6,653 matches
-
pulă, subsuori, buric și picioare. Din gură îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul administratorului și îmi răspunsese o gagică, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul administratorului și îmi răspunsese o gagică, după voce o blondină cu ochi albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cei mai buni. Trebuie să încerci să te măriți cu un polițist, cu un mecanic sau cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc de găteje. E aproape prânzul. Încerc să am pași elastici. Statuia poetului c-un pârâiaș artificial la picioare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
VÎrsta Îi făcuse să-și piardă reflexele pe cei mai bătrîni dintre ei, care erau, În același timp, cei mai greoi și cu aripile de cea mai mare anvergură, pricină din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai rămînea nici o alternativă, În afara aceleia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piept, simțind cum vîntul Îi șuiera pe la urechi, văzînd cum se apropia peretele negru și umed de care mulți alții se zdrobiseră odinioară, pentru a trece la un metru și jumătate de vîrful lui, lăsînd În stînga cactusul solitar și ocolind piatra roșie care marca Începutul povîrnișului. Își dădu seama atunci că depășise punctul de unde s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
abrupt, aproape la picioarele intrării În peșteră, o sută de metri mai jos, fregata Madeleine, care se Întorcea la Marsilia pe ruta vestică, după o lungă ședere În China și Japonia. Căpitanul de pe Madeleine, care-și făcuse călătoria la dus ocolind Capul Bunei Speranțe, se duse la fund În noaptea aceea fără să Înțeleagă cum era cu putință să se fi lovit de un zid de piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din ea, înfășurat într-o bucată de tricot elastic cu imprimeuri leopard, strigă să fie lăsat liber. Logopeda zice: — Ține glota parțial deschisă în timp ce vorbești. Așa i-a cântat Marilyn Monroe Happy Birthday președintelui Kennedy. În felul ăsta, respirația îți ocolește corzile vocale și obții o sonoritate mai feminină și neajutorată. Infirmiera mă duce mai departe în saboții mei de carton, cu bandajele mele bine strânse și frica mea profundă, iar Brandy Alexander ridică privirea chiar în ultima clipă și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact în aceeași rochie de catifea vișinie, ca o flacără întunecată ce alunecă de ici-colo, apărînd exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintr-o dată. Nici un semn nu se arătase pînă atunci. Nu fusese niciodată preocupat de cît trăiește un om, fiind mult prea interesant de cum, în ce fel se trece viața. În fapt, ideea sfârșitului nu existase pentru el. Nu doar o ocolise, se prefăcuse că n-o observă, ci pur și simplu nu intra între acelea care îți ocupă mintea. Dacă n-ar fi fost așa, n-ar fi reușit să iasă teafăr sau aproape teafăr din destul de multele capcane și întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret, abil, cu putere de adaptare rapidă, cu un supraeu mereu treaz, un ins practic și totuși neinteresat anume în reușita materială, trăia modest, dar comod și orice avantaj în plus era ocolit numai pentru că i-ar fi ocupat viața, iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva. Un element esențial, îl urmărise de multă vreme, fusese un timp comis-voiajor, reprezentant apoi al firmei de șampanie și vinuri Mott și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și că nu le place că s-au întâlnit cu el, și că nu prea aveau chef să stea la pălăvrăgeală despre prinț. Oricum ar fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București, ori a mai îmbătrânit nițel, nu-i mai convine să bată atîta drum pentru niște amintiri din tinerețe!" Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar deveniseră reci, aspri, neîndurători. Păși cu greutate, să se audă cum bocăne pe trotuarul ce ducea de la poarta cu închizătoare electrică pînă la treptele vilei, apoi trecu în vîrful picioarelor pentru ca paznicii să nu-și dea seama că nu ocolește clădirea ca să urce la colonelul Stoicescu. Avea emoții, dacă ușa era închisă trebuia să tragă de mînerul cu clopoțel și să aștepte pînă i se va deschide. Oricînd putea veni cineva, poate chiar unul dintre cei doi intruși și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oarecare participare, nu-i așa?" Oricît ai' fi dorit să-l facă pe Mihail să consimtă la neliniștea, spaima sa, pe care o trăise cînd Popianu i-a povestit despre noutățile de la Vladia, nu reușea decît să-l irite, tot ocolind subiectul, motivul principal al discuției. Și, dacă ar fi știut, dacă ar fi capabil Mihail să priceapă că moartea lui Leonard Bîlbîie era o consecință firească a acelui sentiment îngrozitor pe care îl încercase în acele clipe. Poate nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat. Nu încăpea nici o îndoială că erau oameni, dar... ce fel de oameni? Tapú Tetuanúi n-avea să uite niciodată - la fel cum n-aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vor mai depinde decât de ei înșiși și că, dacă îi va înghiți marea, vor trece ani întregi înainte că rudele lor să înceapă să se îngrijoreze de lipsa lor. De la Manila, galionul urma să-și continue drumul către Europa, ocolind coastele africane pe la Capul Bunei Speranțe, desi cel mai probabil era că nici în Sevilia nu se știa sigur dacă plecaseră sau nu din portul Callao. Cum să nu fie speriați, cănd viețile lor depindeau de un pumn de sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
teancuri de bancnote legate cu elastic, toate de câte-o sută de dolari. Toate atât de grele încât are nevoie de ambele mâini ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de vreo căruță trasă de cai, de vreun jeep ori de vreo bicicletă, Însă În ultima clipă becak-ul ocolea obstacolul. Treceau Întruna pe lângă vreun vehicul făcut zob sau pe lângă locul vreunui alt accident. Mașini nu prea erau, oricum prea puține mărci puteau să fie recunoscute. Piesele fuseseră smulse una câte una și remontate astfel Încât să semene cu altceva, era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rău. Timp de a proa pe un an nu avusese mai deloc de-a face cu alți copii. Îi Întâlnise În oraș, când mergea cu Karl la cumpărături, dar nu stătea niciodată să-i observe. Se lipea de Karl și ocolea privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe alții În apa de lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vi rea Înspre marea plumburie și Întunecată. — Ar trebui să te duci să-ți schimbi hainele astea ude, i-a spus Karl. În ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul mare ocolea spre oraș și se des părțea de potecuța care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avea nici un motiv aparent pentru o schimbare a direcției. Mai mult, dac ar fi apucat-o pe un alt drum acum, s-a gândit ea, cu siguranță ei ar fi văzut, și-ar fi dat seama că vrea să-i ocolească și ar fi venit după ea. Era mai mult ca sigură, trăise aici destul de multă vreme ca să-i cunoască atât de bine Încât să știe ce se poate Întâmpla. Mai bine era să meargă Înainte, ca și cum ei nici n-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru unt. S-a apucat să taie carnea fără nici un chef, de parcă se și lăsase păgubaș. Te rog, i-a spus Karl, nu mai ține cuțitul așa. Pune-l Între degetul mare și arătător, doar nu-i creion! Adam a ocolit privirea lui Karl și a rămas cu ochii ațintiți la pian. Apoi a trântit cuțitul, care s-a ciocnit de buza farfuriei, de unde a sărit o picătură de sos pe fața de masă din linoleum. Ochii i s-au umplut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din nou. — Eu te-am găsit la orfelinat. Asta e. Acum știi toată istoria. Nu mai e nimic de spus. Adam nu Încetase să-i ocolească privirea. — Fiecare Își are istoria lui, chiar tu mi-ai spus asta. Vreau să-mi cunosc viața, adevărata mea viață. — Dar asta, a exclamat Karl și a arătat cu amândouă mâinile În jur, asta-i viața ta, nu e destul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bătătorit. Haide, a spus el. Trebuie s-o luăm din loc! Drumurile erau barate de poliție În apropierea Monumentului Național, iar becak-ul În care erau a fost nevoit să se oprească din pricina aglomerației. Au coborât și au continuat pe jos, ocolind pe marginea pieței, de-a lungul bulevardului, unde pământul și iarba se amestecau, bicicliștii se frecau de ei, iar uneori, când treceau pe lângă un microbuz Oplet staționat, Adam aștepta să treacă mai Întâi Din, ca să nu alunece În șanț. — La
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
zărești cumva pe Din? a Întrebat-o Mick pe când se apropiau de grupul manifestanților. — Nu. S-ar putea, desigur, să fie În mulțime, dar nu-i printre cei de lângă podium, i-a răspuns Margaret. Aceia sunt membrii consiliului studențesc. Să ocolim prin spate. E o altă intrare mai Încolo, unde nu-i nimeni și putem să lăsăm mașina. Nu cred că-i o idee bună să ne-aruncăm În mijlocul gloatei ăsteia. — De acord. Studenții sunt cei mai primejdioși În ziua de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]