13,698 matches
-
ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat de vârstă, puțin mai afundat în partea dreaptă, acolo unde îi lipsește o măsea, decedată în coaja unui caju, la bordul unui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor cenușiu, subțiat de vârstă, puțin mai afundat în partea dreaptă, acolo unde îi lipsește o măsea, decedată în coaja unui caju, la bordul unui vas olandez, acum... să fie cincisprezece ani? O să avem întotdeauna și hering
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă care nu-i mai sclipește pe deget, pentru că s-a înfipt deja de mult în carnea obrazului, sfâșiată până aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aproape de os. Sânge mult, până aproape de bolțile sufletului. Când Baha moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Când mâna ei stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scot măruntaiele în bucătărie. Autorul a decis să-l omită cu totul, lăsând acțiunea să continue într-un glo rios neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului bej îl acoperă până la jumătatea urechii atunci când, previzibil, cinematografic și, vai!, atât de clișeistic, Ivan trece chiar prin spatele lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cu mine știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o palmă încărcată de inele peste obraz. Buza despicată sângerează. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. Metrou. Soundtrack cu „Urmează stația...“ și „Atenție, se închid ușile“. Cu nasul în eșarfă, ochii roșii ca de alcool și iPOD-ul dat la maximum, David e identic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tapiseri. Ghețarii Nordului sunt țesuți în covoare grele, de Buhara, care acoperă podelele cabi nelor de pasageri, din ce în ce mai surprinși de luxul de pe vas. Nici nu ai spune că rusul înalt și atât de slab, în hai nele lui ponosite, cu obrazul aproape cenușiu și părul de-acum de-a binelea înspicat e mintea din spatele acestui deșert arctic care plutește spre mări din ce în ce mai negre, ducând în pân tecele lui atâta risipă de minunății. 35. Din dragoste Boala copilului a izbucnit dintr-odată
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Banală. Frustrată. O frustrată. — Bine, atunci. Să... să-mi zici dacă mai e ceva. Nu o condusese. Ușa se închisese aproape fără zgomot în urma ei, dar pașii care fugiseră pe scări îi sunaseră cunoscuți. Nervoși. Rapizi. Pașii unui om cu obraji foarte roșii, căruia-i zvâcnește capul și-i ard vârfurile urechilor. Opțiunea de a alerga pe scări după ea. Ridicolă. De domeniul unui trecut bărbierit și cu cămăși curate. Post it-ul abandonat pe covor. Amintirea turmalinei. Alex, Alex depevremeacânderaufrați
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
portocală ridicându-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii la nas. Nu, nu venea de-acolo. A ridicat din umeri și a plecat mai departe. Alte săli, alți obraji pergamentoși gălbejiți de timp. S-a întors însă a doua zi. Aceeași liniște răcoroasă, aceleași planuri ale lui Juan de Herrera, aceeași Andaluzie întinsă până în Lumea Nouă, aceiași cai care se ridică pe două pici oare și pe țărmul năpădit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am să te iau în brațe și acum și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu putem rămîne. Devine periculos să prelungim șederea aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum spuneți. Nu vă opresc. Mergeți mai departe. Vă voi ajunge din urmă, dacă... Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji. Căpriorul reluă: Crezi că, dacă vei vedea tragedia cu ochii tăi, situația se va îmbunătăți? De ce să-ți faci rău singură? Pentru că nu pot altfel. E ceva ce trebuie să fac. Atunci hai acum. Ne vom întoarce împreună, consimți masculul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D raga mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă, am ajuns să trăiesc clipa aceasta! Lupul mutilat zăcuse fără cunoștință mult timp. Ploaia căzuse peste el valuri-valuri, spălîndu-i blana arsă și curățindu-i obrazul. Lupino îl studiase cu atenție, reținîndu-și cu greu frisoanele care-i scuturau trupul. Urmele de pe fața lupului se cicatrizaseră, dar grozăvia mușcăturilor care o desfiguraseră cîndva se citea cu ușurință. Acum părea că-și revine. Își deschisese singurul ochi de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ușor, privind admirativ cele zece recipiente frumos aliniate. Curios, n-a avut niciodată o mai puternică nostalgie a concretului de cum a avut astăzi, chiar de dimineață. S-a bucurat aproape copilărește când, bărbierindu-se, lama l-a ciupit puțin de obraz. Sângele izvora în bobițe de un roșu intens. Sânge, viață, realism! Să simți cum se scurge din tine viața, cum dă năvală în lumina soarelui acesta de vară! ... Arta ce este dacă nu abandonul în ciudata senzație că, izvor fiind
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că nu mai are cu ce cumpăra cadouri pentru a scoate cantitățile de materie primă de la furnizor. Adică, pe cine vrea el să prostească? Așa își scuză lenea și lipsa de inițiativă? Cred că nu i a spuso nimeni de la obraz, nici chiar secretarul de partid, că de director ce să zic? Se declară mereu mulțumit de eforturile și iscusința celor de la Aprovizionare. Ca și cum noi nu am ști de ce!? Ei, da! Aveți dreptate! Ar trebui să spun astea în ședință, nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
completează în șoaptă Lulu Chiracu, ultimul angajat la secția culturală), am cărat singuri scaunele și birourile de căpătat, de pe unde am găsit, am dat oamenilor rechizite, gume de șters aspectele negative din viața județului nostru și creioane ascuțite, să înțepe obrazul acelora care nu ne fac cinste... (... cu un coniac, cu un uischi - adaugă același Chiracu, la urechea colegului său Vasile Șovăilă, care preferă să nu-l audă, conform dictonului sfânt: Nu mă bag, nu mă amestec!). Am și greșit, dar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită, căpșoarele roz
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el de capul lui? Nu asta fusese ce sperase în urma scandalului cu nevastă-sa? Fugi la oglindă și se uită înmărmurit. Era bătrân. Din calea-afară de bătrân. Cum nu crezuse vreodată că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
afară înainte de a apuca să spună ceva. După ce primele rotocoale de abur subțire s-au împrăștiat în biroul neîncălzit al domnului primar, acesta a zâmbit cum numai portarii mai știu, adică așa, superior și profesoral, și le-a explicat de la obraz că dacă, să zicem, aleea domniilor lor s-ar fi numit măcar Alexandru Ioan Cuza, dacă nu de-a dreptul Sălăjan ori, și mai rău, 23 August, atunci lucrurile ar fi stat cu totul altfel. De bună seamă, el însuși s-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întâmple nimic special, lucru care în nici un caz nu îl deranja. Dimpotrivă, Evenimentul Zilei era o adevărată pacoste prevestitoare de ce poate fi mai rău. Cațavencu, de pildă, fără să fie un semn al unei prea mari nenorociri, odată lipit de obraz îi lăsa niște dungi negre de tuș, ceea ce era totuna cu mersul până la lacul Herăstrău. Iar dacă ghinionul făcea vreo combinație între paginile acestuia și cele ale ziarului Libertatea, asta nu putea să însemne decât că polițiștii l-ar fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
celor care au locuit acolo cu mult timp în urmă. Descrierea devine digresiune, autoarea devine un elev sârguincios care vrea să scrie tot ce știe, vrea să epuizeze subiect-obiectul: O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și de nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina ei îi dezmierda obrajii palizi pe care se distingeau cu ușurință urme sărate. Părea atât de fericită departe, la înălțime, nederanjată de nimeni și nimic. Muza atâtor scriitori, pusă în versuri de poeți inspirați de frumusețea și misterul ei, cântată și iubită, dar de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]