1,306 matches
-
du cinéma-ul degradat (de cînd Frédéric Strauss nu prea mai publică aici, iar Thierry Jousse nu mai e redactor șef), că Marfa și banii ar suferi de un minus de "elaborare" poate fiindcă invenția nu e șarjată de un autor omniprezent și atoateștiutor? C.P.: Din cauza asta - pentru că m-ați întrebat despre crima din film - spectatorul poate rămîne nedumerit: cine i-a omorît pe oamenii ăia din Jeep? Este justificată nedumerirea. Dar în convenția pe care am încercat s-o stabilesc, eu
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
inventar al problemelor - importante și nu de puține ori inedite - nici, cu atît mai putin, o descriere a articularii compoziționale a volumului. Aș reduce observațiile mele în continuare, în continuarea dialogului, la o singură tema, nu principala, ci secundară, dar omniprezentă chiar atunci cînd e subiacenta: e vorba de modernism. Mircea Cărtărescu nu se mulțumește cu definiția postmodernismului că un curent literar sau artistic, nici nu înțelege prin el doar o perioadă, ci și-l reprezintă că pe o schimbare radicală
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
Sunetul consistent al oboiului, în interpretarea Luciei Petroianu, s-a făcut auzit în lucrarea „Două insecte” scrisă la numai 21 de ani de Benjamin Britten, sunet de o fluiditate și o căldură reconfortante. Farmecul și spiritul abundă, împreună cu nostalgia aproape omniprezentă, în compoziția „Jurnal de vacanță” („Holiday diary”) interpretată emoționant de pianista Luminița Berariu. Schimbările de tempo creează pentru această lucrare o impresie muzicală deosebită. Studiind pianul în liceu, am fost plăcut impresionată de cele „Cinci valsuri” ale lui Benjamin Britten
Centenar Benjamin Britten by Adina Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/83422_a_84747]
-
date) fără că serviciile secrete să aibă cunoștință de așa ceva. Firește că nu e posibil, mai ales într-o țară ca România, împânzita de turnători, si cu atat mai puțin în Valea Jiului, unde după grevele din 1977 Securitatea a devenit omniprezentă. Cu toate acestea, oamenii cu funcție de decizie de la București habar n-aveau de ce se întâmplă. Prin deducție, se pot constată următoarele lucruri: a) serviciile secrete erau perfect informate despre ce se petrece în Valea Jiului; b) ele au omis să-i
Si caii se spintecă, nu-i asa? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18148_a_19473]
-
avea finețea intelectuală, nici sensibilitatea unui Saint Exupéry, necum perspicacitatea politică a lui John Le Carré sau acuratețea științifică a unui John Grisham, Frank Schatzing fascinează:se amestecă în treburile cetății, dă interviuri, apare la televizor,cochetează cu publicul, este omniprezent. Un pseudo-filozof german la mare modă, David Precht, vlăstar al unei familii cu convingeri radicale de extremă stîngă, convertit la valorile „burgheze", autor de bestseller-uri în serie, cere intelectualilor să fie mai îngăduitori cînd critică bulevardizarea emisiunilor de televiziune
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
dragii noștri conducători auto pentru că situația se prezenta cu mult mai prost acum mai bine de-un veac și jumătate, adică atunci când la Timișoara se terminau lucrările primului „drum făcut”, cu alte cuvinte a întâiului drum pietruit al urbei. Noroiul omniprezent Prima descriere - și încă una augustă - despre starea drumurilor bănățene aparți-nea chiar kaizerului Iosif al II-lea, habsburgul opinând că ele au fost făcute de către „die liebe Natur” - draga Natură. Drumurile nu erau altceva decât simple urme de roți pe
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
risc în această "întrețesere" cu momente și personaje trecătoare, perisabile? Ca și în cazul publicisticii politice făcute de Ileana Mălăncioiu: găsiți că, peste câțiva ani, va mai interesa pe cineva figura unui Gavril Dejeu, a unui Radu Vasile, sau a omniprezentului, azi, Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat" dintr-un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce vor zice cititorii viitorului. Spuneam că nu există timp privilegiat
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și snoabe. Bun prieten cu răposatul Elvis Priesley, tartor al unui show cu o largă priză la public, fostul domnitor este dorit în țara natală, Docirania, pentru a revigora turismul. Ajuns aici întâlnește un veritabil cult al Dictatorului, o Securitate omniprezentă (chiar Biserica este o gazdă bună), iar "docirienii erau departe de o opțiune clară și căutau cu înfrigurare ceea ce le puteau oferi alții, ei înșiși neavând nici o soluție la propriile lor probleme; spiritul de imitație punea în evidență fragilitatea și
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
se distrau mii de oameni. Erau nu mai puțin de 11 ringuri, fiecare cu stilul lui de muzică. Era imens“, zice el, descriind sunetul și culoarea anilor ’80. „Până când totul s-a stricat. Distracția a devenit afacere, industrie. Drogurile erau omniprezente, iar muzica house, din ce în ce mai dură“. Michael avea nevoie de o nouă formulă de viață, ce n-a întârziat: „Era într-o seară de miercuri, în 1997. Am intrat în Club Bar Madrid de pe Oxford Street. M-a atras mult ce-
Agenda2003-43-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281634_a_282963]
-
Istoria unui fel personal - a unor feluri personale - de a scrie și a citi. Istorie ce se conține pe ea înseși, autoexilată în propria-i poveste. Începutul cărții e de altfel o mise en abîme de efect postmodernist: naratorului (personaj omniprezent, care folosește obsedant persoana întîi la genul masculin) i se întinde propria carte. Scrisă la negru: „Mi s-a întins cartea, adică o carte al cărei autor eram eu, cu fotografia mea (reușită) pe coperta din spate, cu o prefață
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate în metastază, umflate pînă la peste 600 de pagini, împopoțonate cu ceva Nietzsche și cam atît. Avem și tipul nobilului
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
lui, doi dintre ei secui, doi ciangăi), alteori acționa singur, nu purta niciodată mască sau mănuși, la început folosea arme de jucărie, spre sfârșit a trecut la revolvere adevărate. Camerele de supraveghere și celelalte pavăze moderne antifurt nu erau încă omniprezente, avea un sistem propriu, în majoritatea cazurilor eficient, de alegere a țintelor și de acțiune la fața locului și a ajuns să fie cunoscut ca un fel de „gentleman-bandit" după modelul aceluia interpretat de Carry Grant: era curtenitor cu doamnele
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
cunoscute și pe care se ridică această fabuloasă întîmplare. Este și cel care trebuie să alerge la toate etajele construcției, etaje vizibile sau nu celor dinafară. Trebuie să se preocupe de asigurarea bugetului, să dea socoteală pentru el, să fie omniprezent, dacă se poate, să fie aproape de absolut fiecare om din echipa sa, să îl respecte, să îi dea încredere, permanent, că poate să miște și munții din loc, să-i descopere calitățile și să-l împingă mai departe. Un director
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
a U.S.R. încheie cercul de noiembrie al aniversărilor, vineri, 28 noiembrie, de la ora 12, în sala Orizont cu sărbătorirea a doi dintre creatorii iluștri ai locului: Cornel Ungureanu și Paul-Eugen Banciu, la împlinirea a 60 de ani... fiecare. Amfitrion gentil, omniprezent, atoateîntemeietor al acestei Timișoare construite din cărți, din cuvinte, profesorul Ungureanu se află mereu „În imediata noastră apropiere“, adică „La vest de Eden“. „Instituția Cornel Ungureanu“: toți o (re)cunosc, de scris a scris-o chiar Nicolae Manolescu, în „Orizont
Agenda2003-47-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281733_a_283062]
-
cărui lider era Godard. De altfel, regizorul îi dă înainte cu experimentele sale privitoare la relația dintre imagine și sunet, dar o face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar. Al treilea episod e minimalist, paradisul e un crâng. Are
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
dintre corespondenți îi cer opinii și sfaturi în legătură cu creația lor, dar poate și mai mulți (îndepărtați brutal de la catedre universitare sau din Academie) se plâng de condițiile mizere de viață, de ravagiile dictaturii comuniste, de lipsă libertății de expresie, de omniprezentă cenzură, apelând la Profesor, care, desi amenințat și el, izbutise totuși să-și păstreze statutul social și autoritatea culturală, solicitându-i intervenții sau pur și simplu vărsându-si oful, declarându-si inaderenta la noul climat literar ce se află sub
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
Simona Vasilache Categorisirea, aplicată personajului-femeie, nu moare cu romantismul. Dimpotrivă, modernitatea romanescă o descoperă în forme dintre cele mai evidente. La Camil Petrescu, bunăoară, perechea inaccesibilă - stricată e omniprezentă. Nu doar Doamna T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se consolează pasager cu „o cocotă destul de frumușică, voinică și nespus de vulgară”. Ela, care-i fusese icoană, va decădea chiar
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
pentru a-și servi proprietarii. Călătoria în spațiu este foarte obișnuită și multe planete din galaxie sunt membre ale Republicii Galactice, mai târziu reorganizată ca Imperiul Galactic. Unul dintre elementele remarcabile din "Războiul stelelor" este "forța", care este o formă omniprezentă de energie care poate fi utilizată de cei care au acea capacitate. Este descrisă în primul film produs ca "un câmp energetic, creat de toate creaturile vii, care ne înconjoară, ne emoționează, [și] păstrează galaxia la un loc." În 1974
Războiul stelelor (franciză) () [Corola-website/Science/298516_a_299845]
-
ecranul la purtător și ecran pentru proiecții interioare; ecranul bun la toate și pe care poți vedea orice. Ecran video, ecran miniatural, ecran grafic, ecran nomad, ecran tactil: secolul care abia a început se anunță a fi cel al ecranului omniprezent și multiform, planetar și multimediatic. Odată cu aceasta apare o serie întreagă de probleme: care sunt efectele acestei proliferări a ecranelor în ceea ce privește raporturile cu lumea și cu ceilalți, cu trupul și cu senzațiile? Care e forma de viață culturală și democratică
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
Italia, destui participanți se fac nevăzuți, "rămân", în ciuda faptului că securistul grupului încearcă să fie "vigilent". Și E.T.A. notează aproape timorată: "Lângă mine, un individ (se pare păzitor) mă păzește să nu fug", firește din "lagărul socialist". Polițismul este omniprezent. în blocul soților Anton ar fi fost instalat un "post de ascultare", în excursii la Praga sau la Tbilisi au impresia că sunt mereu urmăriți. Și nu e numai o impresie. "Păzitoarea" rusă "nu trebuie să ne scape din ochi
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
tarkovskiene, care permit privirii să exploreze pe îndelete un peisaj în aparență necomplicat, dar ale cărui elemente necesită o decodificare suplimentară. Tehnica imaginilor care curg neîncetat, într-un flux al conștiinței care le înlănțuie prin legături imperceptibile e, de altfel, omniprezentă în roman, impresia finală fiind cea a unui univers fragmentar, scindat, schizoid, și care semnalează că ne aflăm într-un timp al memoriei: într-o scenă, imaginea unei fetițe cu un tricou alb, murdar, care cade de pe o bicicletă și
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
care a purtat-o cu Mircea Cărtărescu în luna mai, când scriitorul a făcut un turneu de conferințe la Bruxelles și Amsterdam, la invitația ICR Bruxelles. "Marele roman european contemporan este, pe lângă pluriform, mai ales citadin. Orașul este un personaj omniprezent, cu diferite fețe: absurd spre înfricoșător, dictatorial spre labirintic", scrie cronicarul NRC. Margot Dijkgraaf subliniază că, pe lângă București, și Amsterdam este un personaj al cărții. Ba chiar are un rol în geneza ei. În 1994-1995, dezvăluie Cărtărescu: "Eram în Amsterdam
Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/82096_a_83421]
-
audă și o completează... În timp ce eu pot să stau în mijlocul străzii și să strig toate adevărurile despre guvern, despre regină... Cel mult mă vor înconjura mașinile, ca să nu mă lovească, nimeni nu mă va asculta!” Ei bine, societatea totalitară și omniprezenta ei cenzură avea și acest efect: crea o anumită legătură între cititor și scriitor și îi dăruia acestuia din urmă o anumită aură, care, după aceea, avea să dispară. În orice caz, după ‘89, cel puțin un an (teribilul an
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
subtilă dintre toate: „Formulă de început pentru un roman proustian românesc: «Păi să tot fie...»” Evident, nu numai pentru umorul lor le-am citat. (Sunt altele poate și mai amuzante în carte, intrate deja în folclor.) Ci pentru spiritul critic omniprezent. În definitiv, faptul că Regman nu le-a preluat în cronici ține strict de o opțiune personală. Și, cum am văzut, de o exigență structurală în privința acestui gen publicistic. Pasăre rară în critica anilor șaptezeci, Cornel Regman n-a făcut
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
francezi, este faptul că domeniul nu le pare a fi străin nici celor mai temute servicii secrete din lume. Se spune că, ocazional, nu s-au lipsit de el nici odiosul KGB, nici reputata CIA și, după unii autori, nici omniprezentul Mossad. Nu mai puțin reține atenția faptul că telepatia ar avea în acest sens un rol deloc de neglijat... Cât e de reală afirmația, firește, nu va afla nimeni niciodată... Fără răspuns se pare rămân pe veci întrebările legate de
Agenda2005-23-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283782_a_285111]