8,125 matches
-
dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu cuvintele lui „am grijă de copil, Îmi place să gătesc, mă uit la televizor”... Nu renunț la regie; dar nu mai simt ahtierea aceea care mă făcea, În anumite stagiuni, să pun În scenă șase-șapte spectacole! Poate am și obosit; poate spectacolele pe care le fac cu studenții Îmi oferă satisfacții mai mari; probabil că nici nu mai vreau să fiu diplomat cu actrița X sau actorul Y și să-i fac să meargă, după ore de argumentare, pe drumul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Începem după ce fac „tăieturile”. Plec la Iași. Seara, obosit, ajung acasă și, cînd deschid calculatorul, alt e-mail : o nouă variantă a piesei lui D., scrisă ...fix În timpul În care eu mă chinuiam În microbuzul București/Iași. Acum stau. Aștept să obosească D. Apoi, să mapuc și eu , În fine, de „tăiat” piesa... A fost o vreme În care, dacă nu erai ateu, o pățeai (am apucat-o). A venit vremea În care, dacă nu ești bigot, o pățești ( o trăiesc)...Hm
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Într-o publicație centrală, care nici nu mai știu cum se cheamă. Concluzia cronicarului :” Cea mai bună scenă a spectacolului - nu există; cea mai proastă scenă a spectacolului - tot spectacolul”. Mișto! Regizorul răsfățat al criticii, Radu Afrim, anunță că e obosit și-n 2011 Își va lua o pauză de un an, să se curețe de noxele lucrului cu actorul și de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
criticii, Radu Afrim, anunță că e obosit și-n 2011 Își va lua o pauză de un an, să se curețe de noxele lucrului cu actorul și de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn 2011? Eu , În locul lui, aș lua-o-n 2010. Că și spectatorii sunt obosiți, zău!... La o emisiune tv care mă enervează Întotdeauna, realizatoarea are totuși o scăpare-nspre ludic : vorbește de bărbați...giugiulibili! Nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
curețe de noxele lucrului cu actorul și de scandalurile de presă. Ideea mi se pare bună. Dar dacă e deja obosit În 2009, cum va rezista pînăn 2011? Eu , În locul lui, aș lua-o-n 2010. Că și spectatorii sunt obosiți, zău!... La o emisiune tv care mă enervează Întotdeauna, realizatoarea are totuși o scăpare-nspre ludic : vorbește de bărbați...giugiulibili! Nu cumva or fi existînd și cărți...giugiulibile ? Solda tul Svejk ar putea fi, categoric, una dintre ele! La o colegă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
apoi cu eficiență maximă, fără nicio abatere, respectându-ți scrupulos termenele. Așa cum recunoștea și Agnes, soția lui, Adrian este un tip hiperactiv. Eu aș mai adăuga tonic și stenic, că doar nu dau de la mine. Însă, cel mai adesea, mă obosește până la epuizare cu dinamica și cu maieutica lui care începe cam așa: "Dan, dacă mi-aduc eu bine aminte, parcă mi-ai spus că o să faci cutare chestie...". Cu o săptămână înainte să sosească, intru în trepidație și o pun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
întors iar pe net, mustăcind ca motanii la oala de smântână. Ilona 19 și Tom, prietenul ăla al lui frate-miu, scriitorul, mă invitau la o partidă până-n zori, la două mese. M-am dat lovit în aripă, că-s obosit și am întrebat dacă vine să mă ia și pe mine cineva cu mașina într-o asemenea acțiune. O să vină tot săracu' Doru, răbdătorul meu partener de bază, că s-a întors din Spania sau Italia, ori și una, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și cu ea mi-am preparat o cafeluță. N-am niciun talent în sensul ăsta. Întotdeauna îmi iese mai degrabă o spălătură de vase, decât o licoare tare și aromată. De data asta, nu știu cum s-a făcut, probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
urmă de îndoială, despre un profesor de la noi. Păreau să aștepte o a treia persoană, după care urmau să o ia spre școală. În cinci minute a apărut un băiat cu care au schimbat câteva replici pe care nu mă obosesc să le mai transcriu. Important e că au luat-o din loc în direcția dorită de mine. Ascuns în rucsăcelul uneia, meditam la ce va să întreprind o dată ajuns. Și nu-mi era deloc clar, deși simțeam un impuls teribil
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
malițios: Da... Că Matilda e ruptă-n două de atâta muncă. Numai ea știe cât stă cu ochii în calculator la Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se înalță un ditamai calcanul cenușiu, începe să fredoneze tărăgănat o melodie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n ușă. Întrebă candidă, în timp ce-și strecura în buzunar telefonul scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi, dragă!", face ironic doctorul. Apoi răstit: "Normal că-i faci toaletarea! Iar tu, Lenuțo, ce-ai? A dat paraplegia aia mare peste tine? Fă anamneza de bază doamnei! I-auzi! Cred că-i pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia de Fito. În virtutea acestei stări de spirit, țipă ca apucată: "Uite, scârbele, au fugit din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu magnimie peste epitetul primit. "Și ce epistolă ți-au mai trimis?" "Mi-au zis că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la mine acasă, fără să-mi ceară permisiunea și fără să mă anunțe. Aranja direct cu gazda care îi deschidea ușa și-i dădea tot concursul. Eu numai chiar de asta aveam nevoie seara când mă reîntorceam acasă năuc de obosit, abătut și poate însoțit de cineva de care Mona n-ar fi trebuit să știe, sau cu o poftă nebună de a parcurge o carte deosebit de interesantă. Când vedeam lumină în cameră, difuză, cu penumbra produsă de camuflarea becului cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pirații care voiau să-l ucidă pe Naxos. Măcar atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe fereastră ca să-și facă nevoile mari sau ca să le facă pe cele mici direct din fereastră. Nici țiganii noștri nu fac așa ceva... Bineînțeles, asemenea impertinență s a pedepsit crunt, apelul durând toată noaptea. Dimineața am plecat la muncă gata obosiți, vai de capul nostru, uzi și fără mâncare. Urma o nouă zi în care să ne rugăm din nou ca bunul Dumnezeu să-și facă milă de noi și să ne ia în împărăția Lui. Dar nici El măcar nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altuia, chinuindu-ne inutil să construim un mozaic aproape perfect numit Viață, punând piesă cu piesă pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi, vine acel moment, când începem să ne trezim parcă dintr-o letargie lungă și să evaluăm ceea ce am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
place să citești, ori cauți ceva răspunsuri la infinitele întrebări care vin de multe ori fără să le invităm noi. Om fi mulți sau puțini, cei interesați de o eventuală schimbare? Părerea mea este că suntem mulți cei care am obosit de atâta incertitudine și luptă cu timpurile și viața. Timpurile se schimbă, viața nu este statică, ci într-o permanentă transformare și este clar că și noi trebuie să căutăm, să ne informăm, să ținem pasul cu evoluția care are
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
condus inevitabil la o destabilizare și o corpul de nu mai știam cum să le controlez și să le suport, simțeam că nu mai pot. Aveam nevoie de ajutor, de o schimbare, de ceva aveam nevoie, dar nu știam de ce. Obosisem și nu mai reușeam să-mi revin. Era îmboln vire totală. Se crease o tensiune internă cu dureri difuze în tot ă semnalul corpului meu că ceva nu era în regulă, dar eu nu aveam timp să-l ascult. În
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai fi în concordanță cu vechiul anturaj. Nu este chiar simplu să renunți la credințele vechi, în ceea ce privește modul de gândire, dar știu că dacă se vrea, se poate. Suntem în labirintul supraviețuirii în care ne învârtim zilnic, căutăm capătul și obosim când nu reu șim să-l găsim, ne enervăm că este mereu același traseu monoton și nu-l mai terminăm, de aici se naște stresul și boala. Ne îmbolnăvim, alergând înnebuniți și disperați să găsim ieșirea, dar dacă vom fi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Gândurile mele nu mă lăsau efectiv să-mi savurez viața de moment pentru că veneau ca un torent continuu, așa cum vin viiturile și spală tot în calea lor, este greu să faci față acestui torent puternic și la un moment dat obosești și te îmbolnăvești, apare acel stres oxidativ care îți distruge celulele una după alta într-un ritm demențial. Tot ce ne controlează este mintea cu gândurile care năvălesc neîntrerupt și ne răpesc plăcerea de a simți prezentul, de a simți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu ne place ce vedem. Simplu ca bună ziua, nu credeți? Să încercăm singuri în mod voluntar să nu mai tragem o infinitate de concluzii, din ceva care este în realitate simplu. O să dau un exemplu: Ai venit de la muncă, ești obosit pentru că ai avut o zi plină și stresantă. Faci mâncare și ce mai ai de făcut prin casă și te pregătești să te culci, nimic special până aici, dar vine partea ciudată, te așezi confortabil în pat, dai drumul la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Comportamentul nostru este rezultatul stării noastre, iar starea noastră este rezultatul reprezentărilor noastre interioare și a fiziologiei noastre, noi avem posibilitatea să le schimbăm pe amândouă doar în câteva momente. O să vă dau o mică temă. Când sunteți deprimați sau obosiți cu fizicul vlăguit și greu, iar capul parcă nu mai are susținere, picioarele mai mult le târâți după voi și umerii vă sunt lăsați și grei, ei bine... STOP! Oprește-te o secundă, schimbă-ți fizionomia, îți îndrepți secunde, trage
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ne prinde ziua dormind pe poala cămeșii fimeii! - a comandat Mitruță râzând. Au intrat în plină pădure și după cum se așteptau, grosimea omătului s-a dovedit o piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu rândul în față, ca să nu obosească numai unul - și-a dat cu părerea Cotman. Când a ajunge Puicuță în față, atunci să-l văd dacă mai are glas - nu l-a slăbit Slobodă. Află, Alecule, că chiar de-aș fi mort și tot mi ai auzi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din așternut și confecționă câteva mișcări de Înviorare care-l cam obosiră. O clipă, se gândi să se Întoarcă În pat, dar imaginea marțială din tabloul de deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]