2,081 matches
-
vânatului cu pene. Mai dezvoltată, cea de-a treia secțiune, Evocări, propriu-zis memorialistică, unde nu se mai simte tirania modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada ieșeană, U. surprinde nuanțat atmosfera boemă de la Academia liberă, adăpostită într-o încăpere din faimoasa băcănie a lui Samoilă, sau ambianța de la crâșma Bolta Rece și creionează afectuos-nostalgic câteva portrete ale membrilor și colaboratorilor revistei (Mihai Codreanu, N.N. Tonitza). Se reține în special portretul
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
Pozițiunea noastră va fi cea criticistă. În numele spiritului și al valorilor vom lua atitudini față de toate manifestările culturii” (Programul paginii culturale). Ponderea principală revine criticii literare, dublată de recenziile de întâmpinare (întotdeauna cu observații la obiect, cu aprecieri de valoare nuanțat contextualizate), difuzată prin rubricile „Aspecte literare” (Ionel Jianu, Les Thibault), „Pe marginea cărților”, „Cronica literară” (Emanoil Bucuța, Eminescu în manuscrise și în viață) sau prin articole mai ample, autonome în pagină (Petru Comarnescu, Citind „La bal cu Marcel Proust”, Al.
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
antice și al limbilor clasice. Cercetând relația gândirii lui Cantemir cu Antichitatea, autorul identifică în umanismul învățatului moldovean un aspect inedit, determinat de contactele lui livrești cu stoicismul și mai ales cu neoaristotelismul renascentist, pe care îl susține cu analize nuanțate ale textelor cantemirene. Cultul civilizației antice greco-romane - observă V. - se leagă la Cantemir de problema originii latine a românilor și de cea a romanității limbii, problemă nodală în întregul umanism românesc. Un merit aparte al lucrării este examinarea încercării programatice
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
că, dimpotrivă, așa-zișii lui discipoli l-au părăsit pentru alte opțiuni critice. Cu alte cuvinte, Gherea nu a avut discipoli reali. Cercetare de istorie a ideilor, cartea apelează la metoda studiului pe generații, fixând fizionomia unei traiectorii ideologice mai nuanțat decât a voit-o istoria literară politizată. În Scriitorii de la miezul nopții (1996), carte mai puțin creditabilă, ca și altele, se reia o suită de articole tipărite în presa postdecembristă despre atacul la valorile culturii române după 1989, despre victoria
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
separat sau în culegeri colective la București și la Varșovia. Legătura profesională și de suflet cu poeta Kazimiera Illakowiczówna, una dintre cele mai harnice interprete ale liricii românești peste hotare, i-a prilejuit un amplu, dar mai ales dens și nuanțat eseu, completat de un epistolar întins între 1965 și 1981, interesant și sub raport documentar. SCRIERI: Relații culturale româno-polone (în colaborare), București, 1981; O poloneză care a iubit România - Kazimiera Illakowiczówna, pref. Ioan Grigorescu, București, 2003. Traduceri: Maria Kuncewiczowa, Tristan
VARCIOROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290428_a_291757]
-
Abordând contribuții și destine controversate (Lucian Blaga, C. Rădulescu-Motru, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, V. Voiculescu ș.a.), cercetătorul propune o microistorie a esteticii, filosofiei și criticii literare românești dintr-o perspectivă în care apar, după propria expresie, „viziuni complexe și interpretări nuanțate”. Lucrarea este în același timp o încercare de teorie a culturii române moderne și se vrea o replică la lucrările clasice similare, Spiritul critic în cultura românească de G. Ibrăileanu și Istoria civilizației române moderne de E. Lovinescu. Ca autor
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu Tăcere, au fost ulterior extinse și nuanțate. Proze de amploare epică și de vizibilă adâncime psihologică și socială, precum Izvodul zilei a patra și Elegie pentru Ana-Maria, dau viață unor scene ingenue din viața satului basarabean, însă purtătoare de semnificații etice, sociale și filosofice. Scrierea cea mai
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
în cea militantă, râmâne în istoria poeziei românești datorită efortului de a aduce, fie și sub forma juxtapunerii cumulative ori a căutării repetate, intensitate spirituală în meditație și vibrație în versul patriotic. Meritele lui sunt legate și de expresia mai nuanțată a sentimentului în erotică, de orientarea baladei spre sursa unui fantastic folcloric, de contribuția însemnată la rafinarea progresivă a limbii poetice (fluența versului, tiparele metrice). V. a tradus, pentru nevoile teatrului, din autorii dramatici mai cunoscuți ai vremii: August von
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
Ion Pillat, a cărui artă poetică o va analiza într-un studiu din volumul Poemul într-un vers (2001, în colaborare cu Vasile Moldovan). În acest text de mici dimensiuni, dar bine documentat bibliografic și interesant prin schița de comparatism nuanțat argumentată, va încerca explicarea manierei în care Pillat a reușit să concentreze ideea până la desenul unei singure imagini vizuale. Să muți pe cer o stea (2000) este una dintre cele mai rafinate cărți ale lui V., împărțirea în cicluri (Inscripții
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
recenziile dedicate unor scrieri precum Bisericuța din Răzoare a lui Gala Galaction, La fântâna Castaliei de N. Davidescu sau Alcoolurile lui Guillaume Apollinaire, la care se adaugă memorabile portrete în peniță ale unor mari figuri literare contemporane, între care un nuanțat și extrem de expresiv omagiu adus lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Craiova) și publică în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii - Nastasia, Vulpașin -, firi aprige
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
copiilor libertatea de a-și manifesta inițiativa și de a se exprima; familiile „autorizate”(nu autoritare), care manifestă un control sistematic îmbinat cu un nivel înalt al suportului, care formulează reguli, dar nu le impun; familiile care manifestă o autoritate nuanțată, persuasivă sau negociatoare ce valorifică fermitatea „de ultimă instanță”; familiile de tip umanist-rațional în care copilul are autonomie, opinii proprii, dar se acordă atenție reușitei școlare și disciplinei; familiile care practică tehnici de influențare de tip motivare/moralizare care vizează
STILURI EDUCATIVE ALE PĂRINŢILOR. In: Arta de a fi părinte by Luminiţa Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1403]
-
Sorin Liviu Damean, Carol I al României, vol. I (1866-1881), București, 2000, p. 15-23; Idem, Monarhia În România, 1866-1947, București, 1991, p. 5-16; Dan Berindei, Societatea românească În vremea lui Carol I (1866-1876), București, 1992, p. 7-43, pentru evaluări mai nuanțate ale literaturii „momentului 1866”; v. și Vasile V. Russu, Viața politică În România (1866 1871), vol. I, De la domnia pământeană la prințul străin, Iași, 2001, passim. </ref>. Loc, desigur, mai este pentru interpretări, poate și din necesitatea de a le
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
și culturale în cristalizarea poziției clasei sociale țărănești. Vom schița principalele contribuții în acest domeniu: cercetările personale de mare probitate științifică și datele furnizate de monografiile sociologice ale Școlii de la București i-au îngăduit lui Virgil Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența suprapopulării agricole relative, densității rurale, nivelului de trai al gospodăriilor țărănești și structurii sociale a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale; relaționarea problemei țărănești cu instituțiile sociale - statul, creditul, cooperația
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce vrea, nu pricepe limpede ce să ceară și în ce chip să urmărească înfăptuirea vagelor ei dorințe” (1922, p. 43). Față de opinia lui Zeletin cu privire la caracterul inert al țărănimii, punctele de vedere poporaniste și țărăniste apar mai suple, mai nuanțate. Căci să nu uităm că, așa cum subliniază unii specialiști contemporani, teoreticienii agrarieni au condiționat înfăptuirea idealului lor țărănist de două reforme esențiale: democratizarea vieții publice și rezolvarea problemei țărănești; o contribuție a sociologiei poporaniste la înțelegerea dezvoltării sociale constă în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
împărțirea fragmentată a atribuțiilor între diferite instituții, fără a exista însă o coordonare între acestea, fapt care a permis dispersia responsabilităților și, nu în ultimul rând, utilizarea excesivă a beneficiilor financiare ca soluție la probleme care necesitau un răspuns mai nuanțat. Pe de altă parte, au fost dezvoltate o serie de servicii specializate de asistență socială, în special în domeniul protecției copilului; prin Legea nr. 416/2001 a fost asigurată funcționalitatea sistemului de ajutor social și au fost formate câteva generații
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Integrarea pe o piață de muncă străină face ca de investiția în educația de lungă durată a acestor indivizi să nu beneficieze statul de origine (cel care plătește o parte sau întreaga școlarizare), ci statul de destinație. Discuția devine mai nuanțată dacă lucrurile sunt privite în perspectivă, pentru că, pe termen lung, plecările de acest tip afectează tocmai capacitatea de dezvoltare a societății de origine, lipsind-o de o parte din indivizii săi cei mai capabili. Efecte ale banilor trimiși din străinătate
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Imperii vecine, Austro-Ungaria și Rusia. Pentru ca, În final, balanța să Încline În favoarea Monarhiei dualiste. În realitate, parcursul României spre alianța cu Imperiile Centrale a presupus mult mai mult decât o simplă alegere și el trebuie privit Într-o lumină mai nuanțată decât aceea În care Îl Înfățișează rudimentara dihotomie a „simpatiilor” și „antipatiilor” pentru Imperiile Centrale sau puterile occidentale. În realitate, perceperea amenințării ca venind dinspre Rusia nu explică decât motivul pentru care alegerea s-a oprit asupra Puterilor Centrale. Pentru că
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
senzorio-perceptiv); dacă informațiile și instrucțiunile sunt prezentate numai prin intermediul limbajului, fără susținerea unor modele, materiale didactice, experiențe și exemple concrete copilul nu înțelege. 6. Inerția accentuată a proceselor nervoase superioare și a limbajului verbal - copilul nu poate asimila un vocabular nuanțat, se exprimă în cuvinte puține, fraze stereotipe, vorbește greoi, efectuează cu greutate operații abstracte, comparații, generalizări. 7. Incapacitatea concentrării atenției asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur (nu-și poate concentra atenția asupra ceea ce i se explică, întreabă de mai
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
aceeași metodologie. Interogația metodică a psihopatologiei își află răspuns în metoda comprehensivă inspirată de reducția fenomenologică, împrumutată de la Ed. Husserl și introdusă în psihopatologie de către K. Jaspers și E. Minkowski. Din acest moment întreaga metodologie psihopatologică devine o complexă și nuanțată reflecție filozofică, care urmărește descifrarea semnificației interne a manifestărilor psihice morbide. Un pas important metodologic, care adâncește și introduce un grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de „analiza hermeneutică” a „faptului psihiatric” introdusă de H. Tellenbach. Se poate afirma din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limitele epistemologice” impuse cu strictețe de procesul de „medicalizare” a nebuniei 3. Ceea ce este în esența sa nebunia, depășește cu mult sfera bolii psihice. Dincolo de aspectele sale pur medicale, aceasta se înfățișează ca un domeniu mult mai larg și mai nuanțat al naturii persoanei umane. În sensul acesta, din perspectiva unei viziuni antropologice, atât normalitatea cât și anormalitatea ființei umane se înfățișează ca ipostaze egal posibile de a fi ale Persoanei umane. Din acest motiv ele nu trebuiesc considerate și înțelese
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a bolii, prin care starea de boală psihică se opune conceptual stării de sănătate mintală. Dar, atât normalitatea cât și anormalitatea nu pot fi reduse exclusiv la conceptele de sănătate și boală. Conținutul lor este mult mai larg, mult mai nuanțat ca semnificații. Punctul de vedere medico-psihiatric opune „boala” stării de „sănătate”. Punctul de vedere antropologic, din perspectiva reflecției filozofice, cu caracter lărgit, „nu vede” între normalitate și anormalitate o opoziție, ci, așa cum spuneam, o complementaritate ca expresie a naturii dialectice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
termeni noi, pur medicali, desemnând fenomenele clinico-psihiatrice de tipul: demență precoce, psihoză maniaco-depresivă, paranoia, parafrenia, demențe, hebefrenie, catatonie, idioție, imbecilitate. Aceste structuri lingvistice și discursul psihiatric, formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
faptul că ne găsim în fața a două limbaje: limbajul bolnavului și limbajul medicului, iar constituirea câmpului epistemic depinde într-o foarte mare măsură de acordul dintre acestea, de capacitatea lor de întrepătrundere și de inteligibilitate. Limbajul empiric este mult mai nuanțat, mai divers decât cel științific, întrucât este subiectiv și urmărește prezentarea trăirilor personale și al atitudinilor bolnavului față de propria sa suferință. În mod egal limbajul științific este un „cod” universal, un instrument cu și prin care specialiștii delimitează câmpul epistemologic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că este bolnav. El resimte tulburările sale ca pe niște „schimbări”, ca pe niște „transformări” ale persoanei sale, sau ca pe niște efecte ale unor influențe străine venite din afara sa. În ambele situații, limbajul bolnavilor este extrem de polimorf, încărcat și nuanțat emoțional, într-o permanentă mobilitate, variind adesea de la o întâlnire cu medicul, la alta etc. Ne vom ocupa în continuare de analiza principalelor forme de limbaj empiric al bolnavilor cu tulburări psihice. Spre deosebire de limbajul bolnavilor somatici care exprimă suferința acestora
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]