1,798 matches
-
3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt stabilește un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima omilie ar putea fi cel din decembrie 477, care a durat zece zile. în orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor, avînd în vedere dezvoltarea semnificativă a anului liturgic, așa cum reiese din ciclul de omilii 4-8 rostite în Săptămîna Sfîntă, de marți pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor, avînd în vedere dezvoltarea semnificativă a anului liturgic, așa cum reiese din ciclul de omilii 4-8 rostite în Săptămîna Sfîntă, de marți pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în Duminica Paștilui, sau din omilia 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cincizecime, a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leonțiu îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leonțiu preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei, cărora li se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de stil, Leonțiu preferă exclamația, apostrofa, anafora, paralelismul între părțile frazei, cărora li se adaugă uneori rima. De asemenea, utilizează un mare număr de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
paralelismul între părțile frazei, cărora li se adaugă uneori rima. De asemenea, utilizează un mare număr de cuvinte care, pînă la el, nu se întîlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglôssos în omilia 11). în centrul predicilor sale se află figura lui Cristos (ceea ce se explică, în parte, prin faptul că, în general, acestea sînt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade pe puterea sa divină. Dat fiind genul textelor, nu ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu și omul sînt uniți și identici în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereziilor; se sublinează și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema, P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr.SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven, 1987. Cele două omilii pascale, cu un amplu studiu introductiv, sînt editate de M. Aubineau, Hésichyus de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema, P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr.SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven, 1987. Cele două omilii pascale, cu un amplu studiu introductiv, sînt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem, Homélies paschales (cinq homélies inédites) (SChr 187), Cerf, Paris, 1972. Cf., de asemenea, M. Sachot, L’homélie pseudo-chrysostomienne sur la Transfiguration CPG 4724, BHG 1975. Contextes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sînt scrisori propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri ale lui Nilus însuși sau din alți autori. Altele sînt falsificări; I, 286, trimisă, conform antetului, generalului got Gainas, este dependentă de o omilie a lui Ioan Hrisostomul scrisă la cîțiva ani după moartea lui Gainas. în fine, multe din titlurile atribuite destinatarilor la începutul unor scrisori sînt anacronisme evidente, deoarece nu sînt atestate înainte de secolul al VI-lea. Astfel de observații l-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cîntarea Cîntărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a putut fi astfel recuperat în întregime (înainte se cunoșteau doar extrase, transmise prin alte manuscrise). în prolog
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări, cum este Marcu Sihastrul, cf. p. 000 - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru înălțarea la Cer a lui Cristos e interesantă întrucît apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e Ioan Botezătorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili unele repere cronologice deoarece Marcu utilizează, aproape sigur, scrierile lui Evagrie Ponticul (mort în 399) și Omiliile lui Macarie-Simion de la sfîrșitul secolului al IV-lea sau de la începutul secolului al V-lea (cf. p. 000); există apoi un manuscris siriac datat 534, care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din așa-numitele tropare (scurte imnuri și rugăciuni), în timp ce perioada apogeului imnografiei este cea de-a doua, care se întinde din secolul al VI-lea pînă în secolul al VIII-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă la începutul perioadei de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul kontakion desemnează (în general vorbind) o omilie în versuri. Termenul grec înseamnă „cărticică” și poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvînt destul de rar ce desemnează bețișorul de lemn în jurul căruia era înfășurată hîrtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate fi un diminutiv de la kontax sau kontos, cuvînt destul de rar ce desemnează bețișorul de lemn în jurul căruia era înfășurată hîrtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lemn în jurul căruia era înfășurată hîrtia unui volumen; potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin cea a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv, ale cărui omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omilie, ca și asupra imnurilor, pare să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin cea a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv, ale cărui omilii au fost repede traduse în greacă. în secolul al V-lea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]