1,827 matches
-
o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă nu mai deranjez pe nimeni. Iar când simt mângâierile dulci pe fața mea în mijlocul nopții, repet, s-a întors, s-a întors, dar cu toate acestea întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru a întoarce inimile părinților către fii lor și pe cele ale fiilor către părinții lor, înainte să vin și să întunec pământul acesta. Părea că adormisem numai o secundă, însă încăperea era deja luminată, printr-o crăpătură îngustă a oblonului se împinge înăuntru soarele în toată splendoarea sa, Noga sare în patul meu, mami, trezește-te, mâine este ziua mea și încă nu am cumpărat nimic, iar eu mă ridic și mă îmbrac simțindu-mă încă obosită, destinul omului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
librărie obișnuită de pe o stradă obișnuită. Era la fel ca librăria la care alergam nerăbdător să-mi cumpăr revistele pentru adolescenți chiar în ziua apariției lor. M-a cuprins o ușoară nostalgie când m-am oprit în fața librăriei lui Midori. Oblonul din metal era tras complet și am văzut scris pe el „Săptămânalul Bunshun se vinde joia“. Mai erau cincisprezece minute până la ora douăsprezece, dar nu aveam chef să-mi omor timpul hoinărind prin preajmă cu narcisele în mână, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe el „Săptămânalul Bunshun se vinde joia“. Mai erau cincisprezece minute până la ora douăsprezece, dar nu aveam chef să-mi omor timpul hoinărind prin preajmă cu narcisele în mână, așa că m-am decis să sun. Am apăsat pe soneria de lângă oblon și m-am dat doi-trei pași îndărăt. Am așteptat vreo cinci secunde, dar nu mi-a răspuns nimeni. În timp ce ezitam dacă să mai sun o dată sau nu, am auzit un geam deschizându-se chiar deasupra capului meu. Am ridicat privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar nu mi-a răspuns nimeni. În timp ce ezitam dacă să mai sun o dată sau nu, am auzit un geam deschizându-se chiar deasupra capului meu. Am ridicat privirile și am văzut-o pe Midori făcându-mi semn cu mâna. — Ridic\ oblonul și intră, strigă ea. Am ajuns mai devreme. Te rog să mă scuzi. — Nu-i nimic. Urcă la etaj! Sunt ocupată în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
semn cu mâna. — Ridic\ oblonul și intră, strigă ea. Am ajuns mai devreme. Te rog să mă scuzi. — Nu-i nimic. Urcă la etaj! Sunt ocupată în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la pământ și acesta a scârțâit îngrozitor. M-am strecurat pe sub el și l-am închis la loc. ~n\untru era întuneric beznă. M-am împiedicat de grămezile de reviste legate, era cât pe-aci să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine! Poate găsești un așternut și pentru mine, nu? Midori s-a gândit câteva clipe și pe urmă a dat din cap. — Bine, hai la mine! Am luat trenul spre Otsuka, pe linia Yamanote și nu după mult timp ridicam oblonul de metal al librăriei Kobayashi. Pe el era prinsă o plăcuță pe care scria „Închis temporar“. Bătrâna librărie mirosea a hârtie de parcă nu s-ar mai fi tras oblonul de foarte multă vreme. Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre Otsuka, pe linia Yamanote și nu după mult timp ridicam oblonul de metal al librăriei Kobayashi. Pe el era prinsă o plăcuță pe care scria „Închis temporar“. Bătrâna librărie mirosea a hârtie de parcă nu s-ar mai fi tras oblonul de foarte multă vreme. Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât o avusesem când am vizitat-o pe Midori prima oară. Librăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
luase în excursie stătea lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe geam la magazinele de duzină de peste drum - toate aveau obloanele trase. Roțile tirurilor străpungeau liniștea nopții, din când în când, iar automatele din fața magazinului de băuturi erau parcă singurele semne în așteptarea zorilor. M-am întors în bucătărie, mi-am mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe, pe acoperișuri, supraveghind parcă strada pustie. Am mai aruncat o privire spre perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu șireturi? — Nu contează. — Dacă vrei, Îți iau. Oricine are dreptul să poarte pantofi fărĂ șireturi, dacă asta Își dorește. — SÎnt gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În Canada. — O s-ajungem și pe-acolo, spuse tata. Ne-am dus În bucătĂrie. Obloanele erau Închise și pe masă era aprinsă o veioză. În mijlocul camerei erau o valiză, un sac de pînză și două rucsacuri. — Așază-te la masă, spuse tata. Luă o tigaie și ibricul cu cafea de pe plită și le aduse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doc cu o frînghie Înfășurată În jurul unui stîlp. Elicea bătu apa și barca dădu să se desprindă, făcÎnd valuri printre stîlpii docului. — Jimmy, dă-i drumu’, spuse tata, iar eu lăsai frînghia și pornirăm. Printre copaci se vedea căsuța cu obloanele trase. Ne Îndepărtam de docul care se vedea tot mai mic, În timp ce malul părea să se desfacă tot mai larg. — Condu-o tu, spuse tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi în întunerec. Am simțit-o lângă mine, strîngîndu-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, sa se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lână, groși. Pesemne c-o să se schimbe vremea. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, aerul rece a amețit-o, și își scoate din buzunar mâna încârligată, înfășurată într-o mănușă împletită, destrămată la vârf, și-o sprijină pe oblonul coșcovit. De douăzeci de ani, de când a închis prăvălia, rugina și praful l-au acoperit, și oblonul de-acum face una cu zidul. VINURI DEALU ZORILOR scria mare jos, în dreapta, lângă oblon, pe urmă venea treapta pe care-a scos
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rece a amețit-o, și își scoate din buzunar mâna încârligată, înfășurată într-o mănușă împletită, destrămată la vârf, și-o sprijină pe oblonul coșcovit. De douăzeci de ani, de când a închis prăvălia, rugina și praful l-au acoperit, și oblonul de-acum face una cu zidul. VINURI DEALU ZORILOR scria mare jos, în dreapta, lângă oblon, pe urmă venea treapta pe care-a scos-o când a-nchis prăvălia. A zidit oblonu, a scos treapta - la ce s-o mai țină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
împletită, destrămată la vârf, și-o sprijină pe oblonul coșcovit. De douăzeci de ani, de când a închis prăvălia, rugina și praful l-au acoperit, și oblonul de-acum face una cu zidul. VINURI DEALU ZORILOR scria mare jos, în dreapta, lângă oblon, pe urmă venea treapta pe care-a scos-o când a-nchis prăvălia. A zidit oblonu, a scos treapta - la ce s-o mai țină, dacă prin față nu mai intră nimeni ? Debit de băuturi spirtoase scria deasupra oblonului, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lângă oblon, pe urmă venea treapta pe care-a scos-o când a-nchis prăvălia. A zidit oblonu, a scos treapta - la ce s-o mai țină, dacă prin față nu mai intră nimeni ? Debit de băuturi spirtoase scria deasupra oblonului, da ce mezeluri avea ! Da ce calupuri de cașcaval ! Venea clientelă și de pe Coriolan, și de pe Sabinelor, și de pe toate străzile din jur... Venea oamenii, lua, cumpăra, mai schimba o vorbă, mai ciocnea un pahar, mai servea mezelicuri. Ce brânzeturi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aur, că io tot nu veneam, că n-am răbdare la copilu mic și nici la bătrân n-am răbdare. Și nici nu-mi trebe mie stăpân pe cap. D-apăi să tot stai atâtea ore în ditamai căsoiu pustiu, și obloanele lăsate, și peste tot întuneric, numai candela ce mai arde în camera lu madam Ioaniu. Arde candela ca-ntr un cavou, și tot timpu mai troznește ceva, și să stai cu momâia în fotoliu, lângă tine, care nici nu mișcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ajuns acasă, mare emoție. Profitând că eram lipsă, Margot a ieșit într-o mică promenadă la Șosea, pe bicicletă. Necuviința gestului echivalează cu pericolul la care s-a expus : pentru că, dacă ești prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum să nu știu ! Că toate ale mai tinere se dădea cu funingine pe obraz și se mbrobodea care mai de care s-arate babă, că știa ce pățește dacă dă rusu dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă dă rusu dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce hărmălaie ! Ce zaveră ! N-am închis un ochi pân-la ziuă, și dimineața m-am închinat la toate icoanele și-am zis bodaproste că am scăpat, și io
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că, mai degrabă, avea o singură fereastră pe care o țineau, dintr-un motiv oarecare, mai mult închisă, și anume cu oblon, decât deschisă. Iar în mijlocul odăii se căsca o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorbesc dușmănos la adresa orânduirii noastre... Mai ales când se îmbată” - zice. „Apoi la mine nu se îmbată nimeni. Vine omul, bea un țoidouă și pe aici ți-i drumul”. „Cum văd eu, nu vrei să spui. Poate dacă... o să tragem obloanele la crâșmă o să-ți vină mintea la cap. Ei? Ce zici?” Și uite-așa m-o fiert un ceas. Dacă o văzut că nu scoate nimic de la mine, o plecat, nu înainte de a-mi spune apăsat: „Dacă nu-ți bagi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion Cocora: Într-o elegie cu obloanele trase Construit ca o amplă elegie cu obloanele trase, volumul de versuri al lui Ion Cocora (Într-o elegie cu obloanele trase, Editura Palimpsest, București, 2011) mărturisește spaima firească a omului, indusă de trecerea timpului care, făcându-se într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]