901 matches
-
enzimei ADN polimerază este de a crea molecule de ADN din nucleotide. Copiile de molecule ADN sunt create prin punerea în perechi a nucleotidelor prezente în moleculă originală de ADN. La crearea unei noi molecule de ADN, ADN polimeraza adaugă nucleotide doar la capătul 3' al ștrandului nou format. Acest proces duce la formarea unui nou ștrand, limitat la direcția 5'-3'. Nicio enzimă ADN polimerază nu poate începe un nou lanț de la zero ("de novo"); enzimă poate adaugă o nucleotidă
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
nucleotide doar la capătul 3' al ștrandului nou format. Acest proces duce la formarea unui nou ștrand, limitat la direcția 5'-3'. Nicio enzimă ADN polimerază nu poate începe un nou lanț de la zero ("de novo"); enzimă poate adaugă o nucleotidă numai unui grup 3'-hidroxid (OH) preexistent. De aceea, enzimă ADN polimerază are nevoie de un primer, la care să adauge prima nucleotidă. Primerii sunt constituiți din baze ADN sau ARN. În replicarea ADN, primele două baze sunt întotdeauna ARN
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
enzimă ADN polimerază nu poate începe un nou lanț de la zero ("de novo"); enzimă poate adaugă o nucleotidă numai unui grup 3'-hidroxid (OH) preexistent. De aceea, enzimă ADN polimerază are nevoie de un primer, la care să adauge prima nucleotidă. Primerii sunt constituiți din baze ADN sau ARN. În replicarea ADN, primele două baze sunt întotdeauna ARN și sunt sintetizate de o enzimă numită primază. O enzimă numită helicază desparte cele două ștranduri complementare de ADN, pentru a facilita replicarea
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
Structurile asemănătoare indică funcții importante, care nu poate fi înlocuite în activitatea unei celule. O enzimă ADN polimerază localizează un primer și se lipește de acesta în aproximativ o secundă. Odată primerul lipit, o altă enzimă ADN polimerază adaugă o nucleotidă pe secundă la noul lanț ADN. Unele ADN polimeraze pot adăuga mai multe nucleotide pe secundă, crescând viteza sintezei ADN. Rata de sinteză ADN într-o celulă vie a fost aproximata prima oara cu rata de elongare a ADN-ului
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
O enzimă ADN polimerază localizează un primer și se lipește de acesta în aproximativ o secundă. Odată primerul lipit, o altă enzimă ADN polimerază adaugă o nucleotidă pe secundă la noul lanț ADN. Unele ADN polimeraze pot adăuga mai multe nucleotide pe secundă, crescând viteza sintezei ADN. Rata de sinteză ADN într-o celulă vie a fost aproximata prima oara cu rata de elongare a ADN-ului bacteriofagului T4 în bacteria " E. coli". În timpul creșterii exponențiale a ADN-ului la 37
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
sinteză ADN într-o celulă vie a fost aproximata prima oara cu rata de elongare a ADN-ului bacteriofagului T4 în bacteria " E. coli". În timpul creșterii exponențiale a ADN-ului la 37 °C, rata de sinteză a fost de 749 nucleotide pe secundă.
ADN polimerază () [Corola-website/Science/335195_a_336524]
-
arătat că ribozomul este de fapt o ribozimă. Multe dintre componentele esențiale ale unei celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe similare nucleotidelor. Aceste fapte sugerează că ARN-ul și cofactorii din celulele actuale sunt rămășițe ale unui sistem enzimatic bazat pe ARN, care a precedat sistemul bazat pe proteine pe care îl vedem azi. Una dintre provocările studiului
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
de fapt o ribozimă. Multe dintre componentele esențiale ale unei celule (și deci cele care evoluează cel mai lent) sunt compuse aproape în întregime din ARN. De asemenea, mulți cofactori (ATP, acetil-CoA, NADH etc.) sunt fie nucleotide, sau substanțe similare nucleotidelor. Aceste fapte sugerează că ARN-ul și cofactorii din celulele actuale sunt rămășițe ale unui sistem enzimatic bazat pe ARN, care a precedat sistemul bazat pe proteine pe care îl vedem azi. Una dintre provocările studiului abiogenezei este aceea că
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
ar fi rolul lor din ribozomi, ceea ce e vital în sinteza proteinelor. Ribozimele au însă multe alte roluri. Iată cîteva dinte proprietățile enzimatice esențiale pentru începutul vieții: Această ribozimă de 189 de baze a polimerizat un șablon de maxim 14 nucleotide, lungime care e prea scurtă pentru autoreplicare, dar procedeul ar putea fi îmbunătățit dacă studiul ar fi continuat. Cel mai lung șir generat de o ribozimă a fost de 20 de nucleobaze. Câteva molecule ARN cu aceste proprietăți au fost
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
proprietăți au fost create în mod artificial în laborator. Un studiu recent a arătat că orice acid nucleid poate evolua într-o secvență catalitică, dacă există condiții prielnice. De exemplu, un fragment ADN ales arbitrar de lungimea a 50 de nucleotide, care codează ARN-ul mesager al genei albumină a speciei Bos taurus, a evoluat, in vitro, într-o enzimă cu proprietăți catalitice, care putea cliva moleculele ARN. Enzima cu proprități catalitice a evoluat în mai puțin de două săptămâni. În
Ipoteza lumii ARN () [Corola-website/Science/335316_a_336645]
-
și câteva specii de țânțari. A fost prima boală descoperită cu transmitere prin intermediul insectelor de către Walter Reed în jurul anului 1900. Virusul este unul de tip ARN aparținând genului "Flavivirus"..ARN -ul viral este monocatenar, pozitiv format din circa 11 000 nucleotide cu o singură secvență de codare pentru proteina virală.Proteazele celului gazdă taie această proteină în trei structuri : C, prM, E și șapte proteine non-structurale: NS1, NS2A, NS2B, NS3, NS4A, NS4B, NS5; enumerarea corespunde aranjări proteinelor ce codeaya genele în
Febră galbenă () [Corola-website/Science/335385_a_336714]
-
reprezentat un prim pas spre dezvoltarea și testarea unor noi variante ale organismelor existente. „Metoda pe care am conceput-o ne permite să lucrăm cu o secvență ADN pentru a proiecta organisme pe placul nostru. Putem lucra la nivel de nucleotide, operând orice schimbări dorim în cadrul genomului”, a explicat Gibson. Spre deosebire de modificările genetice pe care cercetătorii le puteau realiza până acum, noua metodă permite modificarea întregului genom și oferă opțiunea de a adăuga segmente de ADN care nu există în natură
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
negativ) Genul Ebolavirus este subdivizat în cinci specii diferite, din care patru circulă în mod specific în Africa subsahariană, în timp ce ebolavirusul Reston circulă în Filipine și China. Genomul acestor cinci specii de ebolavirusuri diferă genetic cu 32-41% la nivel de nucleotide. Spre deosebire de ebolavirusurile Reston și pădurii Taï, ebolavirusurile Bundibugyo, Zaire și Sudan sunt asociate cu focare importante de febră hemoragică Ebola în Africa. Specia Ebolavirusul Reston, găsită în Filipine și Republica Populară Chineză, poate infecta oameni, dar nu au fost semnalate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Genomul este de tip ARN, liniar, monocatenar, de sens negativ, cu o greutate moleculară de aproximativ 4 x 10 Da. Constituie 1,1% din întreaga masă virală. Genomul este constituit dintr-o singură catenă de ARN liniar cu aproximativ 19000 nucleotide (19 kb), de polaritate negativă (sens negativ) și are 7 gene transcrise în șapte ARN mesageri care codifică șapte proteine structurale: extremitatea 3' (cu o secvență leader necodificantă), nucleoproteina (NP sau N), proteina virale VP35, VP40, GP, VP30, VP24, ARN-polimeraza
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în ordinul Mononegavirales. Genele virusului Ebola și funcțiile lor: Genomul are succesiv genele nucleoproteinelor NP, VP35, VP40, glicoproteinelor GP, VP30, VP24 și polimerazei L. Secvențele codante ale virusurilor Marburg și Ebola sunt separate de regiuni intergenice (secvențe separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
GP, VP30, VP24 și polimerazei L. Secvențele codante ale virusurilor Marburg și Ebola sunt separate de regiuni intergenice (secvențe separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
separatoare) de 3-7 nucleotide, cu excepția regiunilor dintre genele VP30 și VP24 a virusului Ebola care sunt constituite din 142 și 97 nucleotide, în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între genele VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L caracterizează genomul ebolavirusurilor Zair și Sudan, în timp ce genomul ebolavirusului Reston diferă prin
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în funcție de specie. În mod similar, genele GP și VP30 ale virusului Marburg au o secvență intergenică de 126 nucleotide. Genele alăturate, VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L, pot fi suprapuse în funcție de tipul de virus. Prezența a trei regiuni scurte suprapuse de cinci nucleotide între genele VP35-VP40, GP-VP30 și VP24-L caracterizează genomul ebolavirusurilor Zair și Sudan, în timp ce genomul ebolavirusului Reston diferă prin absența acestui tip de regiuni între genele GP și VP30. La virusul Marburg, există o singură zonă suprapusă între genele VP30 și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
uridină. Situsurile de poliadenilare (polyA), similare cu cele observate la virusurile din genurile Paramyxovirus și Morbillivirus, funcționează ca o matrice pentru adăugarea unui cozi poliadenilate la extremitatea 3' a ARNm viral prin mașinăria celulară. Regiunea Leader, alcătuită din 55 de nucleotide la virusul Ebola și 48 de nucleotide la virusul Marburg, începe de la prima nucleotidă a genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
cele observate la virusurile din genurile Paramyxovirus și Morbillivirus, funcționează ca o matrice pentru adăugarea unui cozi poliadenilate la extremitatea 3' a ARNm viral prin mașinăria celulară. Regiunea Leader, alcătuită din 55 de nucleotide la virusul Ebola și 48 de nucleotide la virusul Marburg, începe de la prima nucleotidă a genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și Morbillivirus, funcționează ca o matrice pentru adăugarea unui cozi poliadenilate la extremitatea 3' a ARNm viral prin mașinăria celulară. Regiunea Leader, alcătuită din 55 de nucleotide la virusul Ebola și 48 de nucleotide la virusul Marburg, începe de la prima nucleotidă a genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
genomului viral și se extinde până la semnalul de inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și 381 nucleotide la ebolavirusurile Zair și Sudan, 25 de nucleotide la ebolavirusul Reston și 76 de nucleotide la virusul Marburg. Această regiune include semnale necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
inițiere a transcripției nucleoproteinei NP. Ea conține prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și 381 nucleotide la ebolavirusurile Zair și Sudan, 25 de nucleotide la ebolavirusul Reston și 76 de nucleotide la virusul Marburg. Această regiune include semnale necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un grad ridicat de complementaritate între ele. Complexul ribonucleoproteic
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
prima parte a promotorului de inițiere a transcripției ARNm. Regiunea Trailer (5') are o lungime variabilă la filovirusuri. Ea este constituită din 677 și 381 nucleotide la ebolavirusurile Zair și Sudan, 25 de nucleotide la ebolavirusul Reston și 76 de nucleotide la virusul Marburg. Această regiune include semnale necesare pentru sinteza de noi genoame în timpul replicării virale. Extremitățile genomice Leader și Trailer ale filovirusurilor au un grad ridicat de complementaritate între ele. Complexul ribonucleoproteic (nucleocapsida) conține 4 proteine: NP, VP30, VP35
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
caracteristic doi corpusculi bazali - unul flagelat, celălalt nu. Fuziunea genelor care codifică dihidrofolat reductaza (DHFR) și timidilat sintetaza (TS), prezentă la biconte, este absentă la uniconte. La uniconte are loc fuziunea a trei gene care codifică enzimele implicate în sinteza nucleotidelor pirimidinice: carbamoil fosfat sintetaza, dihidroorotaza și aspartat carbamoiltransferaza (la biconte această fuziune este absentă). Subdomeniul "Unikonta" a fost propus de Cavalier-Smith în 2002. Adl și coautorii (2012) a propus numele "Amorphea" pentru acest grup. În 2002, Cavalier-Smith a propus termenii
Uniconte () [Corola-website/Science/333611_a_334940]