8,671 matches
-
rost să le răpesc oamenilor bucuria de-a fi măcar o dată pe lună șefi, mai mititei, dar tot șefi. Mă scot printr-un memento mori: - N-ar fi cazul să strângem niște bani de-o coroană pentru - Dumnezeu să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică... Lasă familia, lasă copiii pentru îngerii cei de sus... Plângem pentru cel care ne-a părăsit, robul lui Dumnezeu, Constantin, odihnească-se în pace, dar trebuie să ne bucurăm pentru el, să ni se bucure inima pentru că merge alături de îngeri, în Împărăția cea fără de suferință. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i ierte toate păcatele, și cele cu voie, și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește cu busuiocul. Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lege și nu voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de alta.” Își repetă jurămîntul cîteva zile mai tîrziu, cuvînt cu cuvînt, În fața unui soare care se odihnea de-acum, Învins, la linia orizontului, iar cînd se simți din nou vindecat și În putere, coborî pe coastă, puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ecuatorului, la șapte sute de mile de Tierra Firme, se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să se urce pe coastă și zăceau cu fața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar Îndrăzni să se se mărească pe sine - făcu o pauză. Noi, rebelii, trebuie să știm Împotriva cui ne răzvrătim și la ce ne expunem, pentru că altminteri această răzvrătire n-ar mai avea nici un merit - arătă pistolul care i se odihnea În poală. Știu că, dacă Îmi slăbesc vigilența, Îmi veți veni de hac În cel mai cumplit mod cu putință, dar accept riscul ăsta, cu toate că mi-ar fi fost mult mai ușor să trăiesc În continuare liniștit, ascuns aici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Iguana Oberlus nu avusese Încotro și trebuise să se mărginească la a accepta, convins, că nici el și nimeni altcineva nu reprezentau și nici nu aveau să reprezinte vreodată nimic În fața unei asemenea demonstrații de forță. În zori, pămîntul se odihni, liniștit după nebuna noapte de orgie, dar soarele nu reuși să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că era vorba despre Însemnările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curată și proaspătă, cu un gust divin. Dormi acolo cîteva ceasuri, bău apă din nou, umplu dovleacul și Își continuă incursiunea fără să se Îndepărteze nici o clipă de coastă, pînă cînd dădu peste trunchiul unui cactus gros, lîngă care se odihnea o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu să se miște cu grijă cunoscînd fiecare potecă, fiecare piatră și fiecare tufiș de pe insulă, capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe fundul mării. Așa că pregătiți-vă să vîsliți, pentru că, În plus, celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că nu-i putea obosi excesiv, dar mai știa și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe pămînt... Făcu o pauză. Acum o să mă odihnesc. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci e să dai din cînd În cînd la rame, ca să nu ne tragă Înapoi curentul... CÎteva minute mai tîrziu dormea profund, sub privirile Niñei Carmen, care În același timp se uita lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe Ellis distrus, asta-i de-a dreptul prea perfect ca s-o întrerupi. O scutur pe Brandy. Brandy, dulceață. Ar fi mai bine să te ducem înapoi sus. Să te mai odihnești puțin. Să-ți mai dăm un pumn de capsule de Benzedrine. Capitolul 20 Apropo de chirurgia plastică, am petrecut o vară întreagă ca proprietate a Spitalului Memorial La Paloma, care încerca să-și dea seama ce putea face pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei doi eroi în Vladia și mai ales dacă apariția lor, ca prieteni și chiar emisari ai prințului, atingea în vreun fel înțelegerea sa cu domnișoara K.F., iar cel mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia nu ascundea o primejdie pentru liniștea și fericirea așezării, fericire de care se simțea direct răspunzător. Pentru a se lămuri în această privință trebuia să se afle în preajma lor și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît a putut de frumos, obligînd-o să-i răspundă. Nu se schimbase, într-adevăr, deloc. Ba parcă era și mai frumoasă. Al dracului de frumoasă, încît nu pricepuse niciodată de ce Pangratty ăla ținea atît de mult la prăpădita de domnișoară, odihnească-se în pace; și n-avea nici o urmă de atenție pentru femeia asta. A urcat greoi pe trepte, nici ele nu se schimbaseră, poate scîrțîiau mai tare, dar asta se putea datora și faptului că în cinci ani greutatea adjutantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum până atunci moțăise ca‑ntr‑un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întâlni pe lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu-și vor mai lua zborul la amiază, iar apele vor deveni complet nemișcate, căci nici Mara’amú nu-ndrăznește să pătrundă într-un asemenea infern. Și ce-o să facem atunci? —O sa vâslim. O să ne petrecem nopțile vâslind și zilele odihnindu-ne și te asigur că va veni un moment când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața lagunei, pentru a se odihni pe patul sau de nisip. Deși ar putea părea o manevră absurdă, căpitanul ei știa foarte bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla pentru următoarele ore. Nici un vânt, oricât de violent ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era, totuși, foarte dificil pentru ei să suporte tensiunea evenimentelor care se apropiau, în timp ce de afară se auzea un vânt de o sută cincizeci de kilometri pe oră, care parcă încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia considerată exagerată, însă, de această dată, se dovediră inutile, căci gărzile nu observară nici o mișcare. Miti Matái le ceru atunci oamenilor să se odihnească în timpul celor mai călduroase ore ale zilei, căci era o zi într-adevăr zăpușitoare, care îi făcea să se teamă că s-ar putea forma un alt taifun. Nu suntem în perioada taifunurilor, răspunse Navigatorul-Căpitan întrebării puse de Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]