918 matches
-
Buzan, 1998, pp. 82-83). Cu toate acestea, oficiali din guvernul japonez au discutat deschis la începutul anilor 1990 despre un regionalism emergent, sub conducerea Japoniei. Hall presupune că japonezii s-au aflat în mare parte în spatele propunerii Malaeziei, evitând o ofensă la adresa Americii și "lăsându-i pe alții să vorbească". Autorul consideră că aceasta face parte din manevra "decalajului cultural" a Japoniei, având scopul de a-și promova imaginea de lider asiatic (Hall, 1994, p. 22). Politicile japoneze de susținere a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și care face parte din noul val al politicienilor de viitor din jurul lui Victor Ponta, iar, mai apoi, de la o mulțime de oameni obișnuiți care iubesc Iașul și care au tratat această dezbatere de argumente și păreri în regim de ofensă personală și de "lezmajestate" a Iașului. Fără să-i supăr, pentru că sunt bine intenționați și mândri de orașul lor, le-aș spune, totuși, că, din aceste mici orgolii prea ușor iritabile, se naște provincialismul. Oamenii politici reacționează rapid, din motive
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nimeni nu este în relații într-atît de bune cu superiorii sau subordonații săi încît să-și permită luxul de a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
romanul care imită lumea reală poate fi o satiră. Legile calomniei diferă semnificativ de la o jurisdicție la alta, încît adevărul, care poate constitui o armă de apărare într-un sistem legal, poate fi, în alt sistem, o circumstanță agravantă a ofensei. Însă oricare ar fi criteriile legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Arendt (1968:232) care spune că nici una dintre religiile principale, cu excepția zoroastrismului, nu includeau minciuna, spre deosebire de "mărturia falsă", în catalogul lor de păcate grave, și că numai odată cu apariția puritanismului și a științei organizate minciunile au început să fie considerate ofense serioase. Ambele afirmații au fost contestate (Bok 1978:302). Budismul include o obligativitate intransigentă de a nu minți (Gombrich 1971:65, 255). Prima poruncă a religiei druze cere sinceritate credincioșilor, însă de asemenea, include posibilitatea minciunilor adresate celor care nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
datorită faptului că nu s-a putut ajunge la definiții universal acceptate cu privire la unii termeni. De altfel, definirea Însăși a agresiunii a Împiedicat timp de mai mulți ani Comisia de Drept Internațional să avanseze În formularea unui set uniform de ofense Împotriva păcii și securității internaționale (ONU: Comisia de Drept Internațional,1957, cap. VII, § 54-59; ONU: Adunarea Generală, 1957). Totuși, În anii ’90, În urma genocidelor din Rwandaxe "Rwanda" și fosta Iugoslavie au fost Înființate două tribunale penale internaționale pentru judecarea acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și procesualitatea continuă, trecerea, curgerea veșnică a tăcerii ileității în cuvîntul înscris temporar pe chip. Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... Avea un secret legat de etică (Kierkegaard), pentru că a trăi, spunea el, "înseamnă a fi adus deja o ofensă eticii, înseamnă deja a manifesta un lucru pe care înțelepciunea nu-l suportă..." (Conștiința nefericită) Moartea sa a răscumpărat orice ofensă imaginabilă și i-a redat verticalitatea. Acel om nu se gîndea pe sine în termeni definitivi, depășise condiția umană
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
călcînd... Avea un secret legat de etică (Kierkegaard), pentru că a trăi, spunea el, "înseamnă a fi adus deja o ofensă eticii, înseamnă deja a manifesta un lucru pe care înțelepciunea nu-l suportă..." (Conștiința nefericită) Moartea sa a răscumpărat orice ofensă imaginabilă și i-a redat verticalitatea. Acel om nu se gîndea pe sine în termeni definitivi, depășise condiția umană și, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți și opere, a cultivat o formă de ambivalență și de ambiguitate, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ușor să le îndeplinească decât în cazul când acestea sunt dictate de formator. Mai jos propunem câteva exemple de reguli: Fiecare are dreptul la opinie. Fiecare participant trebuie să dea dovadă de punctualitate. Nu trebuie acceptat un feed-back drept o ofensă. Fiecare spune ceea ce gândește. Înainte de a trece la sesiunile de instruire, clarificați care sunt așteptările elevilor. Comentați-le si explicați, în linii generale, cum vor fi realizate sau, dacă nu e posibil, de ce. Aceasta i-ar face pe elevi să
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3135]
-
de rușine, îi părea rău mai mult de izmene decât de celelalte haine, și-a mânjit izmenele cu balegă de boi și cu alte mizerii, astfel încât ciobanii, cuprinși de scârbă, nu le mai luau. Și după ce au îndurat și alte ofense, s-au întors în Italia. 7. Despre frații care au trecut prin Spania, pot spune că cinci au primit cununa martiriului. Dacă însă acești frați au fost trimiși de acel capitul, despre care am amintit, sau de unul precedent, asemenea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trimisese pe ceilalți frați, adică în al treisprezecelea an al convertirii sale, a înfruntat pericolele inevitabile ale mării pentru a ajunge printre necredincioși și s-a dus la sultan. Însă, înainte să ajungă la el, a suferit multe injurii și ofense și, necunoscând limba lor, striga printre lovituri: «Soldan, soldan!». Astfel a fost condus la sultan; a fost primit cu cinste de acesta și, fiind slăbit, a fost tratat foarte omenește. Dar fiindcă în mijlocul lor nu putea să producă roade, s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frate înțelept a spus că două sunt lucrurile pe care frații le iubesc în mod deosebit, și un al treilea căruia se dedică și mai mult: cele două lucruri pe care le iubesc sunt sărăcia fără lipsuri și răbdarea fără ofense; al treilea, care le ocupă mai mult timpul, este rugăciunea fără evlavie]. 135. Un anume Ioan, om de mare valoare în lume fiindcă era înalt și avea multe bunuri, dar simplu pentru că nu fusese școlit, după ce a îmbrăcat haina și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Augustus. Ovidiu e conștient de acest lucru, din moment ce, în repetate rânduri, afirmă că pedeapsa lui este inferioară vinii lui101. În consecință, marea greșeală a lui Ovidiu a fost aceea de a-l fi ofensat pe Împărat: e vorba de o ofensă directă, nu indirectă, fiindcă altfel poetul ar fi avut grijă să ne dea de înțeles acest lucru. Astfel, prin această recunoaștere explicită și categorică a lui Ovidiu, avem fără îndoială genus proximum, adică sfera cea mai amplă a infracțiunilor între
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
laesae maiestatis. Chiar acest termen tehnic apare la Ovidiu: Tristibus invectus verbis ita principe dignum Ultus es offensas, ut decet, ipse tuas102. Scilicet in superis etiam fortuna luenda est, Nec veniam laeso numine casus habet 103. Evident, este vorba despre ofensele personale (în sensul propriu-zis al cuvântului), despre leso numine al lui Augustus. Mi se pare că mărturia ovidiană este cât se poate de clară și de categorică. Și se știe cât de grav este pedepsită crimen laesae maiestatis sau violatae
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
implicit față de toate comunitățile de musulmani. Or, responsabilitatea civică și bunul simț ar trebui să intervină tocmai în acest punct: a nu te aștepta ca aceia care aderă la o credință religioasă să aibă atâta ,,toleranță" încât să înghită politicos ofense cu nemiluita la adresa figurilor sau simbolurilor-cheie din imaginarul lor spiritual"208. Din nefericire, n-au avut capacitatea de a tolera la nesfârșit profanarea textului sacru și macularea figurii Profetului. Or, imediat după atentate, milioane de oameni din întreaga lume s-
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
geamurile, să se împingă în ușă pentru a o rupe și să amenințe că dau foc. Ar fi prea lung și prea plictisitor, monseniore, să vă mai dau și alte amănunte. Singurul mod, monseniore, de a ne răzbuna pentru această ofensă ar fi să instalăm o garnizoană bună [...]. Am face dreptatea pe care am vrea-o și i-am face să le fie frică de un regim de fortăreață, de pierderea privilegiilor lor și de mutarea parlamentului. Ar veni întruna după
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
VR, 1996, 3-4; George Pruteanu, Jurnale: Octavian Paler, „Dilema”, 1996, 182; Gheorghe Grigurcu, Glose la Octavian Paler, RL, 1996, 26; Alex. Ștefănescu, Portretul scriitorului la 70 de ani, RL, 1996, 26; Ioan Mușlea, Strigătele Casandrei, ST, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Ofensa adusă mediocrității, RL, 1996, 40; Constantin Coroiu, Corida ca metaforă a existenței scriitorului, ALA, 1996, 324; C. Stănescu, Interviuri din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380; Carmen Varfalvi-Berinde, Interviuri imaginare, APF, 1997, 7-8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
au scuipat pe rochia doamnei La Fontaine� etc. Iorga ? i Argetoianu au pretins s? li se cear? scuze șo? ilor La Fontaine, recurg�nd la ceea ce Iorga consideră drept o minciun? conven? ional?. Au pretins c? �indivizii care au comis ofensa erau agen? i bol? evici din Basarabia�, iar scuzele au fost acceptate. A?a cum explică Iorga, �a trebuit s? spun? acest lucru ca s? spele obrazul ?? rîi�100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasă parad? cu tor? e pe sub Poartă Brandenburg anun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
el era identificat cu regimul discreditat. Dilemă Rom�niei era dilemă etern? a na? iunii mici: �H�cha sau Mannerheim? � �ntrebare r? mas? f? r? r? spuns p�n? c�nd Carol l? a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ? inta multor ofense din partea Camarilei de la c? derea lui �n dizgra? ie, �n 1938. Fusese surghiunit la m? n?știrea Bistri? a ? i doar interven? iile conjugate ? i prompte ale ambasadorului german Fabricius ? i ale doctorului Neubacher pe l�ng? Carol (�n ap? rărea lui Antonescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de comportamentul celor neînrudiți” (Glasse, 1965). Populația Manus din Insulele Amiralit]ții crede c] viața moral] a gospod]riei este supravegheat] de fantomă unei rude masculine decedate de curând. Craniul acesteia este p]strat în cas] și fantomă pedepsește diferitele ofense trimițând boal] și nefericire (Mead, 1963). Pentru multe populații vorbitoare de Bantu din sudul Africii, spiritele semidivine ale str]moșilor îi pedepsesc pe r]uf]c]tori și recompenseaz] bună purtare. Cei din tribul G/wi evit] l]comia de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ghilgameș și-a canalizat energiile înf]ptuind ispr]vi eroice, printre care cucerirea unor teritorii dincolo de Uruk. Acest sistem de valori a început s] se clatine în momentul în care Enkidu și Ghilgameș au p]truns în locuri sacre aducând ofense zeilor. Enkidu a fost condamnat la moarte, iar Ghilgameș a devenit, astfel, conștient de statutul s]u de muritor. Convins de validitatea unei etici bazate pe fort] și autoritate, el s-a hoț]rât s] înving] moartea. Pornit în misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un guvern care pune accentul pe libertatea oamenilor. Ar trebui un astfel de guvern s] acorde important] formal] libert]ții poporului, evitând orice interferent] care ar aduce ofens] libert]ții? Sau ar trebui s] dispun] de toate m]șurile, inclusiv ofense aduse libert]ții, care s] prejudicieze noțiunea de libertate? Imaginați-v] c] se formeaz] un grup care se revolt] împotriva regulilor autoritare: o regul] asociat] cu o tradiție influențat] de religie. Pentru a complica lucrurile, imaginați-v] c] grupul are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Durkheim, practic ideea de spirit al poporului fiind preluată, interpretată și dezvoltată prin sintagma "conștiința colectivă" (conscience collective). Conceptul este introdus în explicarea unui tip de solidaritate specifică în societățile tradiționale, numită solidaritate mecanică pe baza ideii de comunitate de ofensă: "Actul criminal ofensează sentimente care, pentru un sistem social dat, se găsesc în toate conștiințele sănătoase" (Durkheim, 1964:73). Aceste sentimente "se disting de altele numai prin aceea că sunt comune masei de indivizi obișnuiți care compun o societate" (Durkheim
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda numite gacaca, care judecă cauze legate de conflictele interetnice dintre tutsi și hutu; condamnarea sau absolvirea se fac în baza memoriei colective a sentimentului de ofensă, cu alte cuvinte, a sentimentului noologic. "Fondul" la Maiorescu, "experiența sufletească" la Motru, matricea stilistică la Blaga sunt câteva din noțiunile și ideile de inspirație românească sintetizate în cadrele viziunii noologice aduse în sociologie. Concepția noologică pleacă de la ideea existenței
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
căruia gravitează alți trei piloni de însemnătate la fel de mare: latențele difuze, cadrele noologice și învățăturile. Latențele sufletești sunt energii de natură pozitivă sau "energii necreate 41" depozitate în oameni. Dovada latențelor difuze o face atât Durkheim, prin ideea comunității de ofensă 42, cât și Pareto, prin ideea de reziduuri 43. Latențele difuze au următoarele patru caracteristici: a) sunt comune majorității indivizilor și sunt apriorice oricărei educații, adică sunt primare; b) natura lor este "simțuală", sunt realități ale simțirii generale; c) sunt
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]