1,054 matches
-
banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa? Prea v-ați arătat arama, sfâșiind această țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară, Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - Niște mișei! Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire. Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Zise scurt, pe față, Că pe dânsa o-ncălzesc Numai banii-gheață! Flagrant delict pe scara blocului Ispitindu-l, a intrat C-o vecină în păcat, Iar păcatul a condus Să-l și bată...cel de sus! Cămin modern Soața, încheind ocara, Cică i-ar fi zis loială: „Vezi ce faci cu secretara, Că de la un timp te-nșeală!” Unui basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub cizmă, Iar nevasta sub papuc! Cadou De ziua lui, a șefului cel nou, Soția i-a promis, sfârșind ocara, Că o să-i ia, desigur, un cadou... Pe-acel ce i-l va face secretara! Însurat la bătrânețe S-aibă-un fiu i-a fost mai greu, Dar el, fiind un bun creștin L-a ajutat și Dumnezeu, L-a ajutat și
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack chiar există, În lumea reală. Nu văd decât chipul lui pe ecranul televizorului, zâmbind și aprobând din cap și făcându-mă, cu fiecare cuvânt pe care Îl rostește, de ocara Întregii lumi. Spune-i că Emma nu dorește să vorbească cu el ! șoptește Lissy. — Nu ! Trebuie să vorbească cu el, Îi șoptește Jemima. Altfel, o să creadă că a câștigat. — Doar nu... Dă-mi-l ! spun și Înșfac telefonul din mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
erau îngăduite prin regulamentele lor militare, pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atât oboseala, cât și primejdiile; și au mers atât de departe cu această metodă, încât au înrobit Italia și au făcut-o de ocară. CAPITOLUL XIII DESPRE SOLDAȚII AUXILIARI, AMESTECAȚI ȘI PROPRII Armatele auxiliare, care sunt și ele armate nefolositoare, îți sunt trimise de către un conducător de stat puternic, atunci când îi ceri să-ți vină în ajutor și să te apere; așa cum a făcut
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Plăcințica lui dispăruse Însă pentru totdeauna, lăsând În ghetoul gemând de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
altfel nu s-ar fi văzut nimic. Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și „Fericita, luminoasa clipă a încoronării“. Iuda îl ținea pe Iisus de mâna dreaptă. Se vedea clar că Iuda era mai puternic și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poporul ăl mai prima, proaspăt numit romi pentru că ne tragem dă la Roma și dă la Romulus dă-n Ferentari. Așa să știți! Dăgeaba se plâng pă la porțile cele mari gagii dă români, că le facem numele poporului dă ocară, fiindcă d-ân paraii noștri am plătit să ni se tragă legi așa cum vrea mușchiul nostru, ca să le închidă gura la toți cei care ne consideră și acum încă țigani. Iată ce zic ei: „că țiganii nu au fost purtat niciodată
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
căpetenia casei împăratului, pe Șebna, logofătul, și pe preoții cei mai bătrîni, acoperiți cu saci, la proorocul Isaia, fiul lui Amoț. 3. Și i-au zis: "Așa vorbește Ezechia: Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară, căci copiii sunt aproape să iasă din pîntecele mamei și nu este putere pentru naștere. 4. Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rabșache pe care l-a trimis împăratul Asiriei stăpînul său, să batjocorească pe Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
drag. Tiaré oftă: — O, ce n-aș da să mai am iar cincisprezece ani! Apoi zări o mâță care încerca să se înfrupte din crevetele de pe masa din bucătărie, și cu un gest îndemânatic și o salvă foarte colorată de ocări aruncă o carte după animalul care fugea. — L-am întrebat dacă e fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Vezi, eroarea mea pornea de acolo că socoteam pe Mihaela plămădită din același aluat ca fetele dinaintea ei care, după ruptură, încercau să-mi schimbe hotărârea umilindu-se în fața mea, plângând (nelipsitele crize de lacrimi), acoperindu-mă de reproșuri și ocări. Un singur gest din partea mea ar fi fost de ajuns ca să le împac. Nu-l făceam, evitând întoarcerile, și apoi venea timpul, care vindeca rănile. Așa se întîmplase cu văduva, cu Dolly, cu Ninon, cu poloneza, cu toate. Singură Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la disperare, nu are, în fond, nimic rău cu adevărat. Iar concluzia aceasta, ei bine, îl satisfăcu într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi l-a făcut mai apropiat decât teoremele sale. M-am lămurit că bufnița, gravată pe monedele de argint, era, la Atena, simbolul înțelepciunii, că "sofist" însemna la început "maestru de înțelepciune", abia mai târziu a devenit un cuvânt de ocară, și că tăcuta zeiță a înțelepciunii s-a certat cu Poseidon, când olimpienii și-au împărțit între ci diversele regiuni ale Greciei, exact ca marile puteri la împărțirea zonelor de influență. Dar, mai ales, mi-am pus lot felul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
curiozitate. O casă cu trei etaje, subțire și înaltă ca un joben, cu o scară învîrtindu-se în loc, păsări și oameni peste tot. Voci care întrebau de la acoperiș la pivniță: "Cine-i acolo?" Apoi un tril de pian și apoi o ocară care n-avea înțeles. Însoțit de Irina, am intrat într-un salonaș, și, la intrarea mea, am auzit cele patru uși ale camerei închizîndu-se în grabă. Am început conversația, jenat. Irina mă încuraja. "Nu te speria, așa e la noi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mă uitase. După ce am lăsat-o acasă, Niki mi-a zis: S-a făcut frumoasă Irina! Păcat că e ocupată cu tine! Aș fi în stare să mă îndrăgostesc." Era rareori așa; de obicei o cunoșteam aplecată, primind toate ocările mele, toate teoriile mele, mulțumită și nemulțumită cu aceeași potolire. 2 octombrie. Răscolind prin geamantan, o carte poștală: "Scrie-mi repede ce ai de gând să faci și mai ales unde să-ți scriu". Acum, când de două săptămâni nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încordat nu mă vor îndemna să fac pasul pe care-l așteaptă mereu. Voi continua viața de la început, fără nici o convingere în viitor, nemulțumit de prezent, supărat că voi renunța din pricina ei la multe succese, roșind de prima glumă sau ocară a altuia asupra legăturii noastre. Totuși, sunt incapabil să-mi dau seama de durerea pe care o voi avea aflând vreo veste rea. N-am presentimentul gradului de supărare. În aceeași zi, la diferite momente, mi se pare că m-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămâne cu ceilalți? — Am venit singur încoace. De ceilalți nu știu nimic. — Au semnat și ei declarația? — Au semnat-o. — Și-acum continuă să bea cu vasalii lui Hideyoshi? I-am judecat greșit. Sunt mai josnici decât animalele! Continuând cu ocările, se ridică și smulse sabia lungă din mâinile pajului aflat în spatele lui. În timp ce ieșea din cameră saurobei, fâstâcit, o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici nu ne putem închipui cât de mult, cei mai aprici sunt grangurii, chiar mai mult decât ciocârliile, și, de obicei, în captivitate, mor, dar cel puțin până atunci le putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o doamnă atât de fermecătoare și un armăsar ca acesta să rămână în mâini atât de nevrednice. Regele Circaziei, furios că era astfel insultat strigă: Ticălosule, cum îndrăznești să mă faci hoț când ocara aceasta ți se cuvine mai degrabă ție. Drept e că frumusețea acestei doamne și însușirile acestui cal sunt fără seamăn: haidem, deci să ne măsurăm în luptă și să vedem care dintre noi este mai vrednic să-l aibă. La
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
băutura, haleala de prin snack-uri sau toată pornografia asta. Așa că ziua s-a transformat într-o stranie hârtie de calc scrisă cu cerneală simpatică. Am citit, am recitit și am căutat prin cotloanele minții și ale camerei repere și ocări. Animalele din Anglia. Boxer, calul cel mare. Prosopul meu de față seamănă cu un sul de ștergare dintr-un bordel în plină activitate: de unde apăruse tot rujul ăsta? Ale cui erau buzele imprimate acolo? Nu putea fi vorba decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i-au întins mâna. Donna Iulia era de un ceas la fereastră. I s-a părut grăbit. A vrut să iasă și să-l strige, să-i spună să o aștepte, să plece amândoi. El să uite de lupi. De ocară; de lumea ce i-ar fi privit buimacă. Oamenii și-ar fi adus aminte multă vreme de Donna Iulia cea smintită și de Vânătorul cel mincinos. Ce-ar mai fi fost! Când Vânătorul nu s-a mai zărit, Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42. Așa este și învierea morților: trupul este semănat în putrezire, și înviază în neputrezire; 43. este semănat în ocară, și înviază în slavă; este semănat în neputință, și înviază în putere. 44. Este semănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. 45. De aceea este scris: "Omul dintîi Adam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în poezie nu mă tem că au s-apară, Stilul meu cel non-poetic să îl facă de ocară, Exigenți ce căuta-vor să m-azvârle către laturi Cu discursuri îmbâcsite de-ale lor curate sfaturi! Nici de-acele iguane nu mă tem, ori de varani, Nici de politruci laconici deghizați în păpușari! Dar mă tem că adormiții nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l făcu imediat ce o zbughi în stradă fu să-ți scoată pachetul de Monte Carlo și să-și aprindă o țigară. Se uită apoi în sus către ferestrele luminate ale garsonierei și începu să-și imagineze droaia de blesteme și ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]