plătiți băuturile. Însă aveți grijă, nu prea mai am mare lucru pe el. Pedro și Desert Rose plecară, iar Kitty rămase singură În rulotă. Era Întuneric beznă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Vreau să fiu alături de Charlie, să-l ajut. Și nu mai am nici un ban, știi doar c-am fost jefuită. — Dar... Kitty se uită la ea, Încercând să spună ceva. — Nu vreau să plătești tu, bine? De ce să fii tu nevoită să plătești? o Întrerupse Desert Rose imediat. — Pentru că... zise Kitty cu o urmă de zâmbet. — Nu! Hai să Încheiem discuția, spuse Desert Rose repede și se Îndepărtă; apoi se Întoarse cu o geantă și Împrăștie o sumedenie de etichete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Trebuia să-și găsească alt adăpost În seara asta. De ce n-ar fi rămas la Matthew? Își simțea capul Îmbibat de Mojito, de dorința pe care o simțea pentru el, de dorința de-a nu mai fi niciodată, dar niciodată nevoită să degere Într-o rulotă Înghețată, de dorința de-a lăsa În urmă grupul plictisitor și de-a pleca În căutarea „adevăratului“ Los Angeles, strălucitor, modern, misterios. „A fugit cu un bătrân libidinos, mare mahăr prin televiziune, un șmecher, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poate la șaptezeci? — E clar că nu vrea copii, zise Giulia. Nu intră decât el În ecuație. Kitty, draga mea, pare foarte egoist... chiar dacă se Întoarce, nu cred c-ai fi fericită cu el. — Mda, o susținu Carmen. O să fii nevoită să te prefaci că nu-ți dorești copii, că nu vrei să te căsătorești, că nu vrei o viață normală, altfel o să Înnebunească. — N-ai nevoie de un bărbat care te costă atâtea sacrificii... de fapt nimeni n-are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de parcă l-ar fi pregătit pentru cea mai mare lucrare din istoria lui. Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un trunchi sub șopron, ba privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
transforma lutul într-un vas sau într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul. De câte ori, vreme de câte generații, vor fi fost ei nevoiți să scoată din cuptor piese deformate, plesnite, carbonizate, crude sau pe jumătate crude, bune de aruncat. De fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece într-un cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o epuizare nervoasă, străduindu-mă să nu-mi fac gânduri. Între timp, toamna se instalase de-a binelea. Copacii îngălbeniseră și începuseră ploi lungi, plicticoase, ucigătoare, care mă alungau de la fereastră sub pătură. Ca să-mi cumpăr alimente, m-am văzut nevoit să vând diverse lucruri din casă. Dar nu puteam continua la nesfârșit astfel. Într-o zi m-aș fi pomenit cu pereții goi și tot ar fi trebuit să găsesc o soluție. Cum nu știam să fac altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care au avut loc în aceeași săptămână? — Și, în loc să spui că amândouă au fost varză și că teatrul pentru amatori ar trebui scos în afara legii, alături de condusul în stare de ebrietate și plimbările cu mașina pentru a agăța prostituate, ești nevoite să găsești cuvinte inofensive ca „entuziast“ pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Integral (1925-1927). Eclectismul artistic și chiar ideologic e marcat. Într-un plan mai general, el este specific unei culturi periferice, aflate la răspîntie de civilizații, o cultură clivată, proaspăt intrată în modernitate și care, din dorința arderii etapelor, se vede nevoită să recupereze modelele disponibile. Desigur, „contimporanii” resping imitația superficială, considerîndu-se creatori de noutate (și, cum am văzut, „exportatori” de revoluție artistică). Influența constructivistă le vine pe mai multe filiere, cele mai importante fiind cea germană și cea elvețiană (prin Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Sternberg, influențînd decisiv decizia favorabilă a juriului... E de reținut, de asemenea, observația finală a autorului anonim: „Spre sfîrșitul celui de-al treilea deceniu (...) teatrul evreiesc din America traversează o mare criză. Artiști de reputație mondială se văd nevoiți să-și caute spectatori în Europa. Foarte mulți sînt atrași de România, țara unde apăruse teatrul evreiesc”. În căutarea „textului nou” Atît Ion Călugăru cît și I.M. Daniel sau B. Florian pledează în Integral pentru „textul nou” în teatru, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
majoritate a scriitorilor contemporani cu el” (op. cit, pp. 311-312). Un „contestatar” mai moderat este Gelu Ionescu, în textul deja citat din volumul Romanul lecturii. Asumîndu-și „prejudecățile” monumentalist-clasicizante („Mărturisesc că am prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al spectralismului plastic, Eugéne Ionesco - creator, alături de Samuel Beckett, al teatrului deriziunii și al absurdului, Isidore Isou - inventator al lettrismului) anexați patrimoniului cultural autohton. Minimalizați, ignorați sau respinși la început, percepuți adeseori drept lipsiți de „rădăcini” și ostili tradiției locale, nevoiți - din dorință de recunoaștere internațională ori din motive de persecuție politică sau, după caz, etnică - să se expatrieze, unii dintre ei au devenit, retrospectiv, motive de orgoliu național grație succesului extern. Justificată cîtă vreme se exercita împotriva unei burghezii „condamnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice și a noului „saeculum”. Toți trei fac legătura între spiritul avangardei și diferitele centre de validare: Boz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
haina și pleca, lipsind ore În șir, uneori chiar toată noaptea. Am Învățat să detectez semnalele că băuse și să-mi dau seama cînd trebuia să stau deoparte. Prieteni aveam puțini, dar erau alături de mine mereu și Înțelegeau cînd eram nevoită să rămîn peste noapte la ei, cîteva zile pe săptămînă. Nu pot spune că eram nefericită. Pe undeva, eram conștientă că prietenii mei nu aveau mame care erau acum Îngeri, acum demoni și, deși ocazional invidiam căldura și stabilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile Într-un anume fel și nu trebuise niciodată să mă gîndesc la nimeni altcineva. Înțelegeam noțiunea de compromis, doar că nu fusesem niciodată nevoită s-o pun În practică. Și iată-l pe Dan, dînd la o parte fotografiile Înrămate pe care le pusesem cu delicatețe pe combina stereo, Într-un efort de a-i da un aer mai feminin și de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oamenii care veneau să-l vadă (iar asta nu-i lucru ușor, vă asigur) și am tot răsfoit paginile de imobiliare, chinuindu-mă să Înghesui toate vizionările În diminețile de sîmbătă. La trei luni după ce m-am logodit, mă văd nevoită să admit că Îl Înțeleg perfect pe Tom. — De-asta angajează lumea pe cineva ca mine, s-a enervat Sally cînd i-am mărturisit cum mă simțeam. Mă iertase, În cele din urmă, că nu apelasem de serviciile ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dorim ca cealaltă să fie altceva sau altcineva, ne acceptăm una pe cealaltă așa cum sîntem. Și funcționează. — E clar că ești o persoană mult mai drăguță decît mine, spune Anna printre dinți. — Nu-mi face nici o plăcere, dar mă văd nevoită să fiu de acord cu Anna, adaug eu. Nu cred că aș putea să fiu nici pe departe la fel de tolerantă ca tine. — Eu doar am Încercat să găsesc o cale de mijloc, răspunde Lily, ridicînd din umeri. — O cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
va veni acasă diseară, că va intra pur și simplu pe ușă, de parcă nimic nu s-ar fi Întîmplat. — Cum te-ai simți dacă ar fi așa? mă Întreabă Trish. — La fel. Ce mă Înspăimîntă e schimbarea și să fiu nevoită să fac totul singură, dar, și de-ar fi ca Dan să se Întoarcă aici diseară, nu ar Însemna că lucrurile ar fi foarte diferite. Adevărul e că ne urîm de luni de zile. Trish și Lisa arată șocate. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]