3,917 matches
-
zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am răbdare". Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sânt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: "Ah, ce urât miroși". Și m-a împins
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
i-a descumpănit. — Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din ocna aceasta, din gaura aceasta. — E de necrezut, nu-i așa? Și când mă gândesc că ani de zile m-am împotrivit sfatului tău înțelept. — Ne vom simți absolut fantastic la New York, crede-mă. Abia aștept, spuse Ignatius, împachetându-și fularul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zis Augusta. Hai, dragule, intră că nu mai am răbdare”. Putoarea, era ca o iapă încălzită, gata să sară pe el. Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: „Ah, ce urât miroși”. Și m-a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la vrăbii și pisici. Și tot el a fost găsit cu crima unor străini turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu soțul. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Acordarea acestor contrarii, așa cum o izbutește (...) este dovada unei reale virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este „poemul evocărilor nocturne (...) o faună și floră cu aspect lunar (...) hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri, pe mare, pe munți vărsînd flăcări din cratere pentru ca peste toate să plutească revelația iubirii, duhul sfînt al apropierii sufletelor și pentru ca tot acest palat durat din cenușă să se prăbușească odată cu lumina zorilor” (ibid.). Comparația contrastivă operată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reprezentant de vază al Legiunii, nu va ști niciodată că tocmai el avea să salveze de la demolare și de la evacuare un centru social În care trăiesc anarhiști, bestii punkiste și alți neisprăviți pe care i-ar trimite cu plăcere la ocnă sau la truda pământului - „brațe sustrase agriculturii“ era una dintre replicile sale preferate atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu ești Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spus că murise, că izbisem prea tare, că avusese el grijă să facă să dispară corpul, că se Înțelesese cu părinții celorlalți. M-a pus să jur că n-am să vorbesc despre asta cu nimeni, altfel o să sfîrșesc la ocnă sau pe eșafod. - Iar tu ai jurat... PM deja plîngea cu sughițuri. - Nu aveam nici măcar zece ani. Nu voiam s-o ucid, Îți jur că nu voiam... Închise ochii În așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și servici, și jalea din mine că mă persecutase la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a câștigat și stima adversarilor politici. Cu toate acestea, va fi prigonit atât sub dictatura „conducătorului”, cât și, mai ales, sub satanica dictatură a proletariatului. A stat Întemnițat, sub regimul comunist, vreme de 7 ani, din 1948 până În 1955, la Ocnele Mari și la Aiud, Însă fără să fi fost vreodată condamnat. A fost torturat până la pierderea minților ca să recunoască neadevărul că ar fi ucis evrei. Neexistând probe clare pentru Întemeierea acuzației, instanța Îl achită, găsindu-l nevinovat. Însă securiști evrei
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici izvorâse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrisorele istețe, cuvântând despre fair-play și chemîndu-i la hărnicie pe polițiști? Sufletele lui Sutică și Țirfea respectă pactul tacit de a nu fura, de la un singur om, o sumă mai mare de una mie de lei. Când dispare vreun portofel, ocnele se comportă mai ceva ca niște academicieni, actele sânt trimise cu trăsura acasă, dimpreună cu scuze, cărți de vizită, angajamente și trandafiri. Face adevărate furori obiceiul ca multor dintre cele mai tulburătoare dudui ale Bucureștilor, nu numai să nu li
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face, numai să-i scape pe cei liberi. Pârnaia era plină. Nu mai văzuse ucenicul. Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tâlhari de drumul mare, toată crema caramangiilor. Ședeau pe ciment și așteptau să fie trimiși la ocne. Jucau barbut pe șest, înțeleși cu paznicii, să le mai treacă timpul. Cum i-a văzut Gheorghe, s-a înveselit. Îi cunoștea aproape pe toți. Pe unii din ei el îi învățase să ciordească. Acum erau șefi de bandă, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl înfățișau și îndemnau pe tăinuitori să-l dea pe mâna politiei- Omorâse oameni și-l așteptau ocna și sila. Ca niște câini îl încolțeau. Dar caramangiul era îndrăzneț și hotărât. Le scăpa printre degete. Primăvara, ca o cringhiță. Înflorise măceșul și florile mărăcinilor cât pumnul! O iarbă sălbatică acoperea fundul neumblat al gropii. Gheorghe i-a spus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a înverzit ăl bătrân. Paraschiv s-a ridicat în picioare. A dat să facă ceva, dar nu aveau pe unde să iasă. S-a uitat afară, numai cizme de gabori. Așa i-au luat, pe nemâncate, cu gazdă cu tot. - Ocna ne-a halit! zise codoșul. . " Cel tânăr se gândea. - Cine ne-o fi turnat? Gheorghe a înțeles numaidecît: - Asta numai de la Sandu ni se trage. Nu vezi c-a plecat de dimineață și-a luat-o și pe Didina cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În care problema emigrării În xe "Israel"Israel nu s-a pus niciodată până la Holocaust. Valul de emigrări lua proporții din ce În ce mai mari, pe Întreg teritoriul României. Comunități de mărime medie sau mică decideau in corpore să plece! Astfel, la xe "Ocna Mureșului"Ocna Mureșului, din 350 de evrei, toți au cerut să plece, la Adjud au solicitat formulare de plecare toți cei 249, la xe "Târnăveni"Târnăveni, toți cei 403 de locuitori evrei 6. O notă a conducerii C.D.E. din xe
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
problema emigrării În xe "Israel"Israel nu s-a pus niciodată până la Holocaust. Valul de emigrări lua proporții din ce În ce mai mari, pe Întreg teritoriul României. Comunități de mărime medie sau mică decideau in corpore să plece! Astfel, la xe "Ocna Mureșului"Ocna Mureșului, din 350 de evrei, toți au cerut să plece, la Adjud au solicitat formulare de plecare toți cei 249, la xe "Târnăveni"Târnăveni, toți cei 403 de locuitori evrei 6. O notă a conducerii C.D.E. din xe "Rădăuți"Rădăuți
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
110 Nastasă, Lucian 13, 18, 75, 93, 104-105, 168 Năsăud 98 Neagu, Andrei 100 Neapole 110 Neghev 108 Negrilești 134 Neumann, Jigo 59 Neumann, Carol 10 Nicolau, S. 94 Nicolau, P. 164 Nissim, Gabriele 23 Novac, Ernest (Neumann) 44 O Ocna Mureșului 97 Olteneanu, ing. 60 Oltenia 28, 59 Onișoru, Gheorghe 20-21 Oprea, Marius 13, 16, 46, 168 Oradea 51, 59, 67, 69, 95, 180 Orenstein, Kiva 61 Otopeni 12, 95, 111, 169 P Paris 20, 25, 48, 175, 178 Pauker
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ale aventurii / Fără izbucnirea de o clipă numai, a farului răscolit din lumina adîncului” (XX). Iar seria recurențelor continuă, În spațiul aceluiași poem, cu „noaptea [care] ca un paznic Încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi În veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de ceasul rău! Acum, ce-o fi o fi, merg și eu cu dumneata la ocnă!" " N-auzi că n-am ucis?" " Nu te mai gândi la asta, sănătatea e mai bună decât orice." Un om ca Butoiescu îi părea lui Ioanide imposibil de convins, cimentat într-o obstinație secretă. Odată Ioanide făcuse o experiență. Arătase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tânărul care a ucis un profesor? În scurt, soarta lui Tudorel era pecetluită, după sentimentul lui Ioanide, și nu mai rămânea decât șansa umanitară de a menține în viață un om și a-l mângâia din când în când la ocnă. Nu aceasta era și părerea Hangerlioaicăi întrucît îl privea pe Hangerliu. Acesta, e drept, nu participase direct la crimă, dar și de-ar fi luat parte, Hangerlioaica l-ar fi scuzat. Vedea lucrurile brutal politic, socotea că un membru al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unire între oameni, mai cu seamă când nu știu bine la ce merg. După socoteala mea, numai domni de-ai dumneavoastră ar putea să încerce, fiindcă pe ei îi doare. Noi, nu vă supărați, n-avem rilații, ne trezim la ocnă, și cine ne mai scoate de acolo? 2 Neamț scîrbos! Să-mi facă mie asta! (fr.). Mă doare îngrozitor (fr.). Prințesa plecă indignată, cu convingerea că les roturiers 1 degeneraseră cu desăvârșire. Doi țărani tineri care făceau parte din Mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reprezentant al României la Constantinopoli a făcut să se recunoască alegerea îndoită a lui Alexandru Ioan; a pregătit secularizarea moșiilor monastirești și a înlăturat greutățile ce se ivise în urma acestui act. Retras de zece ani în viața privată, în orășelul Ocna, el ne da exemplul vieței celei mai modeste, deși avea dreptul la onorile cele mai mari. Însemnat ca om de litere ca și ca om de stat, nici un român n-a fost reprezentat și venerat ca și dânsul și nici o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mormânt a rămășițelor unuia din cei mai mari, mai iubiți fii ai poporului românesc. Poet și prozaist eminent, patriot bun cu inimă dreaptă și fără patimă, și cel mai distins diplomat al țărilor românești, Constantin Negri trăia retras în târgușorul Ocnei în reamintirea unei vieți bogate, închinate întreagă acestui popor, acestei țări. Dar se vede că deodată cu toamna anului acestuia a fost scris să vie și toamna acestei vieți iubite, căci același soare care a luminat bustul de marmură a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trece decât un singur cal. Mai târziu, drumurile s-au lățit pentru a putea trece pe ele două care. Cărăușia a constituit pentru săteni una din ocupațiile de bază, alături de agricultură și creșterea animalelor. Se transportau la Bacău, Galați, Tg. Ocna, cereale, produse alimentare, lemne etc. și se aduceau sare, pește, scânduri, draniță sau petrol. Secole de-a rândul, pe această vale au tranzitat mărfuri și călători de la nord spre sud, până la Dunăre, la Galați. S-au constituit centre de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]