2,067 matches
-
tiroidiană, maladia Adison, insuficiență ovariană), - boli organice cerebrale (scleroză în plăci, tumori cerebrale, sifilis nervos, traumatisme cranio-cerebrale care pot genera „cerebrastenia post-traumatică” sau „sindromul subiectiv comun” etc.), - în fazele de debut al unor boli psihice grave (schizofrenie). Sindromul obsesiv Fenomenele obsesive sunt reprezentate prin gânduri, amintiri, impresii patologice care apar independent și împotriva voinței bolnavului, repetându-se permanent și incoercibil; de falsitatea acestora bolnavul este conștient, dar, cu toate acestea, nu se poate elibera de ele. F. Leuret descrie, la începutul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu se poate elibera de ele. F. Leuret descrie, la începutul secolul al XVII-lea agorafobia. Moritz (1783) descrie frica obsedanta de apoplexie. Esquirol descrie monomaniile, iar Trélat delimitează la folie lucide. R. van Kraft-Ebbing (1867) le va numi tulburări obsesive (Zwangsvorstellungen), termen care va fi preluat de A. Wesiphal. P. Janet, carem la sfârșitul secolul al XIX-lea, descriu cadrul clinic al psihasteniei. Pentru M. Dide și P. Guiraud, obsesiile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: a) o stare de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu toate încercările acestuia, nu se poate debarasa; c) bolnavul se simte asaltat de o „putere străină” exterioară și opusă voinței sale, de a cărei absurditate este conștient; d) orice obsesie presupune atât repulsie, cât și dorință din partea bolnavului. Fenomenele obsesive sunt extrem de variate și ele constau din următoarele: 1) Ideile obsedante: au un caracter de ruminații intelectuale și neproductive (Legrand du Saulle, P. Janet). Ele au, de regulă, un caracter interogativ (aritmomania, onomatomania, evocarea obsedantă, idei contrastante în totală opoziție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv sunt multiple. Se consideră că în geneza acestuia, anxietatea ocupă un loc esențial. Elementele ideative sau acțiunile impulsive, cu caracter obsesional, nu constituie decât manifestarea secundară a acesteia. Orice bolnav de acest fel va da o formă intelectuală propriei sale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideative sau acțiunile impulsive, cu caracter obsesional, nu constituie decât manifestarea secundară a acesteia. Orice bolnav de acest fel va da o formă intelectuală propriei sale neliniști, uneori cu o mare bogăție imaginativă, exprimată prin forma și conținutul obsesiilor. Tulburările obsesive pot fi întâlnite în numeroase afecțiuni psihiatrice cum ar fi: - simpla stare de oboseală, - stările astenice febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud distinge două laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv, și anume: a) reacția fobică, înțeleasă ca o formă de apărare a bolnavului împotriva anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă prin deplasarea acestei anxietăți asupra unui obiect care-i simulează cauza; b) reacția obsesivă, conform căreia în actele compulsive există
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
distinge două laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv, și anume: a) reacția fobică, înțeleasă ca o formă de apărare a bolnavului împotriva anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă prin deplasarea acestei anxietăți asupra unui obiect care-i simulează cauza; b) reacția obsesivă, conform căreia în actele compulsive există de asemenea o deplasare a anxietății spre acte asimbolice, care, întocmai unui ritual, anulează instinctele neacceptate de sfera Eului conștient. O categorie importantă de tulburări psihopatologice legată, în mod direct, de tulburările obsesive, o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reacția obsesivă, conform căreia în actele compulsive există de asemenea o deplasare a anxietății spre acte asimbolice, care, întocmai unui ritual, anulează instinctele neacceptate de sfera Eului conștient. O categorie importantă de tulburări psihopatologice legată, în mod direct, de tulburările obsesive, o reprezintă fobiile. Se consideră că de fiecare dată când o obsesie se manifestă în mod dominant printr-o teamă angoasantă și nejustificată, ne găsim în fața unei fobii. Orice fobie este o stare de teamă sau reprezintă un obiect precis
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depresivității o stare marcată de astenie cu bradikinezie și bradipsihie; e) Sindromul de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință morală; f) Sindromul depresiv-obsesiv asociază în același tablou clinic depresia cu preocupările obsesive. În ceea ce privește cauzele sindromului depresiv acestea pot fi numeroase; menționăm următoarele: - cauze exogene, de natură psihotraumatizantă emoțională, așa cum apar ele în cazul nevrozelor sau al reacțiilor depresive; - cauze endogene cum sunt formele psihotice de depresie (boală afectivă, PMD); - depresia de involuție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ideea ipohondriacă” care constă în convingerea existenței unei leziuni, alterări sau modificări patologice de natură somatică sau psihică, adesea cu caracter grav și incurabil, fatală, idee neîntemeiată din punct de vedere obiectiv. Ideea ipohondriacă poate avea caracterul de idee prevalentă, obsesivă sau delirantă. Ea este frecvent asociată cu cenestopatiile. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul ipohondriac poate avea mai multe forme de manifestare clinică și anume: a) Sindromul astenoipohondriac este o varietate a sindromului astenic, pe fondul căruia apar temeri, acuze
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
frecvent asociată cu cenestopatiile. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul ipohondriac poate avea mai multe forme de manifestare clinică și anume: a) Sindromul astenoipohondriac este o varietate a sindromului astenic, pe fondul căruia apar temeri, acuze de suferințe sau idei obsesive legate de sănătate, tulburări neurovegetative, cenestopatii. Sindromul asteno-ipohondriac poate apare în cursul evoluției neurasteniei, a bolilor somatice cărora li se dă o „interpretare exagerată” sau „eronată”, în schizofrenia incipientă etc. b) Sindromul obsesiv-ipohondriac se manifestă prin temeri obsedante sau fobii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) cu conversie - tulburări de conversie - dureri psihogene b) cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără melancolie) - depresie majoră recurentă fără melancolie - tulburarea distemică - tulburarea de adaptare cu dispoziție depresivă 6) Neurastenie 7) Sindromul de depersonalizare - depersonalizarea 8) Ipohondria nevrotică - ipohondrie 9) Sindromul lui Briquet - tulburări
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ansamblu al formelor clinice de nevroză, așa cum sunt ele sistematizate în clasificările nosologice. În ceea ce ne privește reținem următoarele forme clinice, pe care le vom descrie în continuare: stările anxioase nevrotice, nevroza de angoasă, nevroza isterică, nevroza fobică, nevroza obsesivă, nevroza ipohondriacă. 1) Stările anxioase nevrotice Anxietatea este definită ca un sentiment penibil de așteptare, o teamă fără obiect, frica de un pericol imprecis. Aceste caracteristici disting anxietatea de teamă, care este o emoție analogă anxietății, dar legată de un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezenței unui personaj familial, animal sau obiect, care să-i permită să se asigure în cazul unei situații fobogene. c) Conduitele de fugă, cu hiperactivitate, ca adoptare a unei atitudini de bravură sau de sfidare a situației traumatizante. 5) Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea socio-profesională a bolnavului, survenind de regulă la o personalitate patologică de tip psihastenic sau obsesiv. Boala
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personaj familial, animal sau obiect, care să-i permită să se asigure în cazul unei situații fobogene. c) Conduitele de fugă, cu hiperactivitate, ca adoptare a unei atitudini de bravură sau de sfidare a situației traumatizante. 5) Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea socio-profesională a bolnavului, survenind de regulă la o personalitate patologică de tip psihastenic sau obsesiv. Boala a fost
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea socio-profesională a bolnavului, survenind de regulă la o personalitate patologică de tip psihastenic sau obsesiv. Boala a fost descrisă de J.P. Falret (1866), care a denumit-o la folie raisonnante sau folie morale. Contribuții în acest domeniu au adus A. Morel (1866) care vorbea despre „delirul emotiv”, Legrand du Saulle (1875) care a numit-o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirul emotiv”, Legrand du Saulle (1875) care a numit-o la folie du doute, iar P. Janet (1903) va crea cadrul clinic al „psihasteniei”. Din punct de vedere clinic și psihopatologic, se disting următoarele forme de tulburări psihice în cadrul nevrozei obsesive: a) Obsesiile Obsesia constă în invadarea, independentă de circumstanțe, a conștiinței și rațiunii - care rămân clari și intacți - ori rămân clare și intacte -unui anumit subiect de către o idee, o reprezentare ori un grup de idei sau reprezentări. Bolnavul se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatic sau psihic. Din acest punct de vedere, ea este o „boală imaginară” în cursul căreia individul „inventează” o suferință de care se simte, sau crede că este atins. Ipohondria poate fi un simptom al unei nevroze structurate (isterică, fobică, obsesivă), focalizând neliniștea din cadrul unei nevroze de angoasă. Ea poate lua însă și aspecte majore, ca în cazul „delirului ipohondriac” din cursul schizofrenici sau al paranoiei. Psihopatologia de frontieră Am prezentat în cele de mai sus problema nevrozelor. Acestea se constituie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pregătirii actului suicidal este cunoscută sub denumirea de „sindrom pre-suicidar” (E. Ringel) și acesta constă din următoarele: - instalarea unei stări de neliniște anxioasă cu agitație neexplicabilă pentru individ, - tulburări de somn, - iritabilitate, instabilitate emoțională și tendință la depresie, - cenestopatii, preocupări obsesive, - idei de culpabilitate, inutilitate, de autoacuzare, - restrângerea câmpului de interese și al comunicării, - abuzul de alcool și medicamente psihotrope, - idei de suicid. b) Etapa trecerii la actul de suicidal propriu-zis se caracterizează după K. Menninger prin următoarea triadă simptomatică: „dorința
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizează prin următorul tablou psihopatologic: - scăderea atenției, inițiativei și energiei psihice, - îngustarea sferei intereselor, - sărăcire afectivă, autism și bizarerii. 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind în tabloul lor clinic următoarele tulburări psihopatologice: - elemente astenice, - elemente din seria manifestărilor isterice, - preocupări obsesive, - tulburări afective, - bizarerii și tendință la izolare morbidă. 8) Schizofrenia tardivă, care apare după 40-45 de ani, este un aspect clinico-nosologic discutabil, care este contestat de unii specialiști. 9) Schizofrenia grefată este acel tablou clinic de alură schizofreniformă care se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]