6,770 matches
-
familie, ce te încurcă? Ce faci tu după amiaza când pleci de aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea timp să înveți. Pe dracu, i-a răspuns. Ajung obosit acasă mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în gol tăvălugul, Alexe își va regrupa forțele și va porni cu precizie către ea. Ce anume, mă, nu se poate? Ceru el cu fermitate o precizare. Și cum femeia nu-i răspunse, continuă: Înțeleg ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem, cu haina neagră deschiată la nasturi, se apropia pas cu pas, obosit, de intrarea casei și ea știu că el și Larisa nu vor fi împreună fără ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să-l urmeze orbește și să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i înlesnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de colo-colo după cele necesare, mâncarea asta o poți face în pripă, în situația când stai mai toată ziua plecat după treburi și te întorci fără nici un chef de bucătăreală, se întâmplă de atâtea ori să te prindă sfârșitul zilei obosit, cu gândul să-ți umpli cu ceva stomacul ca mai apoi să-ți depui scheletul sub plapumă. Sidonia vorbea aproape neîntrerupt, ca să umple golul, mimica îi era împietrită de oboseala acumulată, nu și-o mai controla, se apleca după cratiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tipărituri, ucis fără drept de apel, ucis de el însuși, fără posibilitatea de a se reabilita, indiferent cât de scump și cu câte fapte mărețe ar fi contrabalansat păcatele vremurilor. Era atâta liniște în jur și ea era așa de obosită, îi erau pleoapele grele, umflate ca de boală, auzea cum Nina întoarce încetișor paginile, o făcea mecanic poate nici nu privea picturile, poate nici nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă nu-l săgetează gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum trebuiau să se strecoare, ce tertipuri să folosească, ce fapte să ascundă, ce fapte să prezinte, trebuia neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai mai făcut? O întrebare aparent inofensivă, da, poate altădată, ar fi fost de-a dreptul inofensivă. Ea îl privi deprimată, încărcată de reproșuri. Un gol, un vid interior creștea, îi presa toracele. Mă duc să fac o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea într-o perioadă așa de scurtă? Și cui, tocmai mie! Nu, ne-am văzut acum exact trei zile. Trei zile, fie, ce importanță poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu zi, să-l boteze într-o zi, să-i spună "Vineri" și să existe mereu, mereu pentru ea. În baie se priveau încă transfigurați, obosiți, se săpuneau alene, în tăcere, nu mai rosteau o vorbă, orice cuvânt ar fi fost de prisos și n-ar face decât să strice minunata stare ce le zăcea încă în trupuri și în creier, ar fi fost păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să izbucnească în lacrimi dacă-și închipuie că-l amenință ceva pe Dimitrie. Îl iubește enorm, oricâte mofturi i-aș satisface eu, oricâte nebunii am face împreună, toate nu valorează nici cât un sfert din zâmbetul lui Dimitrie, când vine obosit seara, o ia pe genunchi și-și freacă barba țepoasă de obrăjorul ei. Uneori, crede-mă, mă simt lovită, ea îl iubește mult mai mult pe Dimitrie, infinit mai mult decât mine. Sentimentele mele sunt minuscule în comparație cu ale ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pădure, de undeva de aproape venea un miros plăcut de apă. Era noapte. Astă seară n-aș fi reușit să mai plec, spuse bărbatul fără să o privească. Așteaptă un pic aici. Se îndreptă către han, avea mersul unui om obosit, nici măcar nu se pieptănase, el, pedantul... Carmina observă că un colț al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dormi devenise dominantă. De obicei se culca la ora douăzeci și trei. Până la șapte dimineața erau exact opt ore de somn. Curând reduse durata zilei cu o oră, apoi cu încă o oră. Rezultatul a fost că se scula din ce în ce mai obosită. Abia reușea să-și păstreze luciditatea în timpul celor opt ore de serviciu deși consuma foarte multă cafea. Somnul o luase în stăpânire. Spălatul lenjeriei devenise o problemă. Se enerva când observa că trebuie să pună aspiratorul în funcțiune, cârpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe terasa unei cofetării, în tovărășia unei femei străine care fumează și-i gata să plângă. Chiar nici n-ar fi știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului. Era chiar obosită. Avea un început de nevroză astenică, ce se petrecea cu ea? Ar fi vrut să fie la mare într-un șezlong, alături, pe salteaua pneumatică să șadă întins cineva. Ce era oare cu imaginea asta? Când i se întipărise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Eram bucuroasă să mă refugiez în somn. M-am trezit pe la zece. Căldura din încăpere mi-a demonstrat că afară soarele dogorea. M-am dus la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la față și lung, lung până la colțul ușii sprijinit, vorbea lăbărțat, diluat, cuvintele îi lungeau limba, limba îi umbla în gură nefiresc stânga-dreapta și râdea ha, ha, a punct, a punct și virgulă. Ai fumat? ești beat? nu, sunt doar obosit, n-am dormit, am stat cu Mihai până a plecat, m-au chemat la o probă de dimineață, m-a luat una atât de tare și de repede că nici n-am avut timp să-i răspund: vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mult cu mâna și ea scoate mâna pe geam și claxonează, ne-am despărțit și noi, gândesc, Toni, noi te iubim și banii ăștia nu au nici o legătură cu Dragoș, mă îngustez la modul atenției de aparat de filmat, sunt obosită, ea cu gura ei mare și cu veselia ei permanentă, dacă aș fi fost bărbat te luam de nevastă, să mor, cred că ne-am fi distrat grozav, și eu cred, asta e, să o iubești pe Toni, zicea mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Camil Ressu și-a zugrăvit eroii cu multă căldură și dragoste, personajele sale favorite fiind eternii truditori ai gliei ,,cei mai buni copii ai firii”, cum îl numește Octavian Goga. Tabloul ,,Cosași odihnindu-se” aduce în primplan asemenea eroi, cosași obosiți, istoviți de efortul depus în arșița caniculară a unei zile toride a verii, care-și permit o scurtă clipă de răgaz. E miezul zilei, căci lumina le cade din zenit direct pe umeri. Toți sunt bărbați la vârsta maturității, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nea; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; concertul păsărilor; soarele revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apus, soare, orizont, noapte, amurg, înserare. b) Găsiți metafore, comparații sau personificări pentru cuvântul apus. Se dau exemple: violetul întunecat al bolții, mare de jăratec, apusul ca sângele, apusul de jăratec, o boltă se înflăcăra într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se culce, își aruncă în noi ultimele săgeți. c) Anunțarea subiectului. Elevii sunt anunțați că vor lucra o compoziție pe baza unor propoziții de sprijin. Propozițiile sunt scrise pe tablă: Se înserează. O linie subțire de sânge
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vântul a încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
catalogul vremii. Tema a fost făcută și acum Toamna e liberă să se joace. Își cheamă vântul și ploaia, apoi a început să se ascundă în alte colțuri ale lumii. Jocul nu se oprește timp de trei luni, după care obosită, adunându-și culorile și bogățiile în hambare, va pleca scutu-rându-și pletele prin alte ținuturi. Dar Prințesa se va întoarce iarăși la anul și jocul va reîncepe, mai frumos și mai colorat, căci Toamnei îi trebuie mai multe note de zece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]