142,832 matches
-
rus care a pus și “Unchiul Vanea”, tot aici, acum doi ani. La “Căsătoria” am rîs cu lacrimi, m-am bucurat pentru plăcerea formidabilă a actorilor de a juca spumos și, în același timp, incredibil de riguros. Am văzut cu ochii mei, iarăși, miracolul coexistenței unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvîntat. Am simțit cum legătura aceasta, între Yuriy Kordonskiy și cei cîțiva actori ai Teatrului Bulandra aflați în distribuție, este definitivă. Am simțit că ea are dimensiuni de
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
acestei noi existențe ficționale, Seară de Pesah ’45 (camuflată la apariție sub titlul Seară de primăvară). La părintele lui Ghidale și al „Internaționalei oamenilor buni” (în nici un caz „de treabă”, căci din aceștia se nasc „rinocerii de treabă”) face cu ochiul volumul doi al renăscutelor Supraviețuiri ale lui Radu Cosașu, publicate de Editura Fundației Pro: Armata mea de cavalerie, ale cărei fire se-mpletesc cu cele ale babelienei Armate de cavalerie pe care nuvelistul a primit-o în dar într-un
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
de aproape, prin prisma experiențelor concrete care au marcat-o, viața sa pare o nesfîrșită succesiune de ghinioane și episoade nefericite. Global, aceeași existență se prezintă ca șansa rarissimă a unui om care a văzut de aproape, cu propriii săi ochi, și a trăit pe propria-i piele toată zbuciumata istorie a României în ultima jumătate a secolului XX. Indiferent la cîntecul propagandelor de tot felul, Constantin Eretescu judecă totul cu propria sa minte, nuanțat și fără idei preconcepute, caută să
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
Dacă limitarea bibliografiei la cîteva propoziții venea din teama dascălilor de marxism că nu sîntem capabili să înțelegem complexitatea filosofiei sociale și economice a lui Marx et. comp., așa că multe pasaje, capitole și studii trebuiau ținute cu grijă departe de ochii noștri, în ce privește învățatul textului ca pe unul sacru (în sens religios, dar și poetic), el răspundea la două exigențe majore. Prima: caracterul absolut etern și nerevizuibil al textului. Acesta nu putea fi gîndit și exprimat decît într-un singur fel
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un gînd, un gest, o stare, cu ochii și respirația spectatorilor foarte, foarte aproape. E un exercițiu pe care au încercat să-l descopere, să-l înțeleagă și apoi să-l practice regizorul Alexandru Dabija și actorul Marcel Iureș la Teatrul Act. Nu e simplu, pe de altă
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
numărul și succesiunea lor îl dau la iveală, în interpretarea lui Marcel Iureș, pe Krapp. Niciodată treaz, își plimbă limba peste buzele uscate de alcool, își trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
nu s-a sinchisit de nenumăratele nunți de același fel din etnia romilor. E adevărat că mirii nu trec pe la biserică, de cele mai multe ori. Iar aceste căsătorii între minori se întîmplau și pe vremea lui Ceaușescu. Autoritățile închideau și atunci ochii. Am fost profesor într-o comună din județul Dîmbovița, Ciocănești. Mai exact în satul Vizurești, unde români și țigani locuiesc împreună. Periodic îmi venea la școală cîte un tată, sau dacă tatăl era în pușcărie, mama, să-mi spună că
Nuntă cu amintiri de la Michi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13463_a_14788]
-
un roman. Oricât de la modă ar fi astăzi literatura cu și despre sex (dar când n-a fost!), în micuța noastră literatură o astfel de scriere este binevenită oricum. Nu știu în ce măsură Ruxandra Cesereanu și-a publicat romanul trăgând cu ochiul în Occident, cert e că această carte a apărut într-un moment prielnic. Așa cum o arată și titlul, Tricephalos este un triptic narativ, fiecare parte constituindu-se în jurul câte unei călătorii: Paris, New York și propriul corp/Creta. Trei călătorii fără
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă în căutarea minotaurului este scormonitor, pasional, implicat, fragil și trăind intens fiecare
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton, de atitudine, de viziune creează o ruptură clară. Ochiul femeii călătoare din primele două părți e prea rece, prea stăpânit, puțin naiv, martor curios, nepreocupat de sine și interesat doar să înregistreze, pe când ochiul celei care pleacă în căutarea minotaurului este scormonitor, pasional, implicat, fragil și trăind intens fiecare percepție. Or, nimic nu explică transformarea sau glisajul. Toate semnele conduc către aceeași concluzie: textele devenite capitole ale aceleiași cărți sunt, de fapt, bucăți distincte
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
ans numai două decenii peste sută, cu specificarea: „perfect sănătoși și în deplinătatea puterilor”. O precizare absolut necesară atunci când, pășind cu încredere în cea de a doua jumătate a vieții, ai parte de o excelentă vedere cel puțin la un ochi, cu ajutorul unei lentile aditive, un auz de fiară de savană, prin purtarea unui minuscul melc în miezul urechii, o dantură ideală, cu cei mai albi dinți de porțelan înfipți de-a dreptul în maxilare, mușchi de atlet în urma unei stăruitoare
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
a demisionat din conducerea nou înființatului post de televiziune NAȚIONAL pentru că, într-o emisiune pilot i-a fost cenzurat un interviu. E adevărat că Dinescu a renunțat astfel la un salariu care pe mulți i-ar fi făcut să închidă ochii. Dar Dinescu n-ar mai fi fost Dinescu dacă ar fi acceptat să fie cenzurat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
de un recital, în limbile chineză și română, din opera eminesciană și din creații proprii, susținut de poeți și actori chinezi. Cu acest prilej, poeta Ke Yan a citit o poezie prilejuită de momentul aniversar, o imagine artistică surprinsă de ochii unei poete chineze. De la apariție volumului Eminescu, poezii, în traducerea lui Ge Baoquan, Xu Wende și Li Ninglai, peste 20 de ani, poetul român este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la cel mai
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit. Era o mulatră./ Cum venise aici, habar n-am. Părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel.// Gura îi era o ventuză./ Sînii fierbinți ca niște pîini./ Ochii tulburi./ Îmi era trupul claviatură pentru dînsa/ numai mîinile îi erau reci,/ reci ca de gheață/ și degetele cu vîrfuri rotunde/ alunecau pe mine ca boabe de struguri.// Îmi șoptea:/ În Peru mi-a fost amant un spaniol./ La Santa
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
o casă care altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest volum este una de recul, impulsul descriptiv, obiectiv, se răsfrânge de fiecare dată asupra lui însuși, devenind oglinda propriei subiectivități: „Strugurele/ ciorchin/ de ochi/ ce te privesc/ ca și cum n-ai exista” (În vie). Versurile sumare, inegale ca expresivitate, se întrupează dintr-o înlănțuire de corespondențe, țintind să cuprindă totul, să recreeze o armonie pierdută, să unifice percepția - încercare pe cât de îndrăzneață, pe atât de
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
se știe cui. Pleacă mulțumit: și-a demonstrat încă o dată calitățile civice și de profesionist al televiziunii. Dacă, în schimb, interlocutorul este un ministru, moderatorul devine dintr-o dată timid și cuminte ca o elevă model, încercînd să facă totuși cu ochiul spectatorilor cum că el ar fi de altă părere, dar are gura pecetluită, nu e momentul potrivit să spună ce gîndește. Ministrul iese de data aceasta victorios, și-a demonstrat calitățile civice și de profesionist al unei politici democratice. În privința
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
sîcîie legile, e un om de încredere, fiindcă știe cum se face asta și nu se bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii în soare, ce să mai aștept de la el? Omul obișnuit vrea să aibă cui se plînge, ca să-l scoată din belea. Și, dacă puterea nu e în stare s-o facă, se reorientează și el. Bate la ușa celui care
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
aveam să devin mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne întoarcem la prima noastră dragoste: On revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și sufletul. - Și acum, aveți grijă de muzeul dumneavoastră. - În clădirea asta a fost, pe vremuri, Prefectura, un local insipid de autoritate rece și nepersonală. În urmă cu ceva vreme, mi-a fost pusă mie la dispoziție, cu modificările
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Academiei a unor intelectuali străluciți ca C. Rădulescu-Motru sau Lucian Blaga. (Poate că va fi spus ceva în însemnările din 1948 care, curios, lipsesc din Jurnal). Asupra lui Sadoveanu va reveni cu o apreciere critică, ceea ce îl mai reabilitează în ochii posterității. Conformismul scriitorului și teologului, să precizăm totuși, este în mare măsură de suprafață, aparține unui biet figurant. Nu sunt puține momentele când el își afirmă demnitatea și exprimă fără ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit. La un moment dat, i se propune să se ducă preot paroh la biserica română din Paris. Cu luciditate și bunăcredință, refuză să fie manipulat: „Putea-voi eu să orbesc ochii evidenței și să accept acest loc de zbucium, de pândă diplomatică, de agitaj politic, de slugărnicie, de obligații cine știe cât de necinstite și de militărie bisericească... Ajută-mă, Doamne, să-mi păstrez sărăcia și independența sufletească”. Galaction nu are cum să
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
un amărât de ghid medical, un grad universitar și-o funcție de director. Cine nu înțelege aceste lucruri — dar cine le înțelege, în țara în care omul cu ochelari de cal de la Cotroceni e firesc să nu vadă, din cauza bârnei din ochiul propriu, paiul din ochiul celorlalți? — va continua să fie complicele celor care-au făcut din România pământul sterp care-i îngrozește pe străini și care ne-a transformat pe noi toți în chibiți jalnici ai unui joc măsluit. Această leapșa
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
medical, un grad universitar și-o funcție de director. Cine nu înțelege aceste lucruri — dar cine le înțelege, în țara în care omul cu ochelari de cal de la Cotroceni e firesc să nu vadă, din cauza bârnei din ochiul propriu, paiul din ochiul celorlalți? — va continua să fie complicele celor care-au făcut din România pământul sterp care-i îngrozește pe străini și care ne-a transformat pe noi toți în chibiți jalnici ai unui joc măsluit. Această leapșa pe furate în care
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
că îi va mai sosi un transport săptămâna următoare. Se vinde ca un roman polișist, ține să sublinieze, garantându-mi că între timp îmi va reține un exemplar, - văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă... Nu-i nimic. Voi aștepta. De câte ori dau prin piață, întreb - încă n-a venit, - zilele viitoare!... După un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
revine cu un grupaj de versuri cu care îi va surpinde, dacă n-a făcut-o deja, pe foarte mulți. Poeme în doi este un poem de dragoste secvențial, fragmentat în mici episoade vizuale („te privesc ca să te învăț”), căci ochiul înregistrează neobosit detaliile simple dar semnificative din care extrage o stare sau dimpotrivă pe care le pune în relație reflexivă cu un sentiment. Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere (uneori mediată de oglindă) nu
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]