933 matches
-
James 1972. intercalare [intercalation]. Vezi INSERȚIE. ¶Greimas, Courtés 1982. intertext [intertext]. 1. Un text (sau set de texte) care este citat, rescris, preluat, sau în genere transformat de un alt text, și care-i oferă acestuia din urmă un înțeles. Odiseea lui Homer e unul din intertextele pentru Ulise de Joyce, iar INTERTEXTUALITATEA se nutrește din relația între cele două. După părerea influentă a lui Riffaterre, un text și intertextul său sînt omoloage, cel de-al doilea lăsînd în primul urme
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cel de-al doilea lăsînd în primul urme care îi controlează descifrarea. 2. Un text, în măsura în care absoarbe și leagă la un loc o multitudine de texte (Jenny). În accepția aceasta, Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe alte texte, precum Odiseea lui Homer. Mai general, se poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ulise de Joyce este intertextul care absoarbe alte texte, precum Odiseea lui Homer. Mai general, se poate spune că orice text constituie un intertext. 3. Un set de texte legate intertextual (Arrivé): acceptînd că intertextualitatea se obține prin joncțiunea între Odiseea lui Homer și Ulise de Joyce, am putea spune că cele două texte constituie un intertext. ¶Arrivé 1973; Barthes 1981b; Jenny 1982 [1999]; Morgan 1985; Riffaterre 1978, 1980, 1983. intertextualitate [intertextuality]. Relația (sau relațiile) reieșind dintre un text dat și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția de diferențiere și, practic, anonimizează personalitatea numită Costică sau Mitică, aceeași confuzie poate avea loc și pe terenul toponimiei producînd o adevărată odisee a căutării panicate între strada Pacienții și Sapienții (Căldură mare); uneori situarea toponimică sugerează un spațiu ireal, între oniric și absurd (Urbea Târgul de munte se află așezată pe malul stîng al Dâmbului Sec) iar acumularea de amănunte parazitează informația
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
moartă, la crematoriu, într-o cutie de ghete. Mergând cu tramvaiul, într-o perioadă când traseele erau frecvent deviate din cauza „vizitelor de lucru” prezidențiale la diferite „unități socialiste”, nefericitul părinte parcurge, de la maternitate până la marginea nordică a Capitalei, o adevărată odisee. Schimbând o mulțime de vehicule, care îl poartă prin tot orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
F, 1995, 5; Vasile Popovici, O lansare prin... fax, O, 1996, 7; Cornel Ungureanu, Avangardele, de la Adrian Derlea la Robert Șerban, O, 1996, 8; Adrian Țion, Mesaj din Lágoludia, TR, 1997, 20-21; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 158-159; Val. Teodor, Scurtă odisee intimă, CRC, 1997, 4; Nicolae Oprea, O „epopee erotică”, VTRA, 1998, 3; Dan C. Mihăilescu, Timișoara literară, „Ziarul de duminică”, 2000, 427; Dan Stanca, Ca sarea-n bucate, JL, 2000, 15-18; Ioana Cistelecan, Medicul intervievator, F, 2000, 11-12; Rodica Drăghincescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
prestigioase ale științei medicale românești (Ion Pavel, Alfred Rusescu, Emil Crăciun, Constantin Angelescu, Iulian Mincu, Constantin Ionescu Târgoviște, Ștefan Milcu), stimulate de demersul savantului scoțian Jan Murray în recunoașterea priorității lui Paulescu în descoperirea insulinei (hormonul antidiabetic), se angajează în odiseea recunoașterii operei științifice a savantului român. Consacrarea acestui statut va fi definitivă la sărbătorirea cinquantenarului descoperirii insulinei (foto pg.27) și recunoașterii oficiale din partea Comitetului Nobel prin persoana președintelui acestui for (Arne Tiselius) a erorii care s-a comis în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din numeroasele dovezi că în ciuda marii dezamăgiri pe care a încercat-o în 123 Paulescu continuă cu aceeași consecvență activitatea sa creatoare. Mistificări intenționate și răuvoitoare Nimeni nu contestă meritele lui Oskar Mincovski și ale lui Josef von Mering în odiseea descoperii hormonului antidiabetic, cercetători pe care domnul Manu îi strecoară subversiv ca deschizători de drumuri în diabetologie. Numai că în spiritul minimei decențe științifice și elementarului respect pentru adevăr ar trebui să nu treacă peste faptul că acești cercetători realizează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
istoria zbuciumată a diabetului zaharat (după fundamentarea etiopatogenică și anatomopatologică realizată de Lancereaux în 1877), autorii nu au nici o reținere în folosirea oricăror mijloace cu scopul de a anula contribuția decisivă a lui Paulescu în realizarea acestei etape, cruciale în odiseea descoperirii insulinei. În aceste condiții o întrebare de bun simț mă frământă; unde este acel „accuracy, brevity and clarity" (acuratețe, concizie și claritate n.n.) (Medica Academica, 22, 2011) de care domnul Manu se prevalează atunci când vorbește despre „spiritul critic” al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
apărută la Editura Geneze. De o manieră extrem de convingătoare, autorul reușește, în cele 145 de pagini ale cărții, cu argumente indubitabile și dovezi irefutabile, comentate critic și încadrate atent în cronologia evenimentelor, să stabilească cu certitudine locul lui Paulescu în odiseea descoperirii insulinei. Structurată în cinci părți, cartea urmărește pas cu pas fiecare etapă care a marcat un moment important în descoperirea insulinei. Astfel în prima parte, “Preliminarii la descoperirea insulinei”, autorul stabilește cu precizie locul fiecărei personalități implicate direct sau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
empirica și rămâne inaccesibil experienței imediate, merita să fie trăită, cu adevarat [s.n.]16. Acesta este, credem, si sensul intenționat de Ion Barbu, în finalul "Veghii lui Roderick Usher". Însă, "călătoria" la care ne invită poetul român, nu este o odisee obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
66, 92, 99, 123, 127, 137, 147 navă, 156, 159 nebuloasa, 87 noapte, 45 Novalis, 13, 17, 40, 174, 175, 181, 199, 203 O obiect, 38, 44, 96, 104, 105, 115, 118, 124, 125, 136, 151, 158, 159, 175, 176 odisee, 160 Oinos, 81 om, 28, 56, 59, 70, 73, 90, 105, 106, 149, 152, 160, 182 opera, 21, 32, 105, 125, 132, 134, 136, 140, 146, 150, 171, 183 orfic, 177 original, 23, 47, 71, 73, 87, 89, 100, 101
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Arhivelor Statului care tărăgănează sau refuză de-a dreptul să emită actele necesare împroprietăririi, primari și prefecți care amână la infinit punerea în posesie, astfel încât abia în 2000 s-a putut considera că procesul era în linii generale încheiat. Această odisee nu s-a limitat la a epuiza ce mai rămăsese din energia lumii rurale, sau la a confirma fatalismul acestei lumi, unde prea puțin din raporturile de putere se schimbase după 198978. Pe un plan mai general, legea 18 a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
scrisă în 1805 și rămasă la stadiul de manuscris până în 1995 (!), simte nevoia de a evidenția fortissimo possibile originea latină a poporului român, fapt pentru care consideră necesar ca istoria românilor să fie prefațată de o incursiune în preistoria Romei. Odiseea poporului român începe așadar cu "Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui excrescență și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui Leopold von Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii de românitate în timp. Ideea novatoare de unitate politică a țărilor române țâșnește fără niciun echivoc din multiple pasage răsfirate în cele trei volume ale lui Aaron. De exemplu, analizând cauzele pentru nenorocirile de veacuri ale românilor, Aaron
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drum în această lume... Într-o epistola din noiembrie 1900, trimisă Ministrului României la Bruxelles din acea vreme, Eugen Mavrodi, Petre Zlătescu îi relata momentele grele prin care trecuse din primăvară până în toamnă. În finalul scrisorii, fără nici o legătură cu odiseea să belgiană, tânărul nostru personaj îi prezenta reprezentantului României în Belgia proiectul unei afaceri comerciale în care s-ar fi implicat împreună cu mai mulți parteneri, cerându-i oficialului român sprijin și informații: Bukarest, 6 / 19 Noembrie 900 Domnului Ministru Român
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul scriitorilor români”, LAI, 1995, 2; Nicolae Mecu, „Cultura română în Statele Unite și Canada”, VR, 1995, 1-2; Dan Mănucă, Perenitatea interviului, CRC, 1995, 13-14; Alex. Ștefănescu, Un dicționar așteptat de zece ani, RL, 1995, 19; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Gabriel Dimisianu, Scara de valori, RL, 1995, 33; Florin Manolescu, Dincoace și dincolo de limite, ST, 1995, 7-8; Z. Ornea, „Dramaturgia românească în interviuri”, RL, 1995, 41; Cornel Ungureanu, Cărți pentru totdeauna, „Cultura”, 1995, 100; „Dicționarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea și nu poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
imaginea în care Polyphemos nu este adormit, ci este beat și prea lent pentru a reacționa, nu este o abatere de la text, ci un element de creație originală. Privită în acest fel, Eleusis Polyphemos nu mai este o versiune a Odiseei canonice, ci un punct de plecare vizual pentru alte narațiuni. Pentru Situations bilder din categorizarea lui Robert, Weitzmann folosește termenul monoscenic, prin care se pune accentul pe unitatea de timp și spațiu a imaginii. Stansbury O’Donnell nuanțează și el
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
apare într-o altă zonă de pe suprafața vasului care nu este accesibilă privirii. Aceste detalii, unele explicite, altele implicite, aparțin unui singur moment temporal și sunt lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului amețitor al unui ciclon, dar cititorul neatent sau superficial își pierde iute reperele și se rătăcește într-un asemenea text. Odiseea gemenilor Claus și Lucas, continuată în următoarele romane ale trilogiei, La Preuve (Dovada) și Le troisième mensonge (A treia minciună) e un soi de manual cinic al traversării vicisitudinilor războiului și ale vieții familiale de către doi (?) copii isteți și descurcăreți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Gh. Marinescu. Își încheie studiile în 1909, iar în 1913 își susține doctoratul. Primește un post la Turtucaia, de unde se va muta în scurtă vreme, trecând prin mai multe localități. Mobilizat în 1916, face războiul ca locotenent medic. Ulterior reîncepe odiseea mutărilor din loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Adevăratul clasicist este macedoneanul George Murnu. Apariția Iliadei în românește (1907) constituie un moment fundamental în evoluția limbii române. Iliada și Odiseea în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare Eneidei în versiunea Annibal Caro, Iliadei lui V. Monti, Iliadei și Odiseii lui I. H. Voss. La drept vorbind, interpretatorul n-a tradus ci a creat din nou cu ajutorul cuvântului, înlesnit de o creație verbală extraordinară. Aromînisme, ardelenisme, cuvinte din toate unghiurile țării sunt armonizate în aceeași urzeală cu o virtuozitate deplină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea de strategie fatală. Barry Sandywell 341 introduce în odiseea baudrillardiană un loc important apartenenței la postmodernitate și postmodernism, structurându-i linia teoretică în felul următor: 1960-1968: marxism; 1968-1970: situaționism și critica vieții cotidiene; 1976: semiologie și semiurgie; 1980 2007: postmodernitate și postmodernism. Din perspectiva adoptată de către demersul de față
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]