2,169 matches
-
despre care s-a vorbit. Un ceremonial banal, dar exotic pentru cultura noastră, devenea moment inițiatic în acuzele ce au urmat. Flori, ghirlande, fructe, parcă și o lumânare, fotografia lui Maharishi Mahesh Yogi pe o masă, cam cum se aduc ofrande sau parțial cum primesc turiștii locuitorii unor insule exotice chiar astăzi. Unii mergeau la Nicolae Stoian, alții la soția sa, unul câte unul, pentru a primi o mantră. Trebuia să ai o batistă albă, probabil pentru fructe, și să fii
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revizuită, adăugită și necenzurată - începând din 2000. Dar P. surprinde cu un volum de memorialistică intitulat Eterna întoarcere (1996; Premiul Fundației „Cella Delavrancea”). Critica a remarcat, dincolo de valoarea documentară a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe drept cuvânt comparate cu paginile din Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, căci, asemenea monahului de la Rohia, P. se împăcase cu lumea, cu suferințele, cu Dumnezeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
comparate cu paginile din Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, căci, asemenea monahului de la Rohia, P. se împăcase cu lumea, cu suferințele, cu Dumnezeu. SCRIERI: Gogol în literatura română. 1860-1960, București, 1960; Eterna întoarcere, pref. Doina Uricariu, București, 1996; ed. (Ofrande), București, 2002. Ediții: Ion Pillat, Poezii [Opere], I, introd. Adrian Anghelescu, postfața edit., București, 1983, Opere, vol. II, București, 1985, vol. III, introd. Monica Pillat, București, 1986, vol. IV, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1988, vol. V, pref. Mircea Martin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
căruia zguduirea unor revelații avea să-i stârnească „sublima nebunie idealistă” ce îl aureolează. Spiritul franciscan, de euforică înfrățire cu toate ale firii, de exaltate renunțări și absolută dăruire, e detectat și în manifestările lui târzii, în Țările Române. O ofrandă lirică, s-ar putea spune, este transpunerea în românește a imnului lui Francesco d’Assisi, Cântarea Fratelui Soare. K., evident, nu a fost „un principe al versului symphonic”, cum îl recomanda, cu aristocratică pompă, Al. Macedonski. Dar orice antologie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
a fi fost naturale -, o prezintă într-o formă de elevație în direcția Pleromului apoi se împărtășesc cu acest lichid binecuvântat de zeii gnostici. Această energie extrasă din trup, recoltată, concentrată, dobândește în acest fel o putere particulară care creditează ofranda cu o eficacitate fără nume. De ce se interzice același ceremonial cu femeile? Nu cu sperma feminină - o invenție a lui Aristotel - ci cu sângele menstrual? într-adevăr, lichidul seminal corespunde emisiunilor fluxurilor menstruale. Astfel, discipolii se împărtășesc asociind utilul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma oficianții anunță trupul lui Hristos, cu hemoglobina menstruală, sângele său. Acestea două reunite permit o ofrandă chintesențială și substanțială. Nu este nicio îndoială că răbdarea Părinților Bisericii preocupați să scoată trupurile din ecuație a fost pusă la grea încercare. Dar încă n-am spus totul... Pentru că gnosticii licențioși cred, în cea mai mare parte a timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de slujbe contra plată, cerute preotului, șirul de pomeni făcute de cei vii pentru liniștea sufletului lor și pentru asigurarea unei vieți fără lipsuri dincolo, pregătirea unui „lăcaș” în lumea de apoi sunt practici obișnuite. Se înmulțesc și se diversifică ofrandele mortuare, iar funeraliile capătă proporțiile unei „apoteoze sociale”. Mircea Eliade nota, în urma relatărilor făcute de A., a cărei carte istoricul religiilor dorea s-o prefațeze, că în satele românești din zona Olteniei s-a articulat „o nouă mitologie a morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
-și mai poate găsi liniștea și pleacă în căutarea ei. O găsește, dar nimfa este speriată de apariția lui, fuge, încearcă chiar să îl ochească cu o săgeată, însă ratează ținta, bucurându-se totuși de acest eșec. Africo aduce o ofrandă zeiței Venus, aceasta promițându-i ajutorul în povestea de dragoste care părea să nu aibă sorți de izbândă. Îl povățuiește să se deghizeze în crisalidă și să meargă în mijlocul lor. Tânărul ascultă sfatul și devine apropiat Mensolei, reușind în cele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
părți. Partea întâi presupune repetarea unei formule mistice de o sută opt ori, după fiecare douăzeci și cinci de formule, sadhana este cel care oferă femeii câteva flori. În această primă parte, nayika este asemănată cu o zeiță căreia i se aduc ofrande. Partea a doua, smarana, adică "amintirea, intrarea în minte", este cea în care se recită altă formulă de o sută nouă ori fixându-se astfel orientarea precisă a ritualului ce va urma. Partea a treia, aropa, "atribuirea altor însușiri obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
următoare este puja, "cultul propriu-zis", când este adorat locul unde stă femeia, acesteia i se oferă flori, timp în care ea recită, în gând, formule magice. Bărbatul este cel care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
recită, în gând, formule magice. Bărbatul este cel care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din nou purtată pe brațe în pat, unde va începe "jocul sexual". Următoarea etapă, sahajiya, este etapa propriu-zisă a jocului. Japa, traductibilă prin sentimentul care există în momentul despărțirii în zori
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
împlinit, București, 2000, 111-112; Emil Manu, Generația literară a războiului, București, 2000, 295-296; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 24-27; Gabriel Dimisianu, „Frunzele nu mai sunt aceleași”, RL, 2001, 31; Popa, Ist. lit., I, 277-278; Cornelia Pillat, Ofrande, București, 2002, 215-231; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 74-78; Manolescu, Enciclopedia, 309-311. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
inventar funerar ne împiedică să datăm și să atribuim etnic respectivele descoperiri funerare, chiar dacă unii arheologi cred că obiceiul în discuție este specific creștinismului (cazul M2 de la Valea Lupului, lipsit total de obiecte sau doar de arme și vase de ofrandă, în majoritatea mormintelor). De regulă, în inventarul sărăcăcios (când acesta s-a păstrat) au fost găsite doar obiecte de port, fie ele vestimentare sau de podoabă. În cazul fibulei romane din bronz, cu piciorul înfășurat, de la Fundu Văii-Vaslui, decorul a
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
direct în gropi, circulare sau ovale în plan, adânci de 0,15-0,50 m. Alături de oase, s-au găsit cărbuni de lemn și fragmente ceramice, nearse secundar, fapt ce indică depunerea lor ulterior incinerării. Nu s-au înregistrat depuneri de ofrande alimentare (se înregistrează lipsa oaselor de animale). Aceste obiceiuri (spargerea rituală de vase și lipsa ofrandelor alimentare) denotă manifestări religioase vechi, de tradiție dacică, cei înmormântați fiind, probabil, autohtoni. Excepție de la regulă fac unele morminte de la Lozna-Străteni (Botoșani) și Cândești
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
s-au găsit cărbuni de lemn și fragmente ceramice, nearse secundar, fapt ce indică depunerea lor ulterior incinerării. Nu s-au înregistrat depuneri de ofrande alimentare (se înregistrează lipsa oaselor de animale). Aceste obiceiuri (spargerea rituală de vase și lipsa ofrandelor alimentare) denotă manifestări religioase vechi, de tradiție dacică, cei înmormântați fiind, probabil, autohtoni. Excepție de la regulă fac unele morminte de la Lozna-Străteni (Botoșani) și Cândești (Vrancea), unde practicile funerare, alături de caracteristicile ceramicii, indică prezența unor slavi în zonă. O statistică între
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
funerare ale bazinului și cimitirele din Basarabia a condus la perceperea asemănările și deosebirile religioase din spațiul est-carpatic românesc. Evidențierea trăsăturilor ritului și ritualului funerar a fost înlesnită de separarea complexelor creștine, care au anumite particularități (poziționarea scheletului, inventar, lipsa ofrandelor), de cele aparținând populațiilor migratoare, păgâne, care se deosebesc prin alte caracteristici (inventar dominat de arme și piese de harnașament, prezența ofrandelor de animale, în special de la cai). Analiza și interpretarea arheologică a întâmpinat dificultăți în cazul descoperirilor întâmplătoare de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și ritualului funerar a fost înlesnită de separarea complexelor creștine, care au anumite particularități (poziționarea scheletului, inventar, lipsa ofrandelor), de cele aparținând populațiilor migratoare, păgâne, care se deosebesc prin alte caracteristici (inventar dominat de arme și piese de harnașament, prezența ofrandelor de animale, în special de la cai). Analiza și interpretarea arheologică a întâmpinat dificultăți în cazul descoperirilor întâmplătoare de morminte izolate, când factorii naturali și cei umani au condus la distrugerea, uneori parțială, a vestigiilor în cauză. Din totalul descoperirilor funerare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Chiar dacă ritul este același, ritualul practicat este total diferit de cel creștin. Morții au fost războinici, iar obiceiul de înmormântare a inclus obligatoriu depunerea lângă defunct a calului sau a caiilor ce l-au servit în timpul vieții, sacrificat(ți) drept ofrandă, de unde majoritatea inventarelor conțin cranii de cai, potcoave, scări de șa, zăbale. De cele mai multe ori (poate 80-85% din cazuri), orientarea defuncților alogeni este identică cu cea a localnicilor creștinați (V-E), precum la Banca, Grivița, Bârlad-Dealul Țuguieta (Vaslui), însă componența
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
alveolat similitudini se întâlnesc și în mormântul alogen de la Tuzla - Tatarbunar (Odessa). 2.2.1. Inventar funerar Multe din descoperirile funerare alogene erau situate în interiorul unor movile, la adâncimi care variau între 0,65-1,15 m. Inventarele aveau de regulă ofrande animale, de la cai (cranii, copite, sau alte părți din corp). Din cele nouă morminte alogene, doar în cinci s-au găsit oseminte de animale, însă prezența potcoavelor și a zăbalelor sunt dovezi suficiente pentru a presupune existența cailor și în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de la cai (cranii, copite, sau alte părți din corp). Din cele nouă morminte alogene, doar în cinci s-au găsit oseminte de animale, însă prezența potcoavelor și a zăbalelor sunt dovezi suficiente pentru a presupune existența cailor și în celelalte. Ofrandele de cai erau depuse pe una din laturile mormântului, pentru a flanca scheletul uman sau, mai rar, pe un prag de pământ, cum s-a observat la Matca - Galați. Restul inventarului, constituit de obicei din piese de harnașament (zăbale, potcoave
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Matca - Galați) și din restul Moldovei (precum la Holboca și Probota - Iași). Abia, din secolul XII se răspândește obiceiul dispunerii morților cu capul la E pentru teritoriile nord-pontice, fapt menținut și mai târziu, în veacurile XIII-XIV. Tradiția depunerii cailor ca ofrandă, deci sacrificarea lor la moartea stăpânului, constituie un vechi ritual, specific populațiilor ugrofinice și mongoloide din stepele eurasiatice. Inventarul funerar cuprinde pe lângă ofrandele de animale și arme, obiecte de harnașament, vestimentație sau podoabă. Fiind războinici, era normal ca inventarul să
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la E pentru teritoriile nord-pontice, fapt menținut și mai târziu, în veacurile XIII-XIV. Tradiția depunerii cailor ca ofrandă, deci sacrificarea lor la moartea stăpânului, constituie un vechi ritual, specific populațiilor ugrofinice și mongoloide din stepele eurasiatice. Inventarul funerar cuprinde pe lângă ofrandele de animale și arme, obiecte de harnașament, vestimentație sau podoabă. Fiind războinici, era normal ca inventarul să conțină arme, iar printre cele mai frecvente în mormintele spațiului bârlădean sunt vârfurile de săgeți și cuțitele. Primele sunt din fier, cu peduncul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
turanicilor și s-a remarcat că cei înhumație (de regulă războinici, un singur mormânt de copil - M2, de la Banca), erau așezați de obicei în movile, majoritatea orientați V-E, asemănător creștinilor și aveau în inventar (Anexa 1, tabelele 4-5), pe lângă ofrande (cranii sau părți din corpul cailor), multe obiecte de harnașament (șa, zăbale, potcoave) și arme (vârfuri de săgeți, de lance, cuțite, arcuri), mai rar piese vestimentare (pandantive, aplice, catarame, verigi, nasturi globulari). Din punct de vedere etnic, cei îngropați au
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în cazul ritualului funerar practicile utilizate erau diferite, chiar dacă există și elemente comune: Structura mormintelor: exceptând mormintele duble, de la Dumeștii Vechi și Bârlad-Dealul Țuguieta, restul mormintelor izolate și al necropolei conțin doar un schelet. La creștini, inventarele nu dispuneau de ofrande animale ori vase depuse ritual, în timp ce mormintele turanice au aceste caracteristici (Bârlad-Moara lui Chicoș, Bârlad-Dealul Țuguieta, Grivița, Matca, Drăgănești și Umbrărești). Spre deosebire de spațiul basarabean (Hansca-Căprăria), în bazinul bârlădean nu avem morminte cenotaf, însă pentru ambele zone s-a observat gruparea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]