6,900 matches
-
noastre. Brandy are sfeșnice între picioare. Un taler de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
leziuni permanente pe creier. E mult prea mult de lucru să-i explic în scris lui Brandy în noaptea asta, dar ca Manus să aibă leziuni permanente pe creier e redundant. Păcat că sunt doar Valiumurile. Brandy își dă joc ochelarii Ray-Ban ca să arunce o privire mai atentă. Își dă jos eșarfa Hermès și-și eliberează tot părul, arătând bine, mușcându-și buzele, umezindu-și buzele cu limba doar în caz că Manus se trezește. — Cu tipii frumușei, zice Brandy, e de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prin cine știe ce sat prăfos de pe lîngă Peștera, ori Negru Vodă, ori Mahmudia, ori chiar în Brăila pe lîngă crîșma unuia ce părea să-i fie cumnat lui Cocoș. Cu pălăria lui pleoștită, cu costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar extrem de curajos și extrem de norocos. A trebuit să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încăierări, urmăriri, fusese rănit, se spunea că și omorîse, în legitimă apărare, desigur, pe scurt era un om de acțiune nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase la vîrsta lui o carură atletică, mișcările erau precise și nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în legitimă apărare, desigur, pe scurt era un om de acțiune nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase la vîrsta lui o carură atletică, mișcările erau precise și nu purta ochelari. Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu erau îndreptățiți să și-o facă. Unii pentru că erau români, dar aveau ochi de văzut și urechi de auzit, ceilalți pentru că nu erau români. Unii pentru că aveau ochi verzi, iar alții pentru că nu aveau ochii verzi, pentru că purtau ochelari sau pentru că nu voiau să închidă ochii. Pentru fiecare se găsea o parte de vină, dar asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e scutit de "accidente de muncă", însă pînă acum așa ceva nu se întîmplase, chiar și nenorocirea asta i-o prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei‑i care‑i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. (Dacă privitorul s‑ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într‑o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am fi măgulit orgoliul și i‑am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și‑n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției, toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte câteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lângă toc). Toate astea, deci, i‑au fost Înmânate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu‑și‑o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii de soare pe creștet. Se uită la tine și zice: — Te cunosc? Ați fost la școală împreună. Când erați tinere... mai tinere. Portarul ține deschisă portiera taxiului. Și femeia spune că-și amintește, desigur. Își privește ceasul, ale cărui diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bilă și bucăți tot mai mari de carne de curcan. Din intestinul subțire s-ar revărsa bacteriile. Ducând la peritonită, spune Sfântul Fără-Mațe, o infecție a peretelui cavității. În versiunea noastră cinematografică, Sfântul Fără-Mațe e înalt, cu nasul drept și ochelari cu ramă groasă. Are o claie de păr gros, dezordonat. Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la etaj într-o casă mare, în spatele unui geam, și care nu vine să deschidă ușa. Și totuși, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-lea de către napolitanul Porta. Pentru a îmbunătăți calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând astfel o imagine mai clară și mai luminoasă. Lentila folosită de Porta la acea vreme era o lentilă pentru ochelari, ea devenind ulterior obiectivul fotografic. Camerele obscure s-au perfecționat prin introducerea oglinzii de reflexie la 45°, respectiv a obiectivelor interschimbabile. Aparatul de fotografiat din zilele noastre nu este altceva decât camera obscură de acum mai bine de două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să se miște. Domnul "anti-dans", timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ști ce e în mintea și sufletul unui artist. * * * În prima de zi de școală a clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o Dacie roșie, condusă de o femeie seducătoare cu ochelari de soare la ochi. Nimic mai frumos pentru Luana ca mersul drept, prezența mândră și impecabilă a adolescentului, ochii negri și părul de abanos asortat, perfect, la tenul alb ca laptele. Pe acest băiat, cu o educație și o prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase impresia că ar vedea-o. O declară angajată fără nici un alt cuvânt. Luana pierdu ore întregi într-o încăpere cu titlul de birou, ce sta să se prăbușească, uitându-se cu nostalgie la dosarul muncii ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație. Spuse pe nerăsuflate: Știu ce vrea Donald Veber. Andrei Robu o privi peste rama ochelarilor. Dormise doar două ore în timpul nopții și nu avea chef de poante. Ea îi citi gândul. Nu glumesc. Te rog să mă asculți. Bărbatul își coborî privirea peste planșa de lucru. Doamnă Noia, nu ai altceva de făcut? Luana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
privirea Îi plutea În gol, peste umărul ei stâng. Avea o Înfățișare curată și Îngrijită, ca Întotdeauna, cămașa lui albă cu mâneci scurte nu era nici la sfârșitul zilei mototolită. S-ar fi zis că nu transpiră niciodată. Nu purta ochelarii cu rame groase și negre pe care-i ținea Întruna pe nas la lucru, iar lui Margaret i-a făcut plăcere să-i vadă culoarea ochilor. — Nu-i așa că e plăcut? a exclamat. E prima oară când ieșim un deva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dat seama că singurul sunet venea de la pantofii ei de sport; sunetul căpăta ecou prin spațiul acela răcoros și vast. Nu se auzeau pașii nimănui altcuiva, până și zumzetul Îndepărtat al climatizoarelor se oprise. Afară era arșiță. și-a pus ochelarii de soare și a pornit prin orașul alb și prăfos. — Alo, doamnă! strigau ricșarii și clincheneau clopoțeii de pe ghidoanele becak-urilor să-i atragă atenția. Ea și-a văzut indiferentă de drum. Voia să meargă pe jos. Voia să se miște
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dungă alburiu-vineție pe pielea aproape strălucitoare, arsă de soare. Mirosul Înțepător al sudorii lui i-a umplut nările, aproape că-i simțea fierbințeala cleioasă a corpului. L-a privit și ea drept În ochi, bucuroasă că e la adăpost după ochelarii de soare. — V-am spus să mă lăsați În pace! Băiatul s-a strâmbat disprețuitor, buzele i s au Întredeschis și i-au dat la iveală dinții surprinzător de sănătoși și de albi. — De ce? Pentru că așa am zis. — Ei, și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce chipuri căuta, dar era Încredințată că mai devreme sau mai târziu avea să dea de ceva care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]