578,082 matches
-
zece zile "pentru tulburarea ordinii publice și înjurături indecente". Ultima chestiune ne-a amuzat grozav, pentru că Osipov era cunoscut ca un adversar ferm al înjurăturilor, al expresiilor frivole și era întotdeauna indignat când auzea înjurându-se în jurul său. Chiar și numai după această întâmplare, puteai să-ți faci o impresie despre cât de neobișnuite erau timpurile. Nesiguranța și instabilitatea conducerii, teama lui Hrușciov de a face impresie proastă în Occident au blocat mult timp acțiunile organelor represive ale statului. Dar legalitatea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Decenii în șir am fost liber doar între frică și stăpânirea fricii. La 22 decembrie 1989, eram ca un animal crescut în captivitate care descoperă, buimăcit, că, brusc, cușca s-a deschis. Mă găseam, parcă, în transă. Și, poate, nu numai eu am avut vertijul depresurizării care se producea în viața noastră. De altfel, așa îmi explic de ce ne-am făcut atunci iluzii prea mari, înfrumusețând totul, inclusiv pe noi înșine, și pregătind, prin acel desfrâu al iluziilor, dezamăgirile de mai
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
au mai zis Iliescu și Năstase. Adevărul e că, în adâncurile psihologiei mele, eu tânjesc, încă, și azi, uneori, să pot fi, cu seninătate, “inactual”, să mă închid în bibliotecă. Probabil, am scris cu antipatie despre clasa politică actuală nu numai din pricina impresiei că, în general, e alcătuită din țoape, ci și pentru că politica nu-mi inspiră nici un fel de respect. Aveți dreptate să ziceți că “am cheltuit treisprezece ani din viață urmărind și comentând viața politică”. Mai ales că voi
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
de mitologie se poate afla că sărmana Cassandra, pedepsită de Apolo să nu fie crezută (fiindcă, după ce i-a dat harul profeției, n-a vrut să se culce cu el), a prevăzut exact toate nenorocirile ce urmau să se întâmple, numai că nimeni nu i-a ascultat avertismentele. Inutil. M-am văzut demascat mai departe pentru tonul meu de “cassandră”. Și-mi permit să remarc că eu n-am făcut, ca alții, “profeții”. Nu mă suspectez de nici o aptitudine oraculară, cu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
nu în Europa, căci opțiunea nu e facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze în “dreptul la diferență”. Alții îl disprețuiesc. În ce mă privește, zic că orice om are o mamă și un tată. Inclusiv în secolul al XXI-lea. - Sunteți unul dintre
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
să vă spun ceva serios despre ce se scrie în prezent. Stau prost cu lecturile. Nu sunt sigur nici că gusturile mele sunt la zi. Eu cred în autorii care au obsesii, nu în cei care au idei. - De ce scrieți numai eseuri? De ce nu mai scrieți o carte de ficțiune, de literatură propriu-zisă, cum ați făcut pe vremuri (și ați avut succes)? - Scriu o carte care se cheamă Calomnii mitologice. Habar n-am dacă e o carte de ficțiune sau una
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
făcute pe jumătate sau făcute rău. Am visat altele pe care nu eram în stare să le obțin sau n-am îndrăznit să mă bat pentru ele; era mai comod să-mi găsesc consolări și scuze. Spre deosebire de alții, cunosc nu numai ziua, ci și ora ieșirii din copilărie. Tata pusese ceasul deșteptător să sune și, la opt fără un sfert, pălăria metalică s-a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
i-am răspuns nimic, m-am mulțumit să-l privesc lung. Ce altceva puteam face? Dacă cei mai capabili dintre ei or fi de nivelul lui Ponta, Ștefănescu ori Gușe - că alții n-au ieșit la iveală - mă lipsesc nu numai de pensie, dar și de Europa! Pentru că ne aflăm, totuși, la început de an, să ne prefacem că tot ce-am scris mai sus nu e decât coșmarul unei nopți de iarnă. Și că începând chiar de mâine dimineață totul
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
singura instituție capabilă să scoată țara din marasmul în care a adus-o partidul din care fără onoare faceți parte amîndoi. Spre deosebire de PCR, compus din oportuniști și condus de un dement și de o impostoare, securitatea are cadre bine pregătite, numai șefi de promoție, și e gata să preia puterea: întîi pe cea politică, apoi pe cea economică. Și să termine o dată cu ideologia comunistă și cu nomenklatu- riștii care profită de pe urma ei". Cunoscutul meu mi-a relatat întîlnirea chiar atunci. Era
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]
-
simplu le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate constă în faptul că sunt, punându-ne mereu la pândă simțurile. Iar dacă vom asculta și muzicile ce se adresează nu numai simțurilor, ci și ideilor,
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul,Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
susține, cu destule argumente, că în această definiție intră orice artist, că ordonarea haosului este locul comun al tuturor intențiilor creatoare și că nimeni nu-și poate însuși ca titlu personal acest truism fără pericolul de a cădea în ridicol. Numai că ordinea pe care Paul Neagu o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente.
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
Roberto Alagna - Caravadossi, cel care n-a iubit niciodată viață mai mult decît în clipa morții -, si Ruggero Raimondi - Scarpia, cel care recunoaște "Țoșca, mă faci să-l uit pe Dumnezeu" - sînt, în filmul lui Jacquot, nu atît - sau nu numai - "voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
documentaristul are atît de puține puncte de sprijin ca să pătrundă în miezul "trecutului mort"; între timp, pînă și geografia locului s-a schimbat radical; Berlinul de acum o sută de ani, practic, nu mai există - peste el a trecut nu numai timpul, dar și un război devastator. Așa că, să pornești pe urmele lui Caragiale la Berlin înseamnă să te înhami la un fel de "expediție în necunoscut"! Cînd a împlinit 60 de ani, la Berlin, și a fost invitat să vină
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
covorul oriental, "seamănă cu Ozzy Osborne fumînd droguri"? Sau că cineva, în acel apartament, la 1901 (Caragiale avea să vină la 1905), dăduse un anunț "caut bonă englezoaică"? Ce mă interesează toate astea?! Și mai ales într-un film de numai 26 de minute! De fapt, 26 de minute în varianta video. Pentru că există și o variantă pe peliculă, care, "din motive administrative" are numai zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
anunț "caut bonă englezoaică"? Ce mă interesează toate astea?! Și mai ales într-un film de numai 26 de minute! De fapt, 26 de minute în varianta video. Pentru că există și o variantă pe peliculă, care, "din motive administrative" are numai zece minute. Indiferent de lungime, sentimentul e același: de patinaj la suprafața lucrurilor sau de proiect nedus pînă la capăt. Singura diferență care mi-a sărit în ochi între cele două variante ține de traducere: n-am înțeles de ce, în
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
sertarele unde se ascund măruntaiele mele. Căci asta, mă rog frumos, mă doare"... Citatul e cît se poate de adevărat, atunci cînd e vorba de un autor în viață. După aceea, nemurirea echivalează cu o anestezie generală, deci "scotocirea" nu numai că nu "doare", dar e chiar necesară. Sîntem datori să aflăm ce se ascunde "în măruntaie". Cu condiția să fim în stare!
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
somptuoase a sediului Uniunii Scriitorilor de pe șoseaua Kiseleff, un palat veritabil. Eram, prin urmare, unicul redactor al revistei, fără simbrie, neangajat, probabil din cauza dosarului, lucrând cu bucata. Ce-i drept, tarif bun. Pe vremea aceea, scrisul se plătea bine. Nu numai proletcultiștii profitau de acest lucru. Ciudat, unul din marile paradoxuri ale vremii. Utopia părea aici că brusc ațipește... Țin minte că slujbașii Uniunii mă lăudau pentru hărnicia, disciplina și eforturile mele singuratece la realizarea proiectatului "Secol 20"... Lucram pe rupte
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
Amărăciunea, câteodată, înalță. Totul e să nu se exagereze. Numit în locul meu, în aceeași zi, fusese Dinu Săraru, după cum am mai scris cu alt prilej. Nu zic nimic. Totuși, trebuie precizat că un astfel de lucru s-a petrecut nu numai într-un regim totalitarist, dar și în România. Cartea de curând apărută la Editura Allfa a prietenului meu Valeriu Stoica Puterea, un rău necesar, mi-a adus aminte, printr-un ricoșeu lexical, de blestemata necesitate înțeleasă de pe timpuri. Nici o legătură
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
cronica literară? Citiți și veți afla. La doi ani de la dispariția lui Laurențiu Ulici, CALIGRAFUL mehedințean de pe decembrie îl evocă pe fostul președinte al Uniunii Scriitorilor în diferite ipostaze, de la aceea literară la aceea de jucător (de cărți și nu numai). Noua formulă a TOMISULUI constănțean promite. Numărul pe noiembrie conține multe lucruri de citit. Actualitatea e la ea acasă și în ATENEUL de la Bacău (numărul ultim pe 2002). O revistă de cultură contează doar în măsura în care e actuală și neprovincială. Chiar dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea. Ar fi trebuit să arunce o privire în trecutul nu foarte îndepărtat pentru a studia logica sistemului în care
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-a dat iluzia că e asemeni lor, pe când parvenitul cu ifose intelectuale e tolerat numai și numai pentru că le-a cerut-o Iliescu. Cu atât mai stupefiantă e incapacitatea lui Năstase A. de-a înțelege realitatea. Ar fi trebuit să arunce o privire în trecutul nu foarte îndepărtat pentru a studia logica sistemului în care încă funcționăm
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
bine. Ce vie satisfacție ne-a putut prilejui când l-a prins pe primejdiosul director al Bibliotecii Naționale - un Passaris, pe semne - și ni l-a înfățișat cu cătușe la mâini. Ah!, ne-am zis, ca întotdeauna, lucrurile merg bine numai până la jumătate: prizonierul nu avea și ghiulele la picioare. Va scăpa, mi-am spus cu tristețe, și într-adevăr, a doua zi a fost eliberat. Dar cu ceva tot ne-am ales, l-am văzut purtat în cătușe. Am dormit
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
-o definitiv cu comunismul. O dată ce cu cătușe au fost purtați Gheorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu, doctorul Voiculescu o tradiție există și sunt îndreptățite speranțe că asemenea umiliri de intelectuali vor continua, spre încântarea maselor și bunul mers al fascinantei Românii. Afară numai dacă, actuala Putere, slabă în fața gurii de zdrențe a presei, va începe să dea înapoi. n menghina unor asemenea tensiuni au și mărimile zilei nevoie să fie păzite de ferocitatea directorilor de biblioteci, au dreptul la ceasurile lor de relaxare
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]