2,919 matches
-
conștientă a unora dintre formele vieții și că, (urmând aceeași logică) am putea să scriem chiar o “istorie a Nimicului”? (Mihai Eminescu- geniul tutelar al tuturor Dacolumnienilor, sintetiza acesta, într-un fel de epitaf al speciei însăși: “Nimicul te aduce/ Nimicul te reia/ Nimic din tine însuți/ Nu va mai rămânea/ ... ) Așa se face că, din toate cele discutate până acum putem deduce că și Nimicul e Ceva important, că și el face parte din “familia” tolerantului Univers încăpător, atât pentru
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
tuturor Dacolumnienilor, sintetiza acesta, într-un fel de epitaf al speciei însăși: “Nimicul te aduce/ Nimicul te reia/ Nimic din tine însuți/ Nu va mai rămânea/ ... ) Așa se face că, din toate cele discutate până acum putem deduce că și Nimicul e Ceva important, că și el face parte din “familia” tolerantului Univers încăpător, atât pentru bune și rele cât și pentru umbre și lumini! Altfel și cu alte vorbe, omul caduc nu-și poate explica nicicum originea și apariția seminței
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
finitul, nu dispune de mijloacele prin care să-și poată reprezenta altcumva, credibil, Infinitul, iar ca muritor n-are cum să convingă semnificativ, din interiorul unei Eternități care nu-i este proprie și lui! Atunci, dacă așa stau lucrurile cu “Nimicul”, (din punctul nostru de vedere) și omul este corolarul care are la origini transformările subtile ale sus-zisului (cum spuneam, cu drept, eventual, la propria istorie), cu atât mai mult îi poate conferi acest drept humanitatea lui concretă și evoluată, care
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ai să lași în urmă Ai să lași în urmă o operă de cinci volume O pagină spumoasă, Un rând, O vorbă de duh, acolo, nimic, dar Nimicul este mare, cine se poate pune cu Nimicul? Între Nimic și Dumnezeu Este doar o diferență de nuanță. Când voi ieși din viață, Ca dintr-o casă veche, Fără ferestre, ușile Date deoparte, Mobila hămăind Precum câinii obosiți, terorizați, Voi
AI SĂ LAŞI ÎN URMĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351482_a_352811]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ai să lași în urmă Ai să lași în urmă o operă de cinci volume O pagină spumoasă, Un rând, O vorbă de duh, acolo, nimic, dar Nimicul este mare, cine se poate pune cu Nimicul? Între Nimic și Dumnezeu Este doar o diferență de nuanță. Când voi ieși din viață, Ca dintr-o casă veche, Fără ferestre, ușile Date deoparte, Mobila hămăind Precum câinii obosiți, terorizați, Voi zări cerul limpede, Chipul iubitei aplecat Peste chipul
AI SĂ LAŞI ÎN URMĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351482_a_352811]
-
liniște înaltă mă cuprinde! Și mâna mea te scrie în poem. Cuvintele vin unul după altul, Ți-aduci aminte, raiul meu promis, Cât de aproape cobora înaltul, Cât de frumoși ne înălțam în Vis? Se-aude vremea vremuind cum vine, Nimicurile ei nu mă mai dor, Mă odihnesc adăpostit în tine Cum se-odihnește vulturul în zbor... Referință Bibliografică: Mă odihnesc... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 330, Anul I, 26 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MĂ ODIHNESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351531_a_352860]
-
Stanciu - de 9 ani, care au recitat poeme din cartea Cameliei Ciobotaru. Având aceste exemple de trăitori ai iubirii hristice putem spune cu drept cuvânt, că puterea credinței ne poate apăra de ispite și vom putea pași biruitori, înălțați deasupra nimicurilor lumești, având ochiul mereu țintit spre scopul nostru suprem: mântuirea sufletească. Și toate acestea, în sfântă zi de sărbătoare a Sfanțului Ierarh Nicolae, în Anul Domnului 2012, Mosul darurilor sfinte care premerge sosirea altui Moș care va sosi în Noaptea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351522_a_352851]
-
în captivitate. Ca orice lucru inedit ce ia naștere pe meleagurile noastre mioritice, revolta plebeienilor se va finaliza printr-o reconciliere în transparența bunăvoinței universale, căpătând sub pana lui Caragiale (cum altfel!) aspectele unui coșmar burlesc. „Când lupți însă cu nimicul, declară Iorgulescu în Eseul despre ... , nu există nici victorii nici înfrângeri, te confunzi cu el. Unicul rezultat al marilor bătălii din lumea lui Caragiale este macularea tuturor, sărbătorită apoi cu fast prin chefurile de împăcare. În această lume armonia se
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
Cioran între primii cinci fondatori ai operei sale edificatoare? Desigur că nu! Incă din Introducere, adică de acolo de unde de-departe ne arată creația sa, autorul ne spune că Cioran, cu clarviziunea sa de geniu filozof „ne cheamă deasupra genunii nimicului, a liniștii și a obscurității”, ca să-l putem vedea salvând din toată această lume, doar „o bibliotecă și un bordel”, adică cultura și omul decăzut. Bine-bine, vom zice, cultura asigură continuitatea creației, dar cu omul decăzut, îmbolnăvit de moravuri, ce
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
30, așa că ne-am învârtit prin localitate după un loc în cre să mâncăm. Ani a ales un local unde am cinat bine pentru 9 euro. Am intrat apoi și pe la supermagazinul „Larisa”, unde am cheltuit vreo 25 euro pe nimicuri. Într-un parc, la umbră, ne-am mai întreținut un timp cu un cuplu de tineri sârbi din apropierea Belgradului. Am vorbit mai pe sârbește mai pe englezește... dar ne-am înțeles foarte bine. La plecarea trenulețului am cumpărat cu 5
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
de acum și până-n veacuri! (5) Ion VANGHELE: SĂRUT MÂNA, DOAMNA MEA Sărut mâna, doamna mea, Mi-a fost dor de tine-aseară Dorul meu nu se compară Nici cu arderea de stea. Unii zic că dorul trece Și rămâne doar nimicul Te iubesc în infinitul Care nu mai vrea să plece. Într-un univers de gânduri Te păstrez în mine, doamnă, Pomii scuturați de toamnă Zac pe-aleea vieții, singuri. Te iubesc ca pe-o vioară Cu emoții, nostalgie, Când scriu
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
fluviul spiritului vizionar și profetic: "pe urmă, Berlinul: cu escapadele/ lui în tramvaiele cu/ cai... și iar suferințele Poetului, ale îngerului, din/ nimic și trecerile pe/ la anticar". Și exprimările repetate: "of, neamul nevoii! Pentru a nu primi decât/ răspunsul nimicului. Cu ostenelile lui/ cele duhovnicești, luptând/ cu patimile omenești și cu poftele... Mai zdrobit ca oricând:/ și izolările...". Liviu Ioan Stoiciu creionează o realitate morbidă, glisantă ce se reflectă într-o oglindăconcavă, ca apoi să receptă umanul ca un bâlci
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
glonț pe ușă. Afară ploua. Ploua cu găleata. Am plecat prin ploaie, deși colega mea avea umbrelă și se oferise să mă conducă spre locul de cazare. Nu mai voiam să merg nici la bere, nici la vin, nici la ...nimic. Mă supărase rău scoțianul. Când am simțit că apa îmi ajunsese la piele, am intrat într-o cafenea în care mai veneam uneori, singură...pentru că avea internet. De fapt, internet era și la cazare, dar nu aveam eu laptop-ul
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
Totul se năștea însă pe țărmurile tale strălucitoare, nădejdea soarelui, trupul viu al luminii, al apelor nesfârșite, aceleași ape pe care-naintăm. Și nimic nu moare în tine, nimic în afară de tine însuți, în pietrele tale nu rămân decât semne ale nimicului și ale nimănui. Rămâne numai lumina. * (Zeului din Delos) Acolo de-asemenea este toamnă, acum. Acolo de asemenea, poate, o ploaie lejeră, precum aceasta, mângâie acuma pământul, alină ciulinul uscat de asprimea sării și a luminii. Ridic, înaintea acestor ușoare
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
de ciulin) Umbra ta doar apasă pe lut mai puțin decât tine. Și încă mai puțin decât umbra-ți, pasul nostru-n țărână. * Acele reflexe, limpezi, pe țesătura ce ia pe suprafața ei darul cerului clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
Umbra ta doar apasă pe lut mai puțin decât tine. Și încă mai puțin decât umbra-ți, pasul nostru-n țărână. * Acele reflexe, limpezi, pe țesătura ce ia pe suprafața ei darul cerului clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
puțin decât tine. Și încă mai puțin decât umbra-ți, pasul nostru-n țărână. * Acele reflexe, limpezi, pe țesătura ce ia pe suprafața ei darul cerului clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
darul cerului clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
clar, nu beau din fântâna nimicului: sunt nimicul, suavă splendoare a cerului uimit. Acel nimic se dăruie numai omului neștiutor, în tăcere. Tot ce atingem, acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
acum, acele reflexe, scaunul, peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează-te cu acest nimic, trup din umbră. Acele semne, soarele, reflexele ce dansează, au oare mai puțină existență sau zvâcnet decât mâinile
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
peretele iluminat, toate se privesc în vid, avide. * Nimic, nimicul, însetatul nimic, petele, unduitoare, șerpuiesc peste perdea, nimic, la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează-te cu acest nimic, trup din umbră. Acele semne, soarele, reflexele ce dansează, au oare mai puțină existență sau zvâcnet decât mâinile, ochii, cuvintele tale? Nimic
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
la fel cu miriada de stropi, stropi rătăcitori purtați de vânt peste mare în fața falezei dimineața merg la nimicul lor, vin din nimicul lor, saltă, urcă, coboară, traversează aerul orb și se-ntorc la apa fulgurantă. * Înveșmântează-te cu acest nimic, trup din umbră. Acele semne, soarele, reflexele ce dansează, au oare mai puțină existență sau zvâcnet decât mâinile, ochii, cuvintele tale? Nimic sunt, totuși. Dansează și se risipesc, se țes și se desfac pe-mpletitura clară. Sunt mai mult, mai
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului În zori de zi, printr-un amurg Se așează noul an. Strigatul de iarnă surd Se transformă în elan. Se revarsa-n sărbătoare Amintiri sadite-n stihuri Sau în doruri adunate, Printre vorbe și nimicuri. Anul vine, anul pleacă, Tinerețea nu mai vine. Se zărește peste poartă Mângâierea sfantei Vineri. Se aud colindătorii, Glasul stins adus de unde... Au plecat, dar vin cocorii, Și tăcerea se ascunde. Noul an, privit în cifre Adunat în părul sur
URARE PENTRU NOUL AN de PETRU JIPA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351083_a_352412]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TOACA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului cu așchii vorbitoare, suflete cheamă. târâre și mers. genunchiul doare. nu te rogi. către unde să strigi? nimicul din tine tace. crește iarba din botul mielului. tăiere fără lacrimi. pocnet. între două lovituri de cuțit, iarba cade. cuvintele mor. Cuvântul rătăcește. bogat în umbre, lași tăcerea mielului să cuprindă secunda în brațe. toaca te cheamă. nu auzi. Referință
TOACA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351153_a_352482]
-
a stins compozitorul! Biografia sa nu mai este de acum numai descriptivă, ci și prescriptivă, pentru că propune o cale de urmat, o altă reinterpretare a muzicii ușoare românești, cântecele compozitorului Temistocle Popa fiind modele fără limite, fără a se spune nimicul despre tot. Iată ce spune prezentatorul Octavian Ursulescu, mai bine decât toți dintre prezentatorii, care poate că ar fi bine să mai încerce o dată practicarea artei prezentării spectacolului, până la o cât de puțină apropiere de talentul inegalabil al lui Octavian
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]