2,642 matches
-
culturală a publicației. Îi sunt găzduite aici articole privind situația românilor transilvăneni, dar și pe teme bisericești ori școlare, cuvântări, scrieri pastorale. Rămase o vreme în manuscris, memoriile mitropolitului cuprind însemnări de la 1846, anul sosirii lui în Transilvania, până la 1871. Notațiile evocă luptele pe care le-a purtat pentru apărarea Bisericii Ortodoxe de „duhul batjocoritor” și de ingerințele care ar fi putut să îi vatăme autonomia, despre marea adunare din 1848 de la Blaj și strădaniile depuse pentru cauza națională, despre înființarea
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
și în jurnalele de călătorie - America ogarului cenușiu (1977), O călătorie spre marea interioară (I-III, 1986-1990). În narațiuni sinteza rămâne în majoritatea situațiilor nereușită, observatorul-narator constituindu-se stângaci în personaj de ficțiune, cel mai adesea el limitându-se la notații ce aparțin unui reporter aflat în documentare cu scopul întocmirii unui articol de gazetă. Asistă la discuțiile bețivilor dintr-un compartiment de tren, legate de certurile dintre vecini (În forum), prezintă întâmplări ale banalului de fiecare zi, cu situații caracteristice
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
romanului). Susținut cu intensitate între anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată liric, „un artificiu stilistic, în detrimentul naturaleței” (Laurențiu Ulici). Ș. scrie și un volum de reportaje, Jur că voi spune adevărul (1983), inovator în cadrul genului, unde notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la bază premisa „Adevărul nu are, nu poate să aibă - așa cum s-ar crede - singular. Există adevărul unui om și adevărul altuia”. Romanul Glonțul de porțelan
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între tonul de romanță, remarcat de critică, și cel de lirism aspru - reflex al stărilor
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
culturii. Relevante sunt îndeosebi sobrietatea și cumpănirea cu care S. definește opera ilustrului său părinte, evitând elogiile exagerate, mai ales pentru că era conștientă de valoarea creației acestuia. Revenind în sfera epicii, cu volumul Ploi și ninsori (1940) abordează proza de notație, de o molcomă vibrație lirică, unde conturează peisaje apuse, evocă atmosfera patriarhală a orașelor de odinioară sau scrie câteva adevărate incantații poematice de smerenie în fața naturii, sub vraja dangătului clopotelor, a foșnetului teilor, a „melancoliei” prunilor, a farmecului ninsorilor și
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
ci, dimpotrivă, ca unul devastator, care anulează identitatea insului, condamnându-l la solitudine. Imaginea supertehnicizată, la nivel planetar, a megapolisului sfârșitului de veac agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Reflex de suflet și în Primitive (1916) poetul, în dispoziție contemplativă, se apleacă asupra propriilor stări și trăiri afective, în Golgota (1918) el ocolește orice poetizare a întâmplărilor, versurile aducând „icoane și momente din război” și avansând o literatură de notații realiste, care evocă viața aspră de pe linia frontului, cu frustrările și deseori cu tragediile trăite de combatanți. Și în acest volum, și în proza scurtă din Păcate (1918) considerațiile sunt vii, directe, demitizante, cuprinse în notații abrupte, relevante. Lui E.
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
avansând o literatură de notații realiste, care evocă viața aspră de pe linia frontului, cu frustrările și deseori cu tragediile trăite de combatanți. Și în acest volum, și în proza scurtă din Păcate (1918) considerațiile sunt vii, directe, demitizante, cuprinse în notații abrupte, relevante. Lui E. Lovinescu L. îi apare ca un precursor al literaturii române de condamnare a războiului, versurile sale oferind imaginea unui prim material, insuficient prelucrat artistic, regăsit în poeziile de gen ale lui Camil Petrescu. Dacă proza și
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
esteticii urâtului. În lirica erotică îl imită pe Heinrich Heine, dar poanta ironică nu reușește să disimuleze întotdeauna amărăciunea ori melancolia. Influența lui Mihai Eminescu este și ea vizibilă. Mai interesantă este culegerea de „sonete postume” Frontul roșu (1920), unde notația nudă și lucidă a senzațiilor încercate în așteptarea morții și demistificarea războiului într-o poezie aspră, document al mizeriei omenești, contrastează cu aspirația spiritualistă a autorului. Motourile poemelor trimit la Dante, Goethe, Schopenhauer, Nietzsche, Verlaine, G. Rodenbach, Émile Verhaeren, Oscar
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
Nichita Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin convingătoare, analizele ce pun uneori în
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață, / pe când această piatră seamănă cu mine” (Ruine reci). Notația laconică, nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții, iubirea, tăcerea, cuvântul, toamna, înserarea, sentimentul fragilității -, variate mereu, ca într-o structură rafinat muzicală, din cele trei cicluri ale Vesperalelor mai cu seamă, restituie imaginea unui poet al stărilor difuze
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
stări lirice fără disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
o plasă la fel de evanescentă precum realul însuși. Nimic stabil, cert, doar privirea care îmbrățișează o clipă segmente ale unui „tablou”, estompat încetul cu încetul. Dacă se poate vorbi de o tehnică impresionistă, trebuie adăugat că adesea simplitatea metaforică merge până la notația cea mai banală. Pe de o parte, S. rămâne la o formulă poetică demodată, de album adolescentin impresionist (Nicolae Manolescu afirmă că „într-un sens, totul este biografie în arta” ei), pe de altă parte, tocmai din acest caracter neprelucrat
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
distinge Bunica), peisaje și interioare din copilărie și adolescență. Mediul târgului de provincie sau acela al cartierului bucureștean la început de secol XX sunt surprinse cu un ochi proaspăt, atent la detaliul de epocă, în ceea ce are el savuros, pitoresc. Notația realistă face loc adesea unor „inserții poematice” (Mircea Zaciu), dar se remarcă mai ales deschiderea către fantastic (Întâlnire în casa veche) sau apetența pentru surprinderea contururilor grotești ale unor siluete, precum mătușile Nebunei, domnișoara Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI: Poezii, pref. Perpessicius, cu un portret de G. Tomaziu, București, 1945; Poeme, București, 1969; Evocări de călătorie, București, 1970; Castelul de apă, București, 1972; ed. Botoșani, 1998; Soare difuz, București, 1974; Din
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
Dimineața, Peștele de fontă (1968), romanele Trufie (1974) și Pasarela alcătuiesc un tot, care tinde să sondeze în adâncime mentalitățile epocii. Paradoxul este însă că, deși aspiră să exceleze în proza de analiză psihologică, lui S. îi reușesc mai degrabă notațiile abrupte și fugitive. Pasajele analitice suferă adesea de prolixitate și supralicitare, lungile deliberări ale personajelor fiind lipsite, de regulă, de motivațiile necesare pentru a declanșa crize de anvergură. După 1989 S. a publicat în Canada o suită de romane scrise
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
aceste prime imnuri distincția dintre poezie și proză nu este întotdeauna clară; în general, e vorba de proză ritmică. Totuși, alte imnuri par să fi fost compuse în versuri, așa cum este cel „Despre Sfînta Treime”, care e însoțit și de notații muzicale și s-a păstrat într-un papirus din secolul al III-lea. în epoca lui Theodosius sau poate mai tîrziu, în jurul anului 430, s-a ținut la Laodiceea, în Frigia, un conciliu unde s-a discutat și despre cîntările
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe masă". Obiectul acestui de al doilea volum îl constituie opiniile exprimate, în jurnalul său, publicat în românește în 1996 și recent în limba franceză, de Mihail Sebastian despre prietenul său bun Mircea Eliade. Dl Handoca are îndoieli privind unele notații ale lui Sebastian despre Eliade și ne previne, într-un scurt cuvînt înainte: "Trebuie să fim prudenți în folosirea memorialisticii ca principală sursă documentară. Pentru a ne convinge de autenticitatea unor date, situații, întîmplări, jurnalele (atît al lui Sebastian, cît
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
le simțim probabil fiecare, și acumulez mereu deziluzii - între care prezența lui la Vremea antisemită (comod, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat) nu e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă discuție cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost liric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe. Din toate astea nu aleg decît declarația lui - în sfîrșit leală - că iubește Garda, speră
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
jurnaliere. Dar cum caietul de însemnări se afla mereu la îndemînă și cum pofta de lucru îi lipsea cronic, scria aici gînduri de tot felul, unele care priveau avatarurile sale și destinul său sau al celor apropiați, cum spuneam unele notații fiind chiar datate. În acest fel caietele prezintă totuși înfățișarea, poate nedorită de autor, a unui jurnal. La Paris aceste caiete de însemnări au apărut deodată în cinci volume la Gallimard. La noi ediția e programată în trei volume mai
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
general, fidel acestor principii, fără ca versurile sale să naufragieze în monotonie. Atât în Cursa de 24 de ore, cât și în volumele ulterioare, Poezii patriotice (1995) și Studii pe viață și pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notații, mizează pe impresia de simplitate a discursului și pe efectul de intensitate al repetiției și al sintaxei abrupte. Sub aparența unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvențele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
robinet îți / strânge ușor încet creierul în fiecare dimineață”. B. recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor și gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]