913 matches
-
cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul popular se regăsește într-o asimilare de substanță organică a concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
metal oameni și fapte deosebite ale istoriei neamului românesc de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX-lea, cunoscute sub genericul de medaliile Șaraga. Menționăm că medaliile Șaraga sunt pline de semnificații patriotice, că inițiatorii discern din noianul de personalități și fapte pe cele mereu prezente în inima și mintea neamului în care se integraseră editorii, că uneori găsesc cu dibăcie prilej de a pomeni de ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială a Iașului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
într-o asemine epohă, când se publică atîte cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua seama la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al criticii, un tradiționalist și un teoretician al specificului național. În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Goethe, nu se deosebește profund de al anticilor, care dădeau zeilor valoarea unor noțiuni cosmice. Dumnezeu-Tatăl care se împreună cu Chaosul-Mumă spre a da naștere lumii sunt eroi de basm. Neantul se ridică pe noțiuni de materie: Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. În mare măsură satira
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
găsesc... Și simt cum de atâta ploaie, Piloții grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând... Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... și viziunea apocaliptică a unei ploi negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plouând... Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... și viziunea apocaliptică a unei ploi negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de satanism, cu punctul de plecare în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... și viziunea apocaliptică a unei ploi negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de satanism, cu punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe. El stă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
negre, de cărbune: Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de nergu, Carbonizat, amorul fumega Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru. Bacovia și-a creat un stil al pateticului, o varietate de satanism, cu punctul de plecare în Rollinat și în Edgar Poe. El stă singur în cavou, privind sicriele de plumb și ascultând scârțâitul coroanelor, prin parc apar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
metal oameni și fapte deosebite ale istoriei neamului românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cunoscute sub genericul de medaliile Saraga. Menționam că medaliile Saraga sunt pline de semnificații patriotice, ca inițiatorii discern din noianul de personalități și fapte pe cele mereu prezente în inima și mintea neamului în care se integraseră editorii, ca uneori găsesc cu dibăcie prilej de a pomeni de ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială a Iașului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
față de nebuniile sentimentului. Nu-i place să trăiască În văpăi, ca Alecu, și nici nu caută jertfă. Atins de melancolie, el vrea scăpare, se roagă - dar fără patetism - și cere blîndețe, blîndețea fiind, după el, starea ideală a iubirii: „În noian de Întristare, cînd s-o afla cineva, Cum să-și mai afle scăpare, cînd și dragostea nu va, Dragoste, fii milostivă, la amară starea mea, Lasă, nu mai sta-npotrivă și blîndețea iar ți-o ia.” E mulțumit, În consecință, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alt poem (Calea Robilor) de senzația de gol cosmic. Este unica dată cînd Alecsandri are o reverie uranică Încheiată printr-o reverie a pustiului terestru: „Pe cerul nalt lucește un rîu albiu de stele, Ce curge spre Moldova din tainicul noian; Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele Cutrieră În umbră cerescul ocean. Din cînd În cînd desprinsă din bolta cea profundă O stea albastră cade și-n spațiu s-acufundă, Trăgînd pe plaiul negru o brazdă argintie, Ce-n clipă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei prăbușiri universale se află o iubire neîmpărtășită. Ea zdruncină temeliile lumii și precipită omul spre un „noian de cufundare, de mormînt Întunecat”... . Cele trei lungi poeme discursive: Jaloba mea, Scrisoarea către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei erotice (Moartea părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce noapte Îndelungată de plîns, de gînd, de oftat, Deplin vreme unei vieță pîn’la moarte-am colindat Ș-Încă zorile de ziuă mai au mult a zăbovi. Ah, apuca-m-or cu viață, ori mai degrab-oi muri? Ce noian de cufundare, ce mormînt Întunecat Este noaptea privegherii pentr-un suflet Întristat. Toate rălele trecute să Întorc și vin la loc, Sporesc cele viitoare, arz și mă frig ca pe foc. Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
universului, a facerii și desfacerii lumilor. Unele formule sînt, În limba puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stil pe care trebuie să o aibă critica luptătoare. Gâlceava dintre poeți și critici se sfârșește acolo unde critica se dovedește slujitoarea unor pretenții mereu verificate de experiența practicilor zilnice. (Ă)”. Dar să intrăm În substanța poeziei anului reproducând din noianul comentariilor critice, câteva care tratează fenomenul liric pe orizontală, prilej binevenit pentru a ne familiariza nu numai cu cei mai influenți poeți ai vremii, cu temele „fierbinți” ale liricii, ci și cu optica și calapodul critic prin care se filtra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și desfundate, catifelate de praful gros din care emană, în timpul căldurilor de cuptor, o nedefinită și tulburătoare aromă de valeriană și vanilie, (...) drumuri de o monotonie sfâșietoare, evocând timpuri preistorice prin pitorescul lor primitivism”. Gândurile de mai sus, prinse în noianul „Amintirilor unei prințese moldave” - am numit o aici pe Maria Cantacuzino-Enescu - surprind aproape exact starea în care s-a aflat infrastructura rutieră a Bacăului de-a lungul secolului al XIX-lea. Evocarea, ușor patetică - lucru de înțeles, dacă vom lua
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
într-o asemine epohă, când se publică atâtea cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării 1 "Romînia literară", 1885. Cugetări, p. 201, 218, 277, 118. 2 "Steaua Dunării", II, p. 5. 3 "Dacia literară", 1840, p. 205. 4 A. Russo ("Albina romînească", 1846, anul XVIII, nr. 13), într-un foileton intitulat Critica criticii, în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
frumos. Iată dar că, chiar de la început, în Moldova se simte nevoia criticii; nevoia e conștientă, scopul bine hotărît: a importa numai ceea ce e necesar, a nimici sistemele lingvistice raționaliste, a feri limba și literatura de deznaționalizare, a arunca "în noianul uitării" pretențiile nejustificate... a prezida la introducerea culturii străine și la asimilarea ei. Mai departe, conștiința de nevoia acestei critice a culturii străine la noi va fi reprezentată de societatea "Junimea" din Iași, întrupîndu-se mai ales în cel mai strălucit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Elementele nu sunt decorative, ca la adevărații parnasieni: materialul folosit de poet este el însuși o lavă care s-a răcit și a devenit materie verbală, dobândind formele reliefului pe care îl „umple” („Te-năbușai în pâcla încinsei atmosfere, / O, tu, noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul și „accesoriile” aferente traversează o serie de deteriorări ce diminuează acuitatea vizuală de a recepta obiectele apropiate, cele slab luminate sau cele aflate într-un noian de stimuli perturbatori. Comparativ cu vederea centrală, cea periferică scade și ea. De asemenea, declină adaptabilitatea vederii atât la lumina intensă, cât și la întuneric. În plus, se diminuează abilitatea de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
precizarea că vârsta adultă mijlocie afectează toți analizatorii fundamentali. Astfel, după 40 de ani, ochiul și „accesoriile” aferente traversează o serie de deteriorări ce diminuează acuitatea vizuală de a recepta obiectele apropiate, cele slab luminate sau cele aflate într-un noian de stimuli perturbatori. Comparativ cu vederea centrală, cea periferică scade și ea. De asemenea, declină adaptabilitatea vederii atât la lumina intensă, cât și la întuneric. În plus, se diminuează abilitatea de a identifica anumite culori,îndeosebi nuanțele de albastru și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
După cum se poate observa, schema mare a procesului se menține, indiferent de evenimentele care au afectat-o și prin care s-a realizat. Engels se exprima foarte exact din acest punct de vedere: necesitatea istorică își face loc printr-un noian de întâmplări (Engels, 1964). Condițiile particulare și chiar perioadele de timp necesare unui proces sunt înalt variabile. Forma generală a procesului este însă aceeași. Se aplică aici principiul echifinalității din teoria generală a sistemelor. Pornind din condiții diferite, procesele de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colaborare cu Elio Filippo Accrocca), La porta dei leoni, Milano, 1970 (în colaborare cu Roberto Sanesi); Mario Luzi, Poeme, ed. bilingvă, pref. trad., București, 1971; Carlo Bo, Moștenirea lui Leopardi, pref. trad., București, 1972; Marina Javarone, În urmă cu un noian de visuri, București, 1973. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 31-32; Cioculescu, Aspecte, 498-508; Octav Șuluțiu, „Cloșca cu puii de aur”, F, 1935, 5, 6; Boz, Cartea, 191-194; Lovinescu, Scrieri, VI, 170; N. Crevedia, O lichidare, „Sfarmă-Piatră”, 1940, 17; Călinescu, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
lor europeni, arabii fiind mai degrabă de partea dictatorului. Marius Oprea publică la sfîrșitul lucrării un indice biografic care conține micromonografii ale celor care coordonau represiunea. În aceste pagini, talentul literar al autorului se manifestă din plin (pp. 541-574). Din noianul de informații am selectat doar cîteva: N. Briceag, singurul judecat după 1990, a dispus execuția unui cetățean fiindcă Îl deranjase pe un ministru de la masă (p. 544). Teodor Dincă, fabricant de bombe incendiare Înainte de 1945 (pentru a comite acte de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ai scenei românești, lucrări destinate publicului larg. O documentare minuțioasă stă la baza cărților Ion Brezeanu (1959), Tony Bulandra (1961), Lucia Sturdza Bulandra (1962), Alexandru Davila (1965) și Matei Millo (1967). Scrupulul exactității îl face pe V. să filtreze atent noianul de „mărturii” și de „indicii”, fără să rămână strict dependent de sursele de care dispune. Sub condeiul său analitic se încheagă treptat un portret convingător al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]