9,057 matches
-
sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el cântăreau mai mult decât corpul. Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Așa era mai bine, Moș Calistrat era nedespărțit de ciomagul acela, cel puțin el nu-l văzuse niciodată fără acesta. Era deci foarte bine dacă cei ce îi vor descoperi cadavrul vor găsi și toiagul în apropiere. Întors sub nucul din fundul curții, potrivi scaunul sub Calistrat, după care îi dădu un brânci cu piciorul, având grijă ca acesta să nu se rostogolească prea departe. Toiagul îl lăsă chiar acolo, rezemat de corpul lipsit de viață. Calm, se mai uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un kilometru, alunecând pământul și coborând între 15 și 30 m pe unele locuri. Această masă uriașă de pământ a început a se mișca încet la vale, făcând crăpături și ridicături, aproape astupând valea, acoperind răchițele și salcâmii, prunii și nucii și locurile unde au fost casele a de locuitori, nemaicunoscându-se unde au fost. în coborâre, masa de pământ se lovește de dealul de la nordvest care începe să alunece, amândou malurile de pământ ajungând până la grajdul cetățeanului Gh. C. Știrbu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru „murat”, topit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc de excursie școlară, un loc de recreere după efortul de a ajunge acolo. Pe Valea Dobrenei, în sus privind spre Buduioasa, vedem fața de deal, o zăpodie, după Dealul Morii, parte a fostei moșii Sterian și locurile numite La nuci, Saivanul (construcții de adăpostit animalele), Dealul Frasinului, locuri marcate de existența unor pomi fructiferi sau arbori de pădure. în Dobreana se păstrează două toponime foarte vechi în arealul românesc, cu siguranță, aduse de bejenari de pe locurile lor de origine, din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o realizăm folosind termeni de origine latină: a măcina, moară, a pisa, piuă, făina, care se cerne prin ciur, se amestecă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei care făceau mobilier se numeau stoleri; un renumit stoler, cu școală profesională, era în Fruntești, la Ulmi, și se spunea Stoleru, făcea și stupi și rame). Se folosea lemnul de esență moale, brad, cireș, tei, dar și păr și nuc. în comuna Filipeni au lucrat și trei absolvenți ai Gimnaziului Industrial din Bacău: Ion Borcea, Gavril Rusu și Grigore Bârgăoanu care făcea și sculptură. Introducerea tâmplăriei în Lunca este legată de numele învățătorului Gh. Postoiu, care a organizat pentru elevii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de mușețel (romaniță) pentru dezinfecție intestinală și pentru răni, floarea și frunza de sunătoare (pojarnița) pentru dureri de stomac, sirop de ceapă pentru tuse, sovârf contra durerilor de cap etc. în tratarea reumatismului se mai foloseau băile cu frunze de nuc, fân, vâzdei (ghizdei), boz și tot felul de ierburi. Pentru durerile de ficat se folosea ceaiul de pelin, fără zahăr. Pentru bolile de plămâni se folosea floarea de tei, în ceai concentrat și îndulcit cu miere de albine. Mierea de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
știau cântecul. Nu se punea problema să nu te primească cineva cu asemenea „scenariu” pe care lumea de la țară îl aștepta ca pe un amplu festival folcloric. Atât la Crăciun, cât și la Anul Nou, copiilor li se dădeau colaci, nuci, mere, mai rar bani, Sărbătorile și Obiceiurile de Sărbători (de la Crăciun la Bobotează) nu erau o afacere ca acum, făcută pentru bani, nu din suflet. În lumea satului, urările de sărbători erau adresate oficialităților satului, domnului învățător, preotului, primarului, notarului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
general. Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au fost la înmormântare, se coceau împletituri speciale, numite capete, sub forma unei cruci. În aceste capete se înfigeau bețișoare în care se puneau mere, prune, nuci, portocale etc. care țineau loc de „pomul vieții”, până la pomenirea de 40 de zile, când se ridica panaghia și se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de pomană: pat, plapumă, scaun, masă, haine. Pomenirea se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate de-a lungul anilor, doisprezece jurați cântăreau greutatea capului unui om. Era în gesturile lui, în acea zi, un anumit dispreț amestecat cu oroare. Iar eu înțelesesem niște lucruri. Destinat ura murdăria, chiar și pe cea mai firească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mă aflu. Am plecat fără ca ei să știe. Pentru mine, ei nu mai există. Aici, mă dedic noii mele meserii. Copiii sunt cuminți. Îi iubesc mult și cred că și ei mă iubesc. Mulți îmi aduc mici daruri, un ou, nuci, o bucățică de slănină. Mă simt împăcată cu ei, și mai uit puțin de singurătatea mea. Tristețe (este porecla pe care i-am dat-o gazdei mele, procurorul) mă așteaptă în fiecare zi, când mă întorc acasă. Se plimbă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tensiunea arterială. Clinica lui Kindermann se înălța pe o stradă liniștită, într-un fel de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la capătul clinicii. Dacă ar fi fost un apartament în oraș, ar fi fost considerat mic, dar ca și cameră privată de doctor, era foarte bună. Înăuntru se aflau o canapea lungă și joasă, un birou drăguț din lemn de nuc, două picturi moderne mari, de genul care păreau să semene cu interiorul minții unei maimuțe, și suficient de multe cărți scump legate încât să explice deficitul de piele pentru pantofi al țării. — Ia un loc undeva unde pot sta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-ar mai găsi, zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
una din ele. — Atunci - zise marțianul, chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei antigeluri și două bittere. Chelnerul plecă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Pământenii se gândeau dacă făcuseră bine dând patru lăzi cu „Gerovital”, da’ mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket 4 - la un ospiciu doi nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iernii cunună În curtea din deal zăpada oftează Pașnică luna din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
două mârțoage Acum, la strung, din lemn de doage... Să plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii. Tencuirii-sclave garanții, Lege egalând lunula năvii Tâmplelor de apă ce reții; Aule, exalte stări concave Din răpita climă - Edgar Poe. Orgi! Și locuind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi-e astăzi Brazilia și Alaska, la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara Gălbeni. Dar locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci și o straiță de mere. Mi-e dor de părinții mei tineri. Mi-e dor de mâinile bunicii mele frământând pâine. De mâinile bunicului meu frământând pământul. De mâinile mele frământând părul copiilor mei. De scaieții și ierburile câmpului rătăcite
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
ți-s simbria! ...Și un tunet prelungit În ținut s-a auzit; Calu-n picioare-a sărit, De alice-a fost rănit. * * * - Stăpâne, ține-te drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța cu pridvor... Unde mi-am fost mânzișor, Și-mpreună am crescut... De când ai fost copil mic. Prinde coama, stai în față! Văd vâlceaua cu verdeață, Văd și cerul că-i senin; Peste dealuri să pornim, Peste dealuri și
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
INIMII Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dedicație pe manuscrisul inimii Cântă! mi-a zis mama în timp ce-mi țesea copilăria într-un lan cu izvoare. Împletește frunze până ce umbra nucului va îmbrăca fereastra în verde, eu culeg un ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
mai mult decât scria vântul adresele codrilor dar mai puțin decât un pustnic pe versanții cugetului, așadar, am inventat un manuscris al inimii și i l-am dedicat, cu iubire. Nu s-a vestejit niciodată. S-a crucificat în umbra nucului ce ignora liniștea, în vasul cu flori de piatră și-n casa cu glas pierdut printre scântei căzătoare. Referință Bibliografică: Dedicație pe manuscrisul inimii / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]