1,128 matches
-
anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
3 a învățat să construiască lumi nostalgice (ce ne trimit la expresioniști, dar și la tradiționaliștii care cântă: casa, copilăria și satul, abordate de el, altădată, într-o formulă voit prozaică), încât tot ce ne spune despre iubire, durere, stări nevrotice bacoviene coboară balanța spre cotidian și spre o permanentă putere de a o lua de la capăt ("în rest e o zi de luni"). P. Stoica reînvie o lume de mult apusă: orașe mici, târguri, cu existența lor banală, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spre deosebire de cea precedentă, un caracter pasiv, de epuizare a forței fizice și psihice, o atitudine de inerție. Omul se va simți atins În vitalitatea sa nu numai din punct de vedere corporal, ci În totalitate. Se mai discută și aspectul nevrotic al durerii. Orice durere apare ca Însoțind dorințele refulate ale unei persoane. Ea este legată de frustrări sau de traume emoționale. În cazul durerii, al stărilor de epuizare emoțională, omul se simte singur și părăsit. Existența i se pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
propria sa persoană. Omul de astăzi este lipsit de repere. El devine obiectul manipulărilor al unor antimodele, care adâncesc și agravează această profundă criză de valori prin care este obligat să treacă. Dincolo de a fi o simplă sau exclusivă experiență nevrotică, de factură psihiatrică sau socială, criza omului modern este experiența ontologică negativă care-l dizolvă rapid, sfârșind prin a nu-l mai recunoaște și prin a-l desființa, așa cum anunța M. Foucault. Viața devine o problemă căreia omul nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aceleași probleme psihologice și morale ca și mine sau de altă natură. Această atracție este dată de nevoia unei compensări reciproce a problemelor noastre similare (traumatisme afective, carențe emoționale, frustrări, eșecuri etcă. O asemenea preferință interpersonală are un caracter predominant nevrotic și ea nu poate dura În timp, ci, d Dimpotrivă, va duce destul de rapid la situații conflictuale Între cei doi parteneri, sfârșind prin separarea acestora. Situația prometeică pozitivă se realizează prin alegerea și descoperirea modelului uman ideal cu care dorești
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca o ruptură a unității, el va lăsa o amintire dureroasă de durată. Efectul său este sentimentul penibil al absurdului. Este pierdut un partener. Se năruie un ideal comun. În locul echilibrului și al armoniei dintre persoane, se produce o Încărcare nevrotică a acestora. Ulterior, experiența eșecului se va proiecta ori de cîte ori va apărea posibilitatea realizării unui nou cuplu. Persoanele frustrate vor proiecta experiențele psihotraumatizante anterioare asupra eventualilor viitori parteneri. Este o persistență a umbrelor trecutului asupra prezentului. Nevroza de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți și apoi de a pierde și sensul vieții tale. În aceste situații, apar fenomene compensatorii, atât psihologice, cât și de ordin moral
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și Euridice, iar seria poate continua. Ce este, din punct de vedere psihomoral, restaurarea? Este numai o Întoarcere În trecut? O reluare de la Început a vieții de cuplu? Nu. Este cu totul altceva. Ea reprezintă În primul rând rezolvarea conflictului nevrotic al individului care a suferit un eșec În cadrul cuplului său. Cauzele care au dus la ruperea si dizolvarea cuplului trebuie făcute inteligibile Întrucât În caz contrar ele vor persista ca acuze reciproce Între foștii parteneri ai cuplului, iar aceștia le
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc. Persoana se va dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă, egală, sigură pe sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai puțin definit, insecuritate, impresia de incapacitate de a se putea apăra, centrarea atenției și activității asupra unei singure „teme” legate de nesiguranța și pericolul care amenință individul, dificultăți de adaptare, de angajare Într-o competiție, atitudine de retragere. Existența nevrotică este un tip de existență Închisă, după cum existența realizată este un tip de existență deschisă. Existența Închisă Împiedică persoana să progreseze, pe când cea deschisă Îi asigură evoluția și dezvoltarea. Nu trebuie Însă să vedem În aceste două modele expresia normalității
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ai acțiunii psihologice”, au fiecare „roluri” precise. În sensul acesta se pot distinge trei categorii de „persoane-actori” implicați În „scenariul psihologic”. Acestea sunt următoarele: - persoana inductoare este „actorul dominant”, cel care declanșează acțiunea psihologică. El este cel care fiind „Încărcat nevrotic” proiectează asupra „celuilalt” propriile sale „probleme” culpabilizându-l, pentru a-l obliga pe acesta să le preia. Din acest motiv, am denumit acest tip „persoana victimizantă”. - persoana indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conflict al eului, cauzat de anumite structuri sau „dispoziții morale” ale supraeului. În toate aceste cazuri, supraeul este bolnav, dar cel care suferă este eul. În toate cazurile, cel care refuză să dăruiască, asemenea celui care fură, sunt persoane Încărcate nevrotic, cu un trecut psihobiologic traumatizat sufletește și moral. Ele sunt persoane frustrate, structuri narcisistice, dependente de ceilalți, incapabile de a acționa singure, de a putea duce la capăt o acțiune, de a se putea fixa Într-un loc, cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar fiecare va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică care urmează acestuia și pe care fiecare dintre cei doi indivizi va continua să o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va lua cu el experiența psihotraumatizantă din cursul Întâlnirii cu celălalt. Separarea va anula conflictul, care va fi Înlocuit de Încărcarea nevrotică care urmează acestuia și pe care fiecare dintre cei doi indivizi va continua să o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o păstreze. Această experiență nevrotică va invalida cele două persoane, constituind o piedică serioasă În cazul altei Întâlniri, diferită de cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cea anterioară. În cazul unor noi Întâlniri, cu persoane diferite, fiecare dintre cei doi va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va proiecta asupra noului partener problemele nevrotice ale Întâlnirii anterioare. Noua Întâlnire nu va putea avea un rezultat pozitiv, Întrucât ea va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va fi marcată de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat, ci a rămas ca o formă de dezacord exterior, care a rupt relația, fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va resimți, În mod dureros, multă vreme. Frustrarea și actul xxxx vor constitui o experiență psihomorală traumatizantă, care poate marca chiar psihobiografia acestei persoane. Prejudiciul poate declanșa reacții psihice dintre cele mai diferite din partea victimei, dezvoltări patologice sau chiar stări nevrotice. Psihotraumatismul frustrării sau situația castratoare sunt resimțite de aceasta În mod dureros, ducând la tulburarea echilibrului psihic al personalității. Pot apărea reacții de protest, depresii, stări de anxietate, tulburări psihosomatice. Dar, dincolo de această gamă destul de largă, variată, de tulburări, se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atenția individului este dominată de acțiunea anterioară, care-l proiectează Într-un anumit moment din trecutul său. Uneori, această Închidere poate lua caracterul unei veritabile situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu și Eu. Este o punere față-n față a eului cu actele sale anterioare, totul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]