1,105 matches
-
cazanele de smoală. Fumul, spectaculos de negru, se răspândește peste tot cartierul o dată cu vântul primăverii. Cât despre centrala termică, ea este o cazemată de beton ruinată aproape cu desăvârșire și pe zidurile căreia sânt scrise cu vopsea roșie cuvinte fără noimă, însoțite de semnul pentru Copyright. Sânt desenate și sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Alături de centrală (prin a cărei ușă deschisă se văd uneori misterioși cilindri vopsiți în albastru) e un maidan atât de plin de cotarle, încît niciodată n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ne-o impune intimitatea cu lucrurile. Aceea prin care ele se mărturisesc doar prin prezența lor mută dar elocventă. Căci tainele le pătrunzi și te pătrund, te Împărtășești cu ele și le Împărtășești altora. Iar cu tîlcurile lor (sensuri adînci, noime și rosturi) te cumineci, chiar fără să le poți rosti. Această permisivitatea osmotică se petrece Însă doar ca urmare a unei Îndelungi conviețuiri În preajma celor care nu cuvîntă. Prin familiarizare, ucenicie, sensibilizare, inițiere. Printr-un fel de umilitate răbdătoare a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viață locului și, prin dispariția lor, locul Își pierde identitatea, se denaturează, devine deșert, se pustiește. La modul spiritual, Își pierde rostul, noima, tîlcul. Devine de neînțeles. Vin valuri vuind dar nicio corabie niciun pescăruș Nicio scrisoare În cutia poștală - tîrziu de toamnă Boare tainicăniciun greier În noaptea de vară Niciun fluture stârnit de vânt: nu mă caută nimeni! Păpușa oarbă. Niciun copil
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În mijlocul drumului, Între sensurile de mers. Iar sensurile mi-au dat În mod neșteptat ocazia unui joc de cuvinte. Polisemia cuvîntului sens permite punerea În opoziție a celor tehnice, aici direcțiile de mers, cu cele mai apropiate de viața spiritualătîlc, noimă rost și Înlesnește decolarea imaginii În orizont simbolic. PÎlcul de mesteceni nu se mai află acum doar sechestrat Între cele două sensuri de mers ale străzii, ci și așezat Între sensurile rigide ale unei civilizații tehnice și cele ale unei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
definitoriu pentru vînt. Dacă natura vîntului este schimbarea, am căutat să găsesc o imagine care să-i Înfățișeze instabilitatea, capriciozitatea, insistența. M-a tentat mai Întîi ceva luat de vînt, dus și lăsat și iar reluat fără capăt și fără noimă. Dar repetiția mi s-a părut mai interesantă atunci cînd e vorba de un obiect rebel care nu se lasă dus (de tot) și, la fiecare rafală, lovește zgomotos și sîcÎitor ceva care parcă-i face-n necaz: o poartă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
multe ori, ei rezolvau ecuații numai pentru a obține un rezultat negativ și trăgeau concluzia că rezultatul lor nu avea nici un sens. La urma urmei, dacă gândim în termeni geometrici, ce reprezintă o arie negativă? Pentru greci, nu avea nici o noimă. Pentru indieni, în schimb, numerele negative aveau foarte mult înțeles. Și într-adevăr, numerele negative au apărut întâi în India (și în China). Brahmagupta, un matematician indian din secolul al VII-lea, a stabilit reguli de împărțire a numerelor, inclusiv
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
circumscris, înțeles, sistematizat ori redus la propria capacitate de înțelegere și asumare a lumii. Obiectivitatea se încadrează ca registru viabil între individualul unic, clar delimitat, și divinul de necuprins. Numai în acest interval, just evaluată, ea mai poate avea o noimă. III. DESPRE MONOTEISM III.1 Excurs metodologic Utilizarea neadecvată a termenului „monoteism“ - considerații cri tice. Reconfigurarea și redefinirea conceptului în corelație cu „legătura Unului“. Imposibilitatea circumscrierii Unului unei tradiții reli gioase anume. Elemente de istorie conceptuală. Apro prierea ilegi timă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și de aceea insula aceasta, plină de viață și de atâtea forme ale ei, pare să fi fost dintotdeauna magică prin esență și de aceea un loc predestinat de întrunire a unor spirite congenere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu este prea ușor de înțeles în conținutul ei, de bună seamă pentru că o judecăm antropomorfic. Desțărmurirea lui poate să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă 164 parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce sare și tot sare după nazurile lui. Este mai mult decât atât în Ariel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
punitive, jucăușe, cine mai poate ști, umplând crâmpeiul acela al lor de țară cu arătări și muzici și exuberanțe. Ele nu sunt nimănuia de vreun cât de mic folos, cel mult atâta cât îi este lumii să nu aibă nici o noimă bună de măsurat cu țelurile noastre. Și de aceea insula aceasta, plină de viață și de atâtea forme ale ei, pare să fi fost dintotdeauna magică prin esență și de aceea un loc predestinat de întrunire a unor spirite congenere
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu este prea ușor de înțeles în conținutul ei, de bună seamă pentru că o judecăm antropomorfic. Desțărmurirea lui poate să ne apară vană, ca o atotputernicie deșartă, ca lipsa de formă a aerului, ca o rătăcire fără țel și fără noimă. Pe de altă parte însă, nu ne e îngăduit să o gândim ca simpla slobozenie a unui mânz zburdând pe pajiști, a unui ied ce sare și tot sare după nazurile lui. Este mai mult decât atât în Ariel. Dacă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
alinarea morții. Așa-i, măi... de când lumea e lume!... încheie moșierul oftând. ...Mă gândesc, măi Fanachi la miliardele de oameni dinaintea noastră... și miliardele de după noi, în curgerea lor... Oare, cât timp va curge fluviul denumit „omenire“, și cu ce noimă?!... Mai firavi decât iarba, sântem... și, atât de nebuni; oare, numai pentru că știm că existăm?! Mă gândesc așa, măi Fanachi... mă gândesc copleșit de frumusețea acestei amiezi înflăcărate de lumină, și, dintr-o dată, frumusețea lumii, simt că mă oprimă; fiecare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umerii. Zău așa, își spuse, ne-a distrus viețile plecând și Dumnezeu știe ce-o să mai facă, acum că s-a întors. Și se încruntă la gândul că Minette l-a primit înapoi. Acum, după atâția ani. N-avea nici o noimă. Poate că își dorise la un moment dat să se întoarcă la ea, dar de atunci femeia depășise momentul și își văzuse de viața ei. Și Martin la fel. Își întemeiase o viață nouă alături de Clem și Steffi, iar Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
diverse, Taverne trăiau prin cheflii și păreri, E-aproape uitată beția de ieri, Doar glumele serii sunt, astăzi, neșterse. Vorbeam despre soartă, iubiri și păcate, Apoi ne-ndreptam către case, râzând, Cu viața în frunte, în frunte căzând, Beții fără noimă, beții netrucate. Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu literă mare, nu numai substantivele proprii, părintele Ioan m-a învățat că acele cuvinte cu cât le tăcem mai mult cu atât devin mai luminoase, mai cred și acum că tăcerea e mai aproape de Dumnezeu decât cuvintele, rostirea fără noimă omoară semnificațiile ascunse ale cuvintelor, vorbind nu facem decât să omorâm și să înviem cuvinte, cuvintele despre dragoste ale apostolului Pavel dintr-una din scrisorile către Corinteni sunt cu meșteșug rânduite în discurs de către vorbitor, sătui de cuvinte, unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcut duș, având grijă să nu-mi ud bandajele sau suturile. M-am tot gândit la finalul cazului, ca să nu mă gândesc la viața mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat pace, iar când am ieșit pe ușă ca să-mi cumpăr ceva de mâncare, mi-a picat fisa: Madeleine a spus că Martha sunase la poliție ca să le dea pontul cu La Verne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
delirantă. 12 mai 1965 (miercuri) Mi-e atât de somn, Încât nu voi putea dormi. Am atâtea de spus; de aceea, poate, nu pot spune nimic, privirea-mi rătăcită-n lucruri nu-i pentru tine. Vorba-mi atât de fără noimă, nu, nu-i pentru tine. Fugi! Atât timp cât Încă nu m-acuzi, aleargă și mă du cu tine neîntinată! 13 mai 1965 (joi) Hai! Hai s-o dăm dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pregătită să jurați solemn că această femeie purta un stomac fals bazându-vă pe faptul că ați privit abdomenul ei pentru cel mult o secundă, poate mai puțin. E decizia dumneavoastră, membrii ai juriului... Pur și simplu nu avea nici o noimă. Ruby trebuie să se fi Înșelat. O privi pe Claudia semnând chitanța de la cartea de credit. Apoi Îi Înmână costumele Într-o pungă Les Sprogs. La revedere, spuse Ruby. Sper să vă revedem curând. Aveți cuvântul meu. Am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pierduse așa culoarea. O paiață fără sulimanuri. Și totuși, pentru mine era și mai frumoasă, o doream și mai mult. Acum nu mai exista nimic în afara ei sprijinită de zidul acela, drept în țintă. M-a cuprins o frică fără noimă. Dar dacă cineva ar lua-o drept țintă? Dacă un cartuș ar nimeri-o în piept și ea ar aluneca la pământ, lăsând doar o dâră de sânge pe zidul pe care o privesc... Vroiam să-i strig să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne, ce oră o fi? Și se gândi: „La dracu cu ora, cui Îi păsa ce oră este?“ Pentru el n-avea nici o noimă. — Trebuie să știu ora, spuse Beth. Îi auzi pașii pe punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal de la dispensar, silueta superbă a Mașei, ochii, părul, seringa cu care dormea sub pernă, cronicile pe care le-așteptam cu Înfrigurare prin reviste, năpîrlirea, rostul vieții. Greu de spus dac-am căutat o noimă acestei lumi pentru a mă salva, cred că n-am făcut decît s-o descriu ca să-ncerc să mă salvez. Știți cum e, fragile cititoare, abia aștepți să-ți povestești coșmarul a doua zi, la micul dejun, te eliberezi, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te poate ajuta, teoretic, să-ți păstrezi identitatea. Izbăvindu-te de ceilalți, pe care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit, prelung, vibrant, trebuie să vorbești Întruna, fără modulații, să scrii la fel, numai scrisori. În ce privește noima, nu sînt convins că lumea are așa ceva. Capătă doar, uneori, momente de insuportabilă frumusețe. Nu scop. Justificare. Nici n-ar avea nevoie. Nu este-un motiv de disperare. Marele motiv de disperare este moartea. Decesul continuu. Trenul. Între Galați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care degeaba Încerci să le explici deoarece nu te-nțeleg și se uită la tine ciudat politicos, tu, care aproape că-ți urăști locurile natale făcînd sublime eforturi de-a te convinge că noțiunea de țară n-are nici o noimă, nici un statut, pentru că ești un intelectual fără frontiere, realizezi că ești doar estropiat, ți-a fost furat un sentiment adînc, perfect normal, o dimensiune, un fior pe care uite că alții Îl au („Ce mult Îmi doresc să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de paișpe ani - cu alte cuvinte, toate coordonatele unui proxenet ratat. Încercă să facă legătura Între hogeacul „curățat“ al lui Duke și Nite Owl. Nu se potrivea nimic, iar negrii rămîneau principalii suspecți. Dacă chestia cu „curățirea“ apartamentului avea vreo noimă, putea să fie legată de „noua afacere“ a lui Cathcart, cea despre care vorbise Royko Fulgușor. Pe cît de curată ieșise Royko, pe atît de suspectă rămăsese Cindy Păcătoasa. Urma Cindy, care Îi datora bani lui Kathy. Se lăsa amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asupra Departamentului de Poliție din Los Angeles ca să redeschidă ancheta În cazul crimelor de la Nite Owl din 1953. Comandantul LAPD, William H. Parker, a numit controversa „un butoi de pulbere cu fitil ud. Totul este un șir de prostii fără noimă. Mărturia unui infractor degenerat și o crimă dublă, fără legătură cu cazul, nu constituie motive suficiente pentru redeschiderea unui caz rezolvat cu succes acum cinci ani. Am susținut În 1953 acțiunile căpitanului Ed Exley și le susțin și acum“. Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]