1,329 matches
-
înțelepciunea - Moarte. - (Icoana moarte - în loc de Icoana morții). 8 2254 Cine e dar? Cine e dar? Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sau să muște țărâna din urmele tale - căci urmele-ți înveninate ar învenina pământul. C. [ GLASUL LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată ceriurile. Împopuleaz-o cu nemărginirile întunericului, cu sufletele rupte de blesteme ce s-agață scîrșnind din dinți de stâncile disperărilor lor. Pune inima acestui caos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muntele de fier! Și-n planu-Eternității romînii-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E un vis rău Și-un vis poate pătrunde chiar un suflet de zeu, Dar noaptea trece iute și orele-albe vin: Și mai senin, mai splendid e sufletul divin. [ANUL 1848 sau MOARTEA - MORS] Eu stelele le spulber
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma când din Umbră Lumina, eu, răsar Aruncă de pe tine noianul de amar. Eu vin din centrul lumei, încoronat de sori, Preced pe mândrul, \- -\ frumosul Viitori Ce-n nourii de secoli se zguduie închis Ca un frumos și mare însă teribil vis Ce-n cerul lui petrece sublim și neajuns, Încât neci ochi de înger pin nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard, când se inspiră, Arderea lor arată la noaptea ce-i admiră Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s, plini de vise, ai albei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu glasul tău încet. SILFII DE LUMINĂ (de sus cătră LUMINĂ) Tu, ce din ceriuri pe lume cazi, Lumină sîntă! Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare. Căci de acolo pe lumi veghezi Din sântul soare (de jos cătră MUREȘANU ) A tale gânduri, palide bard, Cu fruntea-n laur Sunt stele-eterne ce-n ceruri ard Cu raze de-aur. Cântă dar, cântă, tânăr poet
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu care-a noastră viață voim să se răsfețe. Și viața-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții-n nouri, Din stelele căzînde, din văile-n ecouri, Din brazii ce suspină l-a iernei vijelie, Din fluierul cel jalnic, din buciumu-n câmpie Chemând doina română, a inimelor plângeri, A sufletului noapte, a dorurilor stingeri. Romînu-n trecut mare, e mare-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și, albi ca neaua nopții și îmbrăcați de rază, Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată, cu cer, pământ și mare, O feerie mândră, un vis măreț îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înger-rege palid cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger {EminescuOpVIII 290} Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Neci noaptea în visarea-i, neci nourii ce plâng. Eu, palida poveste, ce trec din gură-n gură, Bătrână ca și lumea, cu fruntea slabă, sură, Eu ce-am văzut odată lumea din nori născând Și am învălit știrea în vălul meu de-argint, Eu ce-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine știi ce lume nemărginită poartă vuietul destinelor tale d-asupra capului tău. Cât ești de mare în nouri, cât ești de fericit jos, simți că ești lumină din lumină, Dumnezeu din Dumnezeu.. " Zenitul, umbra destinului, dovadă că sânt aud murmurând prin coardele lirei mirul sufletului meu, dovadă că am un suflet. Cât de mare sunt eu! Zenitul meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume, adevăr nu e îndeajuns, sânge e și oameni sunt - și, de nu sunt, [î]i putem face, căci femeile n-au altă trabă. REPLICI REZLEȚE 1 2262 Privit-ați astrul rege cum cade și se stinge Din genele de nouri o lacrimă de sânge. Priviți cum astrul rege se-neacă și se stinge În valurile roșii, în nourii de sânge. {EminescuOpVIII 299} 2 2254 Prin vânturi cari urlă, prin valuri cari ard Trece trăsnetul rege - al norilor surd bard. 3
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căci femeile n-au altă trabă. REPLICI REZLEȚE 1 2262 Privit-ați astrul rege cum cade și se stinge Din genele de nouri o lacrimă de sânge. Priviți cum astrul rege se-neacă și se stinge În valurile roșii, în nourii de sânge. {EminescuOpVIII 299} 2 2254 Prin vânturi cari urlă, prin valuri cari ard Trece trăsnetul rege - al norilor surd bard. 3 2262 Din suflet greu și rece el face un vis cald, Din ochiul trist și vânăt - o steauă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În visul mărei albe, în aer oglindit, Aleargă-n veci n-ajunge... 5 2257 Tu, palidă mireasă în lungă albă haină, Îmi pari că ești o dulce și dureroasă taină, Un geniu al visării, un înger de mister Învăluit în nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Când noaptea însă-i caldă, molatecă și brună Atunci o strig din mare, atunci o chem din lună {EminescuOpVIII 309} Pe acea parte-iubită a chiar ființei mele Și ca să-mi vie-o roagă unde [și] vânturi, stele. Ș-atunci prin nouri vine ca o rază de soare, Atinge a mea frunte senină, visătoare, Și se preface-n chipul ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi fost castelul Domnilor Moldovei... // O! îmi place să stau viața mea toată să privesc acele ruine... Noaptea... iarna... într-o cameră caldă, caldă... să stau la fereastră să privesc ruinele cele ninse, albe ca argintul, luna galbenă fugind prin nouri negri... iar umbrele acelor nori aruncate pe zăpadă părând a fi umbrele străbunilor. Apoi să las perdeua-n jos și, la lumina focului, să citesc povești bătrâne și să-mi adorm mintea mea de copil nebun cu istoriile cronicelor colbăite ale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
teatru. Rămâi cu bine și Doamne ajută! HISTR[IO] Amin! (îl duce pe Felice pîn-în ușă. Fel[ice] iese. Histrio rămâne pe gînduri) Cum se joacă soartea atât de schimbătoare cu noi d-a mincea. Când zboară mincea sus pîn-în nouri, când repede ca fulgerul cade în noroi. Daca nu te-ai putea obicinui cu nimica n-ai avea nimica de pierdut și de nemica n-ai putea să te plângi; dar fiecare ține la câte ceva; cine nu ține la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o dar, Nu încunjura atâta, ci vorbește-odată clar. CHALKIDIAS O voiești? Ei fie dară. Te urăsc. LAIS Pe mine? Însă Pentru ce? CHALKIDIAS Aveam dorința să revărs durerea strânsă Care inima-mi apasă, scânteind ca o furtună Când pe ceruri nouri negri se alungă și s-adună. Numai dorul libertății m-a gonit din țara mea Unde orice rădăcină mie o piedică-mi părea. Floarea soarelui e astfel, e legată de pământ, Pe când capul ei se-ndreaptă după soare, fără vânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
băiat... De-acum desigur moare, mie spre folos. CHALKIDIAS Totuși... când gândesc la moarte mă pătrunde un îngheț. BOMILKAR De păstrezi părerea asta n-o să ai decât dispreț. LAIS Oare munții țării tale, cu prăpăstiile adânci Ce ridică pîn' la nouri a lor capete de stânci, De amenință chiar cerul, uimitoare și mărețe, Au minunile aceste n-au putut să te învețe Ca să pui pe libertate preț mai mare, nu în silă Să supui a ta viață unui jug fără de milă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]