951 matches
-
această întrebare este foarte facil și foarte tentant deopotrivă. Însă trebuie să avem permanent în vedere contextul în care acest act de bunăvoință al Uniunii Sovietice s-a produs, și care a reprezentat o confirmare a loialității și a absolutei obediențe a comunismului românesc. Până în 1962 nu a existat nici un gest de frondă al Bucureștiului față de Moscova, relațiile dintre cele două părți fiind chiar apreciate ca foarte bune. Interesul Moscovei de a retrage Armata Roșie de pe teritoriul românesc este recunoscut și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ocupat funcția de președinte al Adunării Generale, așa cum s-a întâmplat în cazul României. De fapt, aflăm în continuare, preferatul "lagărului socialist" pentru această poziție era "Ministrul de Externe al Ungariei, Peter János" (Betea: 2001a, 177), un stat recunoscut pentru obediența cu care urma directivele sovietice în problemele internaționale. Mănescu aspira însă la mai mult, considerând că în 1969 avea "șanse reale" de a ocupa postul de "secretar general al ONU". Nu ar fi ocupat această funcție deoarece Ion Gheorghe Maurer
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
transformându-l într-o particularitate națională: puterea colectivă ar fi avut de acum înainte la bază puterea unităților. Astfel, continuă Jowitt, preferând o abordare bazată pe "cooperare", unde protagoniștii interacționează construcutiv în ciuda diferențelor care îi separă unui "consens" bazat pe obediența voluntară și necondiționată față de centrul moscovit, PCR "a înlocuit noțiunea unității monolitice cu un concept foarte asemănător "mâinii invizibile" a lui Adam Smith" (Jowitt: 1970, 43). Ideea este fertilă, fiind probabil influențată de funcționalismului dominant în anii '60 în teoria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ar fi proprietate de stat, împotriva deprivării oamenilor muncii de o autentică reprezentare în conflictele lor cu statul, împotriva benevolenței celor de la putere care știu mai bine câtă libertate trebuie repartizată celor aflați sub conducerea lor, și împotriva medaliilor pentru obediență absolută în loc de inițiativă și independență în acțiune. Ne-am unit în repudierea ipocriziei și în obiectarea împotriva proastei gestionări a rezultatelor muncii grele și răbdătoare îndeplinite de către popor ("Solidarity's program" în Stokes: 1991, 210). Principiul fundamental al Solidarității, prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regrupate în Departamentul Securității Statului, structură nouă în fruntea căreia a fost numit, cu rang de ministru secretar de stat, un activist cu ștate vechi de activitate: Tudor Postelnicu. Acesta, vechi activist de partid, de o loialitate neștirbită și o obediență totală față de Nicolae Ceaușescu, se va menține în fruntea D.S.S. până în octombrie 1987, când a preluat conducerea întregului Minister de Interne. Nu lipsită de interes este și componența Biroului Consiliului Politic al M.I., aprobată de Secretariatul C.C. al P.C.R. în
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
teatrului. Dar tocmai acesta este locul comun pe care îl dislocă: te legitimezi fals dacă îngâni jargonul din spatele unei baricade, chiar dacă baricada aceea e baricada cea bună; nu intra în jocul oportunității evidente și nu juca "inoportunitatea" ca pe o obediență. În aparență, textul e o pledoarie (de valori civile); în realitate, e tribulația vulcanică a unei naturi esențial poetice. Nu i-am văzut spectacolele din anii '70 și '80, dar știu ce prestigiu își alocă aceste spectacole în cultura teatrului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
avut în vedere toate situațiile de maltratare psihologică a copilului. în mare măsură ele sunt circumscrise cultural și deci au o dinamică ce ține de evoluția societății. E de așteptat ca într-o societate cu valori tradiționaliste, punând accent pe obediență și nu pe dialog, așa cum e societatea românească (Values change the World, World Values Survey, 2007), incidența abuzului emoțional al copilului și nesemnalarea lui de către adulții cu funcții de protecție a copilului, vor fi foarte crescute. Ceea ce trebuie însă să
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
poporului din spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale", este acum un membru respectat al O.N.U. și face eforturi notabile să se integreze în structurile euroatlantice. Indiferent de greutățile provocate de apostolii lașității, contaminați ireversibil de sindromul obedienței față de imensitatea Estului, "apostoli" care, din păcate, mai au un cuvânt greu de spus, Republica Moldova își va continua, în ciuda dificultăților, drumul său normal și natural, "în concordanță cu istoria poporului nostru, cu normele moralei și de drept internațional", așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
societăților. Pe această bază, Inglehart 17 (1997) propune ca valoarea sa să fie dată de diferența dintre suma a doi indicatori ce denota spiritul "protestantismului" (perseverența și cumpătarea) și suma a doi indicatori ce denotă preferința pentru tradițional (religiozitatea și obediența). Schwartz (1992) de exemplu construiește doi indici, unul al conformismului și unul al independenței, care, în modelul pe care-l avansează, apar la polii opuși ai unei axe. Conformismul este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Schwartz (1992) de exemplu construiește doi indici, unul al conformismului și unul al independenței, care, în modelul pe care-l avansează, apar la polii opuși ai unei axe. Conformismul este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară obediența și a unuia ce măsoară respectul pentru alte persoane. Independența este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară independența și a unuia ce măsoară creativitatea. Aici am optat pentru o variantă mai complexă, după modelul utilizat și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
măsoară creativitatea. Aici am optat pentru o variantă mai complexă, după modelul utilizat și de Arts et al. (2003:53). Indicele este tot de tip aditiv, itemii care se referă la suportul pentru autoritate și anume hărnicie, cumpătare, credință și obediență, sunt adunați, iar cei care se referă la suportul pentru autonomie, și anume independență, sentiment de responsabilitate, perseverență și imaginație, au fost scăzuți. Celelalte valori incluse în analiză acceptarea unor modele alternative de familie, (in)egalitatea de gen, echitate, acceptarea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
al vitrinelor și bucătăriilor Uniunii Artiștilor Plastici, autorul necontestat al capodoperei Casa memorială din Scornicești și al altor compoziții gigant, peste care planează, invariabil și inevitabil, o țarcă. Ce-ar mai putea aduce nou ultimul înscăunat, decît creșterea gradului de obediență față de cei ce l-au miruit, exercițiu în care Mărgineanul picturii s-a dovedit, de-a lungul vremii, mare maestru? Ba, ar putea aduce. Ce? Ar putea aduce, într-o bună dimineață, o pînză de cîțiva stînjeni cu casa memorială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu s-au dezmeticit, nu-și dau seama că sînt, în continuare, duse de nas? Răspunsul îl au tot manipulatorii. Eu știu bine că au de-a face, încă multă vreme de-acum încolo, cu soiul de profitabil melanj: ignoranță, obediență, lehamite, șiretenie, atît de operativ în durată pentru individul de-aici, de la răscrucea imperiilor. De care însă nici o forță politică tradițională românească nu s-a servit cu atîta cinică îndemînare. Dar... să vedem, diseară, ce ne mai arată bățul pă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de americani, iar preceptele lui Lincoln, în inconfundabila dicție a veneratului actor, pe fondul muzicii stenice a lui Copland, au fost extrem de concludente. Toate astea însă montate ingenios în fastul unic al concertului. Aceeași confuzie care face din liderul de obediență comunistă un vajnic extremist de dreapta (atunci de ce soi de dreapta o fi Haider al austriecilor, sau Le Pen, în Franța?), operează și în cazul, subiacent, al unui "istoric" de alcov ideologic C.C., devenit peste noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
analizat, și ea, eventual. Mergînd cu speculațiile mai departe, putem imagina și situația în care, de n-ar fi existat un Iliescu, un Ceaușescu, un Dej, ei ar fi fost oricum inventați, alții în locul lor și-ar fi asumat, trădător, obediența față de ocupantul de-acum jumătate de secol și întreținerea dictaturii. Treptat, personajul care, imediat după dizlocarea din 1989, dar și un timp după aceea, își consuma, iritat, ilegitimitatea decurgînd din blestemul istoric, și-a consolidat confortul interior, ajungînd în prezent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obediență, dimpotrivă, mișcări fericite de însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european la care România se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce s-a întins pe mai bine de un secol, de a converti la catolicism populația ortodoxă românească dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Documente ale curiei pontificale pun în lumină presiunile făcute asupra domnului de a așeza biserica munteană sub obediență romană și de accepta catolicismul. Prin actul din mai 1359, toate aceste eforturi înregistrau un eșec răsunător, iar tânărul principat român dobândea o articulație eclesiastică indispensabilă aspirațiilor sale politice, într-o lume în care imperium sine patriarcha non staret (Prepiskata
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
O națiune este o comunitate de oameni care Împart o experiență de viață comună, În timp ce statul este o instituție politică care controlează sau posedă o regiune geografică În scopul exploatării ei și face aceasta folosind mijloace violente pentru a obține obediența sub conducerea sa. Ceea ce este unic În era modernă este uniunea națiunii și a statului Într-o singură entitate. În Europa medievală, existau mii de comunități mici și izolate, a căror experiență de viață comună avea caracter local, neextinzându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dramatic susținut, căpătînd adîncime în partea a doua și o tensiune puternică în final, unde se insinuează concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
teoretică a achizițiilor empirice postdecembriste. Sociobiologia a fost tradusă, dar rămâne, În exclusivitate, obiect de studiu la istoria doctrinelor. În ceea ce privește așa-zisa „sociologie a tranziției”, nu cred În așa ceva din mai multe motive: centrarea presupusei discipline numai pe postcomunism denotă obediență ideologică sau, În cel mai bun caz, o glazură ideologică a demersului sociologic; toate țările lumii se află În tranziție către o nouă etapă (fază de evoluție) de dezvoltare a istoriei lor; invocarea „tranziției” noastre este un aspect jenant. În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
relația lor cu regulile promovate de societate. Robert B. Cialdini opina: „Comportamentul nostru are legătură cu un sentiment adânc Înrădăcinat al datoriei față de autoritate” (p. 260). Supunerea față de autoritate, dovedită profitabilă de cele mai multe ori, ne face să ne dorim confortul obedienței automate. Dar există și excepții izbitoare, potrivnice, care vin În contradicție cu experiențele acumulate În timp. Profesioniștii tehnicii convingerii caută să creeze aparența autorității pentru a câștiga Încrederea, făcând apel la diferitele trucuri susținute de accesorii, haine, titluri. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Școala, întregul sistem educativ, a fost supusă unui proces de prelucrare, elaborându-se „strategii majore de manipulare a personalității în direcția asimilării, acceptării și perpetuării comunismului ca normalitate biosocială: disciplinarea (având ca scop difuzarea fricii controlate și instituirea reflexelor de obediență individuală); uniformizarea (urmărind instaurarea și menținerea unui climat, cenzorial și pauper, de echitate colectivă) și îndoctrinarea (vizând formarea politico-ideologică) a viitoarelor cadre PCR”. Omul de la catedră devine, prin noile atribuții ce i se transferă și prin aplicarea unor metodologii infailibile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
capitolele cinci și șase. În orice grup există norme, reguli care trebuie urmate întocmai. Pot fi formale sau informale. Înțelegerea relațiilor interpersonale dintre colegi, prieteni, șefi sau subordonați ori, și mai larg, a activităților sociale este explicată prin intermediul manipulării comportamentale, obedienței și conformării. Acestea completează factorul normativ ce influențează procesul decizional grupal, rezultând astfel efectele de normalizare și polarizare. Mai mult de atât, în unele cazuri, procesul decizional se patologizează concretizându-se în gândire de grup (I.L. Janis, 1972). Schimbarea riscului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
atît prin Îndemnuri, cît și prin ajutorul material și uman (construirea sau lărgirea unor drumuri strategice pentru afluirea trupelor sovietice implicate În zdrobirea insurgenților, trimiterea a sute de agenți ai Securității, recrutați dintre etnicii maghiari din Trasnilvania). Dej Își manifestase obediența față de „Marele Frate”, dar era și În interesul lui să evite/Înăbușe orice acțiune de protest În care vedea o subminare a regimului. Așa s-a Întîmplat cu manifestațiile studențești de la Timișoara, Cluj și București. Hrușciov avea să aprecieze ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în cazul dat. Atacurile sunt mai puțin intense, iar agresiunile mai puțin fatale dacă observatorii importanți pentru agresori intervin pentru a rezolva conflictul. Prezența apropiaților victimei și chiar intervenția acestora nu produce nici un efect. Rezultatele experimentului lui Milgram (1964) asupra obedienței față de autorități demonstraseră deja că provocarea ce vine din partea unui egal sau din partea unei persoane reprezentând autoritatea poate crește probabilitatea administrării de șocuri electrice unei victime inocente. Efecte similare au fost observate și atunci când observatorul rămânea pasiv. Alte cercetări au
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]