1,335 matches
-
chipul său poartă expresia unei profunde concentrări, căutând o nuanță rară pentru carnea mea, pe care un ochi uman cu greu ar putea-o distinge, până când, în cele din urmă, își ascunde fața de mine, odihnindu-și corpul cu un oftat în poala mea. Părul îi creștea în dezordine pe ceafă, mi se pare că-mi șoptește ceva de jos, dintre coapsele mele, nu reușesc să aud, pun un deget pe buzele lui, ce ai spus? Dar el se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o urâțească, șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina insultei, atunci de ce nu a venit să mă vadă? Doar știe foarte bine că sunt aici, iar eu spun, este, într-adevăr, jignitor, dar, din câte se pare, îi este foarte greu, ea izbucnește, lui îi este greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iritantă, ca de lună în mijlocul amiezii, doar așa, șoptește el înăuntrul gurii mele, iubesc aceste cuvinte, dar iată-l înghețând, paloarea îi cuprinde chipul, ca paloarea lui Udi pe vremea când era bolnav, apoi îngenunchează pe sânii mei cu un oftat de ușurare, n-a fost rău, spune el pe un ton provocator, înveți repede, Naama, încă mai ai o șansă. Imediat ne vom ridica și ne vom aduna oasele, așa cum aduni lucrurile împrăștiate prin casă, imediat vom scutura cuvertura patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
murit acum câteva minute, a spus Midori cu o voce liniștită. Am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. Nu, mulțumesc. Chiar nu ai ce face. Sunt obișnuită cu înmormântările. Am vrut doar să te anunț. A scăpat un oftat. — Să nu vii la înmormântare, bine? Nu-mi plac lucrurile astea și nu vreau să ne întâlnim acolo. — Am înțeles. — Dar mă duci la un film obscen? — Bineînțeles că te duc. Unul cât mai dezgustător. — O să studiez piața foarte serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cap de câteva ori. Hatsumi mi-a spus că ai sfătuit-o să mă părăsească. Nu ți se pare normal? — Ba da, spuse Nagasawa. — Hatsumi este o fată grozavă, am spus eu, sorbindu-mi supa. Știu, zise el, cu un oftat adânc. E chiar prea bună pentru mine. Dormeam profund când am auzit soneria care mă anunța că mă caută cineva la telefon. Îmi simțeam capul greu, de parcă îl ținusem înmuiat în apă până se umflase. Ceasul arăta șase și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ușa ta ca să se creadă că ești în cameră. Stai cât îți poftește inima și mâine dimineață poți să intri pe fereastra mea. — Mulțumesc, îți rămân dator. S-a aranjat? m-a întrebat Midori. — Destul de bine, am răspuns cu un oftat. — Grozav! Hai să dansăm! E încă devreme. Parcă spuneai că ești obosită, nu? Pentru asemenea lucruri mă simt excelent. — Vai de capul meu! am exclamat eu. Avusese dreptate. Am intrat într-o discotecă și energia i-a revenit pe măsură ce dansam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Midori și mi-am dat brusc seama cât de searbădă devenise viața mea fără Midori. Abia atunci am realizat ce loc important ocupa ea în sufletul meu. — Tu ai iubită? m-a întrebat It½. — Da, am răspuns cu un oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă înțelegeți bine, nu? întrebă el. — Așa îmi place să cred, am răspuns, chicotind. It½ mi-a vorbit, liniștit, despre măreția lui Mozart. Îi cunoștea opera la fel de bine ca un sătean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ei sunt colegii mei, care mă ajută să-mi mai plătesc din păcate. Încântat, dragă, zice Stewart pe un ton neobișnuit de cald și îi sărută mâna lui Daise. Ce pasăre rară! Finn trebuie să fie fericit! Îmi rețin un oftat. Stewart ar trebui să înceteze cu remarcile astea de mascul feroce, dacă vrea să aibă vreo șansă cu fetele. N-are atitudinea aceea de dur adorată de femei. Și-apoi e frumușel foc, și îi lipsesc tatuajele care i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să am mai multă grijă de tine... Nu, zice Daisy printre lacrimi. Eu trebuia să am grijă de mine. Dar o să am grijă de acum încolo și știu că toți mă veți ajuta... Daisy pierde șirul într-un val de oftaturi și sughiță. Charlotte e acolo ca s-o sprijine și o lasă să plângă până se răcorește. —Ei, vă rog să nu vă-ntristați pentru mine, zice Daisy după câtva timp, reușind să surâdă. Ar trebui să fiți bucuroși. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deodată, fiecare despre altceva și cu alte cuvinte. Nu se mai uitau deloc unii la alții, ci numai la hora din uliță, ca și când le-ar fi fost frică de ei înșiși. Glasurile lor se împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mai trăim, boierule, că prea ne-a cotropit calicia! spuse și Vasile Zidaru blând și moale, încît abia-și mai recunoștea glasul. Erau doisprezece și fiecare se crezu obligat să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
al planetei. ― Fixați platoul. Kane executa deja acțiunea cerută. Trenul de aterizaj ieși din burta astronavei ― desfăcându-se ca niște picioare de scafandru ― în căutarea unei prize cu roca încă invizibilă. ― Patru metri... uf! răsuflă Ripley. Ca un ecou la oftatul ei, un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Da, eu. După voce, inginerul părea prea obosit ca să mai poată vorbi în felul lui mușcător. ― Care-i situația acolo? Dallas își pocni degetele. ― Ce mai e cu incendiul? interveni el. ― L-am stins până la urmă, răspunse Parker cu un oftat sonor. S-a întins în vechiul circuit de lubrificare, de-a lungul coridorului de la nivelul V. Am crezut că o să ne ia foc plămânii. Din fericire, materia asta inflamabilă era mai rară decât credeam și a ars de tot până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă regulatorul supraîncarcă și arde din ele, suntem obligați să mergem înăuntru și să le găsim pe cele care au plesnit. (Cu un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama a dibuit pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pierduse cu timpul precizia. Dar lui Dallas nu-i păsa. Se întinse și absorbi muzica de parcă ar fi ascultat-o pentru prima oară. Bătea din picior cadența melodiei. Intercomul făcu să se audă de trei ori apelul electronic. Cu un oftat de resemnare, stinse muzica și comută intercomul. ― Aici, Dallas. ― Ash. Cred că ar trebui să te uiți la Kane. S-a întâmplat ceva! Dallas se ridică. Ash nu părea îngrijorat, ceea ce era un semn bun. Dar părea nerăbdător, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vesel, bine dispus, nevoie mare, de parcă ai fi câștigat la LOTO sau la pocher. - Da, săptămâna trecută... spune oftând. Dar de atunci au trecut câteva zile și în câteva zile câte nu se pot întâmpla. Apoi scoate din nou un oftat. - Da, e adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile sale, ciocnesc halba mea de bere cu a lui. - Spune, te rog, ce ți s-a întâmplat?... - Belea mare!... - Cât de mare?... Spune drept, ai pierdut din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acela? Îl întrebă bătrâna. - Omul pe care l-am întâlnit!... - Da’ de unde ești mata? De unde vii, de ai ajuns în satul nostru? - Mătușă Maghiță, eu am să-ți spun soarta mea. Privirea i s-a pierdut departe și scoase un oftat ca să-și poată descărca sufletul. Vin, mătușă Maghiță, din prizonierat. Am căzut prizonier la Cotul Donului cu alți români și ne-au dus rușii tocmai în Siberia. Acu’ ne-o dat drumul acasă, - Ai fost la Cotul Donului? Întrebă bătrâna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trăind în paradisul existenței noastre. În prima duminică a lunii septembrie 1957, a mers din nou acasă, la părinți. Când s-a întors, părea puțin schimbată sufletește, îngândurată. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat îndelung. Apoi a scos un oftat ușor, uitându-se în ochii mei și mângâindumă pe față cu palmele ei catifelate. - Ce s-a întâmplat Dora? Am întrebat-o puțin speriat. - O, nimic deosebit, dar îți voi povesti, pentru că în duminica aceasta o întâmplare m-a pus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
muncii în fața răsfățaților sorții ! Se uită și el la mine, direct în ochi, dar nu înțelege ce mă frămîntă. După care soția mea clatină invariabil din cap că „animalele astea sînt mai inteligente decît oamenii” și mergem fiecare, cu un oftat, la treburile noastre. „Abuzul de activitate e semnul lipsei de afectivitate”, spunea Jankélévitch. „și al neliniștii în fața singurătății” - adaugă Banu. Și mai spune că „cel care-și multiplică activitățile se teme de întîlnirea cu sine însuși către care tinde orice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Trebuie să-ți găsim alte haine... Îl auziră urcând în goană scara spre pod, apoi îi auziră pașii călcând de astă dată fără grijă și în mare grabă, și câteva minute în urmă se întoarse cu brațele încărcate. Cu un oftat de ușurare, își revărsă poverile pe canapea. Adusese fotele, maramele și broboadele pe care le examinase, pe îndelete, cu două ceasuri mai înainte, dar adusese și rochia de mireasă. - Asta este pentru dumneata, Princesse, se adresă Măriei întinzîndu-i rochia la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu aș căuta apoi, grijuliu, în toate buzunarele cutiuța plată de Fructines Vichy, traitement rationnel de la constipation, migraines, dyspepsies, maladies du foie, de l’estomac, de l’intestin, iat-o, în fine ! Bine cunoscutul gust dulce acrișor pe limbă, un oftat de destindere și plăcere, cerul liniștitor albastru de afară, pe sub fâșiile de vată ale norilor albi, un vânticel neașteptat - slavă Domnului ! - care înviază dintr-odată vârfurile plopilor din curtea de vizavi... Trupul verde sclipitor respiră și eu respir odată cu el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi decât un mod de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă să mă ierți, dragul meu. Numai o clipă am să te lipsesc de compania mea, spune Profesorul, ridicându se, cu un oftat ușor. Cu spatele uscățiv adus sub haina prea largă, Profesorul pășește spre ușa care dă pe terasă. — Dar bineînțeles, vai, bineînțeles !... Am abuzat și așa prea mult... Vă asigur că de cum am intrat am vrut, deși mă făcusem vinovat prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
catifelat dă o clipă iluzia că ar vindeca și mucegaiul plămânilor, și acea cocleală a sufletului pe care ți-o dă gândul însoțirii cu cine n-ar fi trebuit s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un oftat fericit... — Ce-ai spus, dragul meu ? Că tocmai de la serbare ai vrea să pleci ? Nici prin gând să nu-ți treacă o asemenea infamie ! Altfel, ai avut suficient tact ca să nu faci această declarație trădătoare în fața doamnelor ! Ți-ai dat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aducă mîncare, să vorbească cu Emil să mă mai țină În spital, iar eu mă port cum mă port cu ea, cam asta lăsa de Înțeles, nici măcar cu cuvinte, ci cu priviri prăbușite spre podele sau ridicate spre tavan, cu oftaturi discrete, cu zîmbete de o bunăvoință un pic forțată și, În cele din urmă, cu felul În care și-a luat la revedere și a pășit pe ușă. De ce trebuie să fie de fiecare dată la fel? De ce sîntem prinși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu Începe să-i placă la televizor... la Început oftează și el, după care rîde. Asta se Întîmpla marți. Peste două zile, joi, la prînz, ies din serviciul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]