1,775 matches
-
secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Această tendință a corespuns unei emulații spirituale mult mai largi, în care fizicienii realizau descoperiri importante într-un domeniu interesant pentru reflectarea senzorială vizuală în optică. Deschizătorul de drum a fost Isaac Newton (1643-1727), care în 1704 a scris monumentala sa lucrare Optica. Observațiile sale interesante pentru psihofizică au fost pe urmă preluate și aprofundate de Thomas Young (1773-1829), fizician și medic englez, unul din autorii teoriei naturii ondulatorii a luminii. În 1801
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
senzoriale propusă de Young a fost atacată de marele poet și totodată om de știință german Johann Wolfgang Goethe (1749-1832). Rezultatele cercetărilor sale le-a sintetizat în cartea cu denumirea de Teorie a culorilor. Aici Goethe a contrazis argumentele fizicienilor Newton și Young, privind modul cum lumina albă, care trece printr-o prismă, ajunge să se desfacă în mai multe culori. Goethe a dezvoltat o viziune mai apropiată de perspectiva aristotelică asupra reflectării senzoriale, care susținea că cele mai simple culori
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de acțiunea fizică a unui agent stimulator. Acest principiu al "energiei specifice" era susținut de Helmholtz cu o încăpățânare diabolică. A insistat în acest sens că principiul respectiv avea aceeași importanță pentru fiziologia modalităților senzoriale ca și legile formulate de Newton pentru domeniul fizicii. Trebuie menționat faptul că Helmholtz și-a manifestat acest atașament atât de adânc față de principiul "energiei specifice" a simțurilor din rațiuni morale. A făcut-o atunci când Müller a devenit ținta a o serie de atacuri de "dreapta
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
învățate; la rândul său C.L. Hull (1884-1952) a dezvoltat o teorie a învățării care a pus accentul pe legea întăririii, a dependenței învățării de reducerea impulsului în timpul în care are loc, o contribuție comparată ca însemnătate cu cea a lui Newton în domeniul fizicii mecanice. 4. Curentul reflexologic În toate marile centre universitare și culturale de pe glob, unde nașterea psihologiei a putut fi nășită cu succes, unde dezvoltarea ei a putut fi pusă pe trasee cu fundamentare experimentală, a reapărut formulată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
M.E. 89, 203 Montesquieu Ch.L. 172 Morgani B. 113 Morus Th. 34, 176 Mueller F.L. 32, 75, 79, 157 Muller J.131, 132, 133, 134, 136, 148, 149, 151, 159 Müller G.E. 187, 224, 226, 230, 231 Munstemberg, W. 219 Newton I. 31, 36, 107, 113, 120, 126, 135, 148, 238 Nicola Gr. 15, 265 Nietzsche F. 35, 223, 252 Ovidiu 266, 267, 268, 269 Parmenide 48 Paracelsus 89 Pavelcu V. 17, 270, 278 Pavlov I.P. 37, 38, 39, 225, 236
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este, în secolul al XVII-lea, unul din fondatorii științei moderne, datorită metodei pe care o preconizează, toate țările europene participă la marea mișcare de progres ștințific care începe către mijlocul secolului al XVII-lea. Alături de olandezul Huygens, de englezul Newton, de germanul Leibniz, de suedezul Linné, pentru a nu cita decît cîteva nume mari, francezii își joacă propriul rol, adesea de prim plan. Pascal, apoi Clairaut, d'Alembert, Lagrange, Monge contribuie la progresele decisive ale matematicii. Bouguer, Maupertuis, Laplace se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru a nu cita decît cîteva nume mari, francezii își joacă propriul rol, adesea de prim plan. Pascal, apoi Clairaut, d'Alembert, Lagrange, Monge contribuie la progresele decisive ale matematicii. Bouguer, Maupertuis, Laplace se dedică confirmării ipotezelor astronomice ale lui Newton. Lavoisier (1743-1794), unul din cei mai mari savanți ai scolului al XVIII-lea, este veritabilul fondator al chimiei moderne, cu experiențele sale în domeniul analizei și sintezei aerului și a apei. Buffon scrie o monumentală Histoire naturelle (Istorie naturală). Interesul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Un public din ce în ce mai numeros se interesează de progresele științifice și face să aibă, spre exemplu, un mare succes, în 1686, Entretiens sur la pluralité des mondes 4, a lui Fontenelle, lucrare de vulgarizare. Voltaire face cunoscute în Franța lucrările lui Newton, Diderot se pasionează de fiziologie și chimie, Rousseau de botanică. Succesul primelor experiențe în domeniul electricității, înmulțirea cabinetelor de fizică, progresul învățămîntului științific în colegii, extraordinarul entuziasm care însoțește începuturile aerostaticii în 1783 sînt tot atîtea mărturii ale acestei admirații
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1661 Moartea lui Mazarin. Începutul domniei personale a lui Ludovic al XIV-lea 1667 Racine: Andromaca 1672-1678 Război cu Olanda 1682 Curtea se instalează la Versailles 1683 Moartea lui Colbert 1683 Turcii asediază Viena 1685 Revocarea Edictului de la Nantes 1687 Newton: Principia mathematica 1688-1689 Revoluția engleză 1702-1714 Război de succesiune în Spania 1701 "Marea iarnă" 1715 Moartea lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic al XV-lea 1715-1723 Regența ducelui de Orléans. Sistemul lui Law 1726-1743 Cardinalul Fleury prim-ministru 1729 Johann
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este de fapt actuală. Totuși, se poate considera că fiecare lume posibilă este actuală în sine: o lume W are proprietatea actualității în W. De aici, cineva ar putea pretinde că el a descoperit calculul integral, și nu Leibniz sau Newton, deoarece există multe lumi posibile în care se poate realiza acest fapt. Dar totuși, acest lucru este diferit în mod esențial de realizarea lui Newton sau Leibniz (cei doi gânditori chiar au realizat acest lucru). Prin urmare, lumea actuală (pe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
aici, cineva ar putea pretinde că el a descoperit calculul integral, și nu Leibniz sau Newton, deoarece există multe lumi posibile în care se poate realiza acest fapt. Dar totuși, acest lucru este diferit în mod esențial de realizarea lui Newton sau Leibniz (cei doi gânditori chiar au realizat acest lucru). Prin urmare, lumea actuală (pe care Plantinga o notează cu α) este actuală iar celelalte nu sunt. Iar această diferență esențială nu este umbrită de faptul că o lume W
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
272, 275, 278 McGinn, Colin / 115, 126, 134, 138-139, 181, 286 Mendelsohn, Richard / 120, 137, 286 Mill, John Stuart / 139 Miroiu, Adrian / 68, 79, 81, 87, 97-98, 106-108, 112-113, 117-119, 134-135, 146, 153, 186, 286-287 Moore, G.E. / 136, 287 N Newton, Isaac / 160 Niță, Adrian / 39, 105-106, 115, 152-154, 284, 287 Nowlin, B.G. / 264-265 O Oppy, Graham / 88, 120, 130, 150-151, 163-166, 205-207, 244, 249, 253-255, 257-260, 262, 283, 287 P Pailin, David / 111, 171, 220, 227, 229, 266, 269, 287
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
separă două porțiuni de fluid, atunci când straturile sale, vecine cu elementul de suprafață, au o mișcare relativă de alunecare unul față de altul. Se deosebește o viscozitate dinamică și una cinematică. Viscozitatea dinamică este dată de legea de frecare a lui Newton care exprimă proporționalitatea între efortul unitar tangențial (tensiunea tangențială), x, și gradientul de viteză, dv/dx. (1.1) în care : x - coeficient de viscozitate dinamică. Unitatea de viscozitate în sistemul internațional (SI) este . In sistemul CGS unitatea de măsură este
Reactoare în industria chimică organică. Îndrumar de proiectare by Eugen Horoba, Sofronia Bouariu, Gheorghe Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/91785_a_93066]
-
pământul e o suprafață de formă rotundă; el stă fix în mijlocul unui univers sferic, de o explicație foarte naivă, univers care se mișcă circular în jurul pământului. Concepția aceasta geocentrică domină cultura lumii timp de 1500 de ani, până la teoriile lui Newton și la sistemul heliocentric al lui Copernic. Dacă spuneai în această vreme că pământul e sferic, comiteai o erezie. Dacă susțineai că el se învârtește în jurul soarelui, comiteai altă erezie. Dacă făceai ipoteza că nu există numai o lume siderală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
et Augmentis Scientiorum un început al modernității / 186 3.4. Reconstrucția metodică / 194 3.4.1. Inducția baconiană și încercarea de construcție a ipotezelor / 195 3.4.2. Metoda carteziană și rolul matematicii în cadrul științelor / 200 3.4.3. Isaac Newton și metoda la începuturile fizicii / 203 3.5. Dezvoltarea imaginarului utopic ca formă a predicției care se autorealizează / 205 3.5.1. Ce este predicția care se autorealizează? / 207 3.5.2. Utopia, formă a predicției care se autorealizează / 210
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
la reconsiderarea imaginii asupra cosmosului, au existat gânditori care au ajuta la dezvoltarea fizicii, fără a fi printre cei care au întemeiat astronomia ca știință: Leonardo da Vinci, Evangelista Toricelli, Paolo Sarpi ca totul să culmineze cu fizica lui Isaac Newton. La cele trei direcții amintite s-a mai dezvoltat una care nu promovează imaginea asupra naturii sau a cosmosului, ci cea a omului ca individ sau societate. Aceasta este cea care a determinat și denumirea de umanism pentru cultura respectivei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dar, care prin observațiile sale riguroase a reprezentat suportul pentru viziunea lui Kepler. Acesta a considerat că mișcarea planetelor nu este sferică ci eliptică. Acestea sunt premisele pentru cele două momente fundamentale care au determinat apariția științei moderne: Galilei și Newton. Galileo Galilei aduce cu sine toate elementele metodice specifice modernități: raționalitatea specifică fizicii, folosirea instrumentelor matematice, experimentul și realizarea de instrumente necesare acestuia. El este cel care a sintetizat totalitatea posibilităților imaginarului rațional din perioada sa. Dialogurile asupra științelor noi184
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
abstractizare specifice matematicii. El aduce noutăți și în ceea ce privește viziunea asupra cosmosului, prin aducerea de noi argumente la teoria copernicană asupra universului 185 și prin inventarea telescopului. Împlinirea raționalității o vom regăsi la sfârșitul secolului al XVII-lea prin lucrările lui Newton, care dincolo de limbaj, metodologie prezintă și o imagine complexă asupra lumii care va constitui acea imagine dogmatică specifică paradigmei științei moderne până în secolul al XX-lea. Raționalitatea nouă ce se dezvoltă la sfârșitul Renașterii reprezintă fundamentul științei moderne. Nu putem
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de cenzură. În primul rând o formă de cenzură religioasă manifestată prin intermediul Reformei, în al doilea rând o cenzură imagistică completă realizată de Bacon prin intermediul idolilor. Putem urmări și o cenzură metodologică a căror reprezentanți sunt Bacon, Descartes, Galilei sau Newton, o cenzură metafizică conturată de către Descartes și una cosmologică dezvoltată pe direcția Copernic, Bruno, Galilei, Newton. În această epocă este interesantă și întâlnire dintre cele două tipuri de raționalitate: cea nouă reprezentată de către Galilei sau Descartes și vechea formă reprezentată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rând o cenzură imagistică completă realizată de Bacon prin intermediul idolilor. Putem urmări și o cenzură metodologică a căror reprezentanți sunt Bacon, Descartes, Galilei sau Newton, o cenzură metafizică conturată de către Descartes și una cosmologică dezvoltată pe direcția Copernic, Bruno, Galilei, Newton. În această epocă este interesantă și întâlnire dintre cele două tipuri de raționalitate: cea nouă reprezentată de către Galilei sau Descartes și vechea formă reprezentată de către Inchiziție. De remarcat este dialogul dintre Galilei și părintele Belarmin, care refuză să privească prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ani de la proces, în Anglia este tipărită o lucrare care reprezintă începutul maturizării științei moderne și care va sintetiza întreaga concepție copernicană asupra cosmosului devenind modelul oficial asupra universului. Este, bineînțeles, vorba despre Philosophiae Naturalis Principia Mathematica a lui Isaac Newton. Odată cu această lucrare imaginea asupra universului se modifică într-un mod ireversibil. Această schimbare de imagine a cosmosului, începută în secolul al XV-lea și-a atins scopul abia două secole mai târziu atunci când gânditorul englez a sintetizat și perfecționat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perspectivă faptului că universul nu are un centru și, astfel, toate planetele au același statut la nivelul universului. Cea de-a doua concepție este cea heliocentrică dezvoltată inițial de către Copernic, susținută ulterior de către Galileo Galilei și finalizată prin lucrarea lui Newton. Aceasta era în contradicție cu geocentrismul prin reordonarea sferelor punând în centrul lumii soarele, iar pământul fiind doar la nivelul celei de-a treia sfere. Luna era prezentată ca satelit al Pământului, fiind singurul corp ceresc care era considerat că
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
iar dincolo de ipoteza unei substanțe dense, deoarece existența acesteia nu părea a fi probabilă. Trebuia să existe ceva nesubstanțial care realizează acest lucru și astfel s-a conturat ipoteza unei forțe, care susține universul. Aceasta a fost enunțată de către Isaac Newton, care vorbește de gravitația universală. În primul rând în lucrarea sa Principiile matematice ale filosofiei naturale 143, Newton realizează o sistematizare a bazelor fizicii moderne. Aici sunt puse bazele mecanicii prin introducerea ideilor de punct material, prin matematizarea mișcării și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nesubstanțial care realizează acest lucru și astfel s-a conturat ipoteza unei forțe, care susține universul. Aceasta a fost enunțată de către Isaac Newton, care vorbește de gravitația universală. În primul rând în lucrarea sa Principiile matematice ale filosofiei naturale 143, Newton realizează o sistematizare a bazelor fizicii moderne. Aici sunt puse bazele mecanicii prin introducerea ideilor de punct material, prin matematizarea mișcării și legilor fizicii, prin folosirea de instrumente de cercetare combinate: inducție și deducție, prin dezvoltarea unei viziuni coerente asupra
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
spațiu și timp. Dar dincolo de aceasta el realizează și o viziune sistematică asupra cosmosului. Acesta este structurat într-o viziune copernicană, dar introducându-se legile lui Kepler. Noutatea dincolo de această sinteză este dată și de explicația pe care o oferă Newton cu privire la relația dintre corpurile cerești. Acestea se află într-o relație gravitațională în funcție de distanța dintre ele. Deci orice corp intră în relație gravitațională cu un altul în funcție de mărimea și distanța dintre ele. Gravitația devine o forță universală care domină universul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]