5,003 matches
-
mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată. Da' eu știam ce Soare caut, așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete înainte de a ajunge în Împărăția Lui Taică-su, înseamnă c-am nimerit bine drumul. Numai oleacă să dorm mi-am zis și m-am cuibărit într-o adâncitură, la umbră, dincolo de drum și sub copac. M-au trezit niște glasuri. Cât pe ce să sar în picioare! Noroc că n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era el chiar înțelept (la ce te-ai fi așteptat de la zeul războiului ?!), dar nici cu Athena, zeița înțelepciunii de ! nu-mi era rușine: toată vremea războaie și iar războaie și geloasă foc pe Afrodita și pe mai cine se nimerea ! Ba chiar și pe muritoarele de rând ! Uf ! Dar nici așa ! Cum să-ți vină să crezi ?! Acel Dumnezeu al străinilor așa de mult i-a iubit pe oameni, încât s-a jertfit pe el numai ca ei să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din umeri): Și asta o să fie tot așa cât trăim ?! Nu se poate îndrepta asta ? Niciodată ?! Mama: Suntem în viață. Asta e dreptatea care ni s-a dat. Mai târziu, am aflat ce se întâmplase, de la o cerșetoare care se nimerise pe acolo altădată n-aș fi avut voie să vorbesc cu ea, fiindcă până și umbra ei m-ar fi "murdărit". Dar acum, suntem la fel de necurați ca și ea. Ea mi-a spus că atunci, deasupra rugului, a trecut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca aici. Oare cum se cheamă biserica ceea pe care asfințâtu’ parcă o Învelit-o În jaratic? ― Aceea Îi mânăstirea Galata. Așa mi-o spus Maria ieri, când tu erai la piațî. ― Iaca așa arde’ câte o biserică când să nimerea pi linia frontului... ― Tată Toadere, nu strica poveștile acum. Lasă le pe când le-a veni vremea - i-a Întrerupt Gruia șirul vorbelor. ― Iaca mi-o venit așa nu știu cum o asemănari cu zilele acelea... Da’ nu te teme, dragu’ tatii, că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
buni - a vrut să lămurească lucrurile Toader. ― Și i-ai găsit? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Să știți cî Îi mai greu să alegi pe cii mai buni, dacă toți Îs de soi. Da’ i-am găsit. Și chiar i-am nimerit pi cei mai grozavi - a precizat Toader. ― Ne-am pregătit cum pregătește mama copilul, când Îl trimite la școală. „Ți-ai pus plăcuța În trăistuță? Da’ plumbul? Ai legat bine opincile, să nu intre omătul? Da’ mănușile le-ai luat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care știe ce trebuie să facă”... Toader m-a Întrebat: „Ce facem cu rusnacii, Petrache băiete? Ne-a căzut mare belea pe cap”. „Uite ce cred că-i de făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
eu ceva. Dacă nu, oi tăce’ șî gata. N-a fi nici o supărare... ― L-om ruga pe nenea Mitru să nu ne lase cu gura arsă de sete, iar scumpa mea soție va avea grijă să nu ziceți că ați nimerit ca țiganul vinerea la stână... Așa că, poarta hanului nostru va scârțâi mai veselă ca de obicei. După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas Încă patru ani după terminarea războiului. Când m-am Întors, eram epuizat atât fizic, cât și psihic, Încât cu greu m-am integrat În colectivul acestei clinici. Pe deasupra, scara valorilor era răsturnată definitiv. Am avut Însă norocul că am nimerit lângă niște oameni care m-au ajutat din toată inima; profesorul Zenit și domnul profesor Hliboceanu. Ei erau trecuți prin Infern și m-au Înțeles deplin. Îți urez noroc, dragul meu coleg. La revedere. ― Rămâneți cu bine și vă mulțumesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toți cu naganele la șold. Ne-au luat În primire. „Adin, dva, tri, cetâre piati... Ne numărau ca pe oi la strungă și ne dădeau brânci În barăci. Înăuntru era cald. Un butoi de tablă ținea loc de godin... Am nimerit lângă colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
unde alivenci? Aici, În târg? - a Întrebat Gruia. ― Eu cred că n-ai luat seama unde te afli. Păi aici nu-i Hanul cercetașului? Apoi la un han, de-a lungul vremii trage multă lume. Și iaca că s-a nimerit și cineva care știe să facă alivenci. Nu-i așa jupâneaso? Spunând acestea, Petrică a prins-o de mijloc pe „jupâneasă” și a strâns-o lângă el. ― Mama mea m-a Învățat să fac tot felul de mâncăruri. Ea era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau ieșeau din gară. Norocul nostru era totuși că „celovecilor” nu le prea zburau privirile pe aiurea. Ne rugam să vină noaptea. ― Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cât era de mică inima În noi. Rusul a Înjurat, a sărit jos și s-a dus la vagonul vecin... Acest „celovec” a fost primul, dar au mai urmat și alții. ― Ce facem, Costache? ― Nu știu, da’ văd c-am nimerit-o prost! De plecare nu este niciun semn, iar „celovecii” o țin hojma cu această cabină. Drâmbă, lung cum era, s-a așezat pe platformă cu spatele Într-o ușă și cu picioarele În cealaltă. Când s-a sfârșit foiala
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost Întâmpinat cu mare bucurie de toți: de Tudorel, de Maria, de mama Maranda și nu mai puțin de tata Toader. ― Bine ai venit, dragul meu. Uite cum te privește Tudorel - l-a primit Maria, Îmbrățișându-l odată cu băiatul. Ai nimerit tocmai când trebuie. Masa e gata... Fugi să te speli și vino să stăm la masă... În timpul mesei, au schimbat doar câteva vorbe. După ce bătrânii și-au făcut cruce, mulțumind Celui de Sus pentru Îndestulare, Gruia și-a exprimat dorința
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una neagră... ― Ați auzit? - a Întrebat plină de entuziasm Maria. ― Di auzât, am auzât noi da’ di priceput nu prea - a răspuns tata Toader. ― Asta Înseamnă că a luat examenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
joace cu ei. Că, dacă e să se-mbolnăvească cineva, apoi se-mbolnăvește el și dacă e crescut în puf și cine nu, nu! Asta fără nici o discuție. Că pe vremuri copiii se nășteau pe apucate și pe unde se nimerea și se jucau cu curu-n țărână până se făceau mari și buni de muncă și, slavă domnului, erau teferi și sănătoși, dacă nu dădea cumva vreo streche-n ei, fiecăruia cum îi era scris și în frunte pus. Virgil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rudelor și a cunoștințelor ei bucureștene, de o mașină nemțească de gătit cu gaz în foarte bună stare. Bucuros de vizită, Virgil îi luă din mână mașina de gătit și o porniră amândoi pe șosea înainte. Nici că se putea nimeri mai bine mașina asta! o asigură el vesel și îi destăinui ceea ce maica încă nu știa: că el și Mariana așteptau al doilea copil. Dumnezeu să v-ajute! se închină maica cu evlavie, oprindu-se o clipă din mers. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o iarnă așa afurusită ca asta, dracu s-o ia! comentă funcționarul, dezmorțindu-se lângă sobă, bând ceai fierbinte și fumând țigară de la țigară. Asta, fraților, o fi răzbunarea lui Satan sau a lui Stalin!... Ha-ha-ha! râse Nelu Mazurcă. O nimeriși, frate-meu!... Da să nu mai spui și la alții, că se lasă cu cântec... Știi cum e omul nostru... Te pârăște, fiindcă-i place să-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse însă niciodată și habar n-avea cine putea fi, dar ceva în felul de-a fi și de-a vorbi al poetului gratulat bășcălios cu apelativul "maestre" îi reținu atenția și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mă interesează părerea unui june ucenic al lui Euclid ca dumneata. Vreau să te fac mâna mea dreaptă, dacă ești vrednic. Ideea profesorului îl surprinse pe Victor, mai ales că domnul Barbilian nu se întâmpla să fie profesorul său. Se nimeri să facă parte dintr-o grupă alcătuită numai din băieți, ceea ce-i dădu senzația că se află într-o școală de pe vremea separării învățământului pe sexe. Altminteri, atmosfera de la cursuri și de la seminarii era destinsă și cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela, de care nu se despărțea niciodată, fie ploaie sau vreme bună. Nonșalant, Paulică Dobrescu mai trase câteva fumuri din țigara lui și azvârli chiștocul de la câțiva metri într-un coș de gunoi fără să nimerească, apoi se grăbi să intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții la facultatea de filologie. Se nimeriră la țanc. În fața unui amfiteatru dădură peste un grup de filologi, care tocmai comentau ultimele vești despre evenimentele din Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ion, Paraschivo! Eu vreau nepoți! Mulți, fata mamei! De la doi în sus, Paraschivo! * * * Năstăsia, cea de-a doua fată a lui Constantin Mâțu și a nevestei sale Saveta s-a măritat la doi-trei ani după soră-sa Paraschiva și a nimerit cum nu se poate mai bine. Că Ariton al ei, un cunoscut stoler de la Antilești, o ținea ca-n palmă, mai mult pe lângă casă, așa fel ca nici soarele să n-o ardă și nici vântul să n-o bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]