9,574 matches
-
de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse să se înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin poarta modelată de vremuri și valuri, înainte să fie acoperită de oceanul care începuse să se apropie. În partea cealaltă, era o perdea de apă și lumină, care se revărsa ca un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
să fie acoperită de oceanul care începuse să se apropie. În partea cealaltă, era o perdea de apă și lumină, care se revărsa ca un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile râului, alături de foșnetul palmierilor. Am urcat în turn, pășind prin holul întunecat, până sus. Nu era nimic de văzut în hol. Însă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
când am ajuns sus, pe terasa cu turnulețe sculptate și decorate cu o diversitate de forme, la fel ca și diversitatea plantelor de pe insulă, am constatat că de acolo se vedea, pe deasupra fluviului, un curent de solzi aurii, plutind înspre ocean. Izvorul trecea pe deasupra, dar părea să se reverse pretutindeni în jurul meu. Am avut impresia că mi se face sete, așa că am vrut să beau apă și m-am întins spre polonicele de piatră care se aflau pe marginea turnului. În
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
miraculous despre care aflasem, miliardele de solzi ca niște sori aurii, întrun flux nesfârșit, era de fapt un miracol prezent pretutindeni... acest izvor infinit era însuși esențialul universului, adevărul său absolut... era în fiecare secundă, devenea un fluviu, un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era spiritul muntelui și fiecare fir de iarbă, erau licuricii și transformarea absolut senină a căldurii ce apărea în prezența Iasomiei, cu privirea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum trebuie să mă întorc înapoi, să scriu povestirea aceasta”, mi-am zis întinzându
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Ești senzualitatea adunată într-un fin făgaș... Ești flacăra mistuitoare din orice-mi dorință Ești sentimentul trăit mai presus de o simplă ființă Ești oftatul ce mă sfâșie când îmi oferi absență Ești extazul format de la prea multă decență... Ești oceanul de emoție revărsat în interior Ești frenezia stârnită în profunzimea trăirilor Ești sunetul calmant din glasul copiilor Ești dragostea ce dăinuie de-a lungul vecilor! Regăsit Eram pe punctul de a rămâne îngenunchiat Retrăgându-mi sufletul într-un arzător pustiu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat de copiii emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
în linia saeculum-ului postmodern euro-american, autoarea se mișcă mai degrabă către o deconstrucție a acestui model arhetipal al "selecțiilor arbitrare", așezîndu-se, teoretic, în zona mutațiilor semantice și valorice cunoscute de canon după debutul industrializării în Europa (și extinderii sale peste Ocean). Fenomenul "canonizării" - în artă - își schimbă treptat referentul, ajungînd să însemne (spre zorii postmodernității) nu neaparat "punctul" (pentru a reactualiza o faimoasă metaforă a lui Andrei Pleșu, de acum două decenii), adică "regula" fixă, imuabilă, ci "iradierea unui punct" - flexibilitatea
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
secolul XX. Numeroși scriitori evrei de limbă română au aderat la modernism, chiar dacă nu și-au declarat zgomotos acest demers. Felix Aderca, Camil Baltazar, Ury Benador, Ion Călugăru (înainte de 1944), Sergiu Dan, Emil Dorian, Leon Feraru (de mult plecat peste ocean), marele B. Fundoianu, ucis la Auschwitz, Enric Furtună, timidul și puțin- trăitorul D. Iacobescu (1893-1913), B. Luca, Virgiliu Monda, Barbu Nemțeanu, Eugen Relgis, scriitor și sociolog de orientare socialistă (stabilit în America de Sud), chiar și A. Toma, cel de dinainte de război
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
necunoscuți, mai adesea, învingători ai epocii lor, iar dacă nu mai suntem, sau nu ne considerăm anonimi, întrebarea se ridică în ce măsură suntem mai vrednici. De felul lui, românul n-a fost emigrant, în fața ochilor săi nu s-a deschis panorama oceanului care să-i trezească dorul depărtărilor, mai frecvente au fost cazurile când străini au dejugat aici, onomastica populară o dovedește prin conaționalii noștri, purtând numele de Grecu, Sârbu, Turcu, Tătaru, Rusu, Cazacu, Muscalu, Neamțu, Frâncu, Arbănașu. Sau câte un vârf
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
românilor, Hasdeu reacționa prompt și repetat, până ce reușea să aibă câștig de cauză. Am mai spus că el a fost preocupat constant de "unirea cea mare, de realizat de acum înainte între toate pâraiele, ce trebuie să se verse în oceanul românesc; între toate acordurile, fără care nu se poate armoniza hora noastră națională, între toate pietricelele, câte sunt necesare pentru a reconstitui anticul mozaic: Dacia lui Traian!". Nu ne miră deloc faptul că a sesizat, cel dintâi, obstacolul potențial pe
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
preocupat, încercând să se vindece de amputarea acțiunii, la care orice depărtare te condamnă, prin leacul, verificat de-atâtea ori, al scrisului despre. Experiența americană a Silviei Cinca intră în această din urmă categorie. Proze scurte, publicate prima dată peste ocean, își găsesc acum "specificul", prin confruntarea unei literaturi ca din vis cu originalul ei, cu lumea despre care s-a scris. Povestirile Silviei Cinca sunt portrete cu mesaj, multe de tineri și copii, devoalate într-o lumină uneori prea dură
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
recitând, ca într-un acces de friguri, versurile amestecate ale copilăriei lor, versuri de îmbărbătare, de dragoste de o țară cândva frumoasă. Amintite într-o altă țară, în care "telefonul devenise cea mai mare notă de plată". Teleconferință cu trecutul. Oceanul e parabola evadării, în vechea înfruntare dintre om și mare. Mai ușoară și mai dreaptă decât cea de odinioară, "pentru susținerea unui suflet neîntinat". Durerea fizică e luată ca analgezic pentru durerea morală. Merită o mențiune specială cronica întoarcerii, numită
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie în China unde, la capătul închiderii, există căldură și speranță. Atârnate de un șal de mătase, trecând oceanul într-un pachet. Primul pas în schimbul de cadouri pe care s-au întemeiat, ca pe o regulă a acceptării într-un grup, societățile, chiar și acelea care fac, acum, obiectul studiilor de antropologie. și pe care atât de multe, modernizându
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
în antologia de texte pe care fiul lui McLuhan împreună cu profesorul Frank Zigone de la York University din Toronto au întocmit-o pe marginea unei opere însumînd nu mai puțin de 22 de titluri. Cartea ne oferă un eșantion reprezentativ din oceanul de articole și interviuri pe care profetul pierzaniei le-a scris de-a lungul timpului, începînd cu Understanding Media: The Extensions of Man (Înțelegerea mijloacelor. Extensiile omului) cartea care, în 1964, avea să-i învăluie numele în notorietatea nedorită a
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
înconjura ecuatorul ne considerau printre delicatese, meduze urzicătoare și fel de fel de bestiole veninoase ne amenințau specia de maimuțe golașe. Cel puțin așa scrie în cartea Le singe nu, rătăcită în străfundurile bibliotecii, printre volumele de rang secund. Deși oceanul i-a fost până la urmă un mediu ostil, omul nu-și înfățișează Infernul ca pe o imensitate de ape dezlănțuite, ci mai degrabă ca pe un cazan vulcanic în plină fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
noaptea leagăn grîul și macii pînă ce adorm fericiți sub stele prunci cu vocația răstignirii imaginați-vă imaginați-vă o zi în care între oameni și flori va fi în sfîrșit pace urme de pași sunt urme de pași în Ocean și pe acolo sufletul meu a fost în căutarea ta nici acolo nu te-a găsit știe unde ești dar nu are cum să ajungă la tine între noi e mai mare distanță decît cea dintre Dumnezeu și lume ceața
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
se materializează în forme deja modelate imaginar". Citind - ca pe o convingătoare poveste - Puterea cuvintelor, mi-am amintit de una din scrierile lui Al-Gahiz (sec. 9), în care un sultan plătea poveștile cu "ideea de bani". Totuși, ce lume dincolo de Ocean! Hipnoterapia o fi având rezultate concrete în America, dar în România, unde toată lumea e puternică în cuvinte, nu i-ar trece nimănui prin minte, chiar dacă ar avea bani destui, că ar putea să-i cheltuiască pentru a fi... împăcat cu
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
a dus în trei tururi de scrutin, fiind percepută mediatic crescendo, astfel că, spre final, întreaga țară stătea cu ochii pe Iași. Ambasadele urmăreau cu interes această bătălie și erau curioase să vadă dacă se va crea o breșă în oceanul roșu, care era Moldova. Interesul cel mai vizibil și partizan a fost arătat de Renaud Vignal, ambasadorul Franței la București. De altfel, Domnia Sa mi-a acordat un sprijin consistent după victoria în alegeri, printr-un specialist, pentru a mă ajuta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia ierbii, ruginile nevăzute ale fierului, cocleli de argint și scăpărări de aur, praf de cărbune răcit, mătase de apus și strepezeală de răsărit. mă îngropi în vocea ta ca-n planctonul oceanului fără sfârșit, mă porți prin lagunele ei când albastre, când verzi, când calde, când reci, după cum bate vântul pasiunilor tale. chiar și când taci ca un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Acolo unde domnește lumina înțelepciunii și iubirea de oameni, însăși viața devine o sursă de lumină. Învățătură Învățătura cea mai trainică este aceea pe care o dobândești învățându-i pe alții. Picătură Durata vieții omului este doar o picătură din oceanul necuprins al veșniciei. Realism Nu mă iluzionez că scriiturile mele vor fi pe placul tuturor cititorilor. Trebuință Ca trebuință spirituală onorantă, învățătura nu are vârstă nici limite. Titani . Marii scriitori, titani ai literaturii universale, ale căror opere au devenit cărți
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
reconsiderat", relațiile cu autoritățile comuniste continuă să fie încordate. Din zecile de mărturii documentare mă opresc la două scrisori. Prima este adresată lui Gheorghe Bulgăr, la 25 martie 1969: "Am uneori impresia că ne despart nu un continent și un ocean, ci o galaxie. Dar m-am învățat (de mult!) să trăiesc în orice situație, bună sau rea, pe care ne-o impune ŤIstoriať."8 Cea de-a doua epistolă are ca destinatar pe Dumitru Micu și e datată 14 iulie
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Ascult cu multă atenție, una câte una cele douăsprezece enunțuri simple și nete, frazele unui tratat de filozofie empirică, Bacon, John Locke... Când și ultima bătaie se pierde în cerul radios, culmea, senin!, în aerul umed mirosind a larg de ocean și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceață... Continentul în
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
de a nu ne compromite viitorul. Căci ce poate fi mai nerentabil decît să zgîndărești rănile unei psihologii colective căreia oricum nu poți să-i modifici direcția? Nu ai face decît să aduci o undă de perturbare locală într-un ocean de fluctuații cu neputință de influențat. Și cum una din trăsăturile speciei umane este ca, suferind de un morb al amînării perpetue, să întîrzie mereu să-și clarifice moral dramele trăite, nu-ți rămîne decît să te resemnezi la rîndul
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]