2,025 matches
-
Culegerea Exerciții conține proze scurte, descifrabile ca mici alegorii difuze, dar pregnante, ordonate după un scenariu biografic ilustrând vârstele omului. Ultimele trei piese pot fi citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
jurnalul parizian (decembrie 1970 - decembrie 1971) și câteva pagini din țară, intitulate Însemnări grăbite (ianuarie-februarie 1972), care în ediția augmentată (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) sunt însoțite de consistente însemnări pariziene din 1973-1974 și din 1977-1978. Bestiarul și imagistica proprii perioadei onirice, preocuparea metafizică, soteriologică și escatologică, revizitarea miturilor (Miorița, Graalul), textualismul și autospecularitatea, viziunea postmodernă și recursul la intertextualitate, cărora li se adaugă, pentru prima oară în beletristica lui Ț., o componentă realistă și alta ținând de meditația pe teme civice
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte spectrale, tinde să se transforme la tot pasul într-o uriașă mistificare. Recurgând la procedeele cele mai diverse, de la hiperrealism la viziunea onirică și la amestecarea deliberată a ficțiunii în realitate, ca în secvențele în care spațiul real e populat de imagini preluate din cărțile precedente ale scriitorului, Dumitru Țepeneag procedează la o permanentă deconstrucție a universului exterior, ce își dezvăluie la tot
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
importanți scriitori români. Ultimele lui romane (din ciclul deschis de Hotel Europa) îl arată încercând o altă formulă romanescă printr-un fel de reconciliere perversă cu epica de tip realist. „Perversă” pentru că autorul substituie canonului realist mijloacele autoreferențiale și fantasmele onirice din proza lui mai veche... Am primit zilele trecute al treilea roman din acest ciclu (Maramureș) și sunt curios să văd ce mai născocește acest autor pe care l-am părăsit, ca cititor, în momentul în care personajele sale din
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
1997; Înscenare și alte texte, postfață Nicolae Oprea, Pitești, 1992; Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, 1993; Un român la Paris, Cluj-Napoca, 1993; ed. București, 1997; Hotel Europa, București, 1996; ed. (Hôtel Europa), tr. Alain Paruit, Paris, 1996; Momentul oniric (în colaborare cu Leonid Dimov), îngr. Corin Braga, București, 1997; Călătorie neizbutită, București, 1998; Pont des Arts, tr. Alain Paruit, Paris, 1998; ed. București, 1999; Războiul literaturii încă nu s-a încheiat, îngr. Nicolae Bârna, București, 2000; Au Pays du
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Soviany, Miracolul textului, CNT, 1993, 40; Ioana Pârvulescu, Misterele Parisului și misterele Bucureștiului, RL, 1993, 42; Andreea Deciu, Scenariul și regia, RL, 1993, 47; Simion, Mercuțio, 309-311; Spiridon, Cuprinderi, 137-141; Eugen Simion, Exhibiționist și sartrian, L, 1994, 6; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Florin Sicoie, „Criterii bizantine”, CNT, 1994, 7; Marta Petreu, Un ambasador al culturii române, APF, 1994, 1-2; Ion Pop, „Un român la Paris”, ST, 1994, 1-2; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; [Dumitru
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
L, 1994, 6; Octavian Soviany, Onirici și optzeciști, CNT, 1994, 7; Florin Sicoie, „Criterii bizantine”, CNT, 1994, 7; Marta Petreu, Un ambasador al culturii române, APF, 1994, 1-2; Ion Pop, „Un român la Paris”, ST, 1994, 1-2; Nicolae Oprea, Modelul oniric legislativ, VR, 1994, 2; [Dumitru Țepeneag], VTRA, 1994, 9 (semnează Alexandru Vlad, Dora Deniforescu, Ion Mureșan, Iulian Boldea, Al. Th. Ionescu, Caius Dobrescu, Cornel Moraru, Mihai Dragolea); Farkas Jenö, „Boala scriitorilor români: lipsa de solidaritate” (interviu cu Dumitru Țepeneag), CNT
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Jurnalul relevant cultural, APF, 1995, 8; Ungureanu, La vest, I, 203-219; Micu, Scurtă ist., III, 354-358; Laurențiu Hanganu, Viața ca eșec, LCF, 1996, 13; Ioan Petru Culianu, Onirism și hipnagogie, CC, 1996, 4-5; Eugen Simion, Personajele reale în căutarea autorului oniric, L, 1996, 31; Octavian Soviany, Europa ca text, CNT, 1996, 36; Bertrand Leclair, La Ruée vers l’Ouest, „Les Inrockuptibles”, 1996, 2 octombrie; Edgar Reichmann, Un Hôtel sans étoiles, „Le Monde”, 1996, 4 octombrie; Claudiu Groza, Pribeag prin Europa, APF
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
306-316; Daniel Cristea-Enache, Întoarcerea autorului, CC, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Nepotul lui Caragiale, APF, 2002, 5; Marius Miheț, Magicianul sau Ce au devenit Regizorul și Marele Dresor, F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom., 219-220; Laura Pavel, Între text și imagine-spirala lumii ficționale, APF, 2003, 5; Manolescu, Enciclopedia, 680-686; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
aerul se transformă într-o masă vie și frigidere al căror conținut alimentar ingurgitează realul, suflete bântuind de la un corp la altul, vise ce asasinează etc. Chiar și atunci când istorisirea evoluează destul de aproape de tipicul literaturii cu stafii sau de fantezia onirică, paradigma rămâne neschimbată - anomalia, distorsionarea realului. Cartea se încheie cu o retrospectivă: viața devine reversibilă, la fel ca literatura. Un personaj-povestitor retrăiește sau recitește tot filmul în zece secvențe (câte etaje are blocul care îi servește drept scenă), căpătând o
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
intelectualizant al lui Ilarie Voronca” este enunțată de Nicolae Manolescu). Uneori poetul se rostește direct, cu maximă limpiditate, pe un ton gnomic ori afectat confesiv, alteori sporește consistența poemului prin recursul la o imagerie „transistorică”, eventual mitologizantă, ori de sugestie onirică sau suprarealistă, dar semantizată în termenii alegoriei voit vagi, cu decodare solicitantă. „Meșteșugul” a determinat suspiciuni privind relativa insuficiență a „fondului” în raport cu excelența „mijloacelor”, observație aparținând tot lui Nicolae Manolescu. Primele patru volume sunt, sub mai multe raporturi, net diferite
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia unui film mental, în care sunt incluse fragmente de pastel. Performanța prozatorului o constituie romanul În căutarea miresei pierdute, comparabil în parte cu Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov. V. cultivă și aici absurdul oniric, ficțiunea realizând relativizarea aspectelor antinomice, pentru a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în „visul este viața”, favorizând valențele alegorice ale narațiunii. Secvențele dau impresia unei curgeri cinematografice a faptelor, ca într-un film de factură onirică. Orizontul preocupărilor lui V. e completat, prin orientarea tematică și organizarea ideilor, de interpretările asupra operei și gândirii lui Constantin Brâncuși, întreprinse constant după 1989. Brâncuși inițiatul (1994) este o analiză a creației sculptorului din perspectiva lecturilor acestuia, iar Brâncuși
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
U. continuă să dea semnificații simbolice textelor sale de sorginte baladescă și mitografică (Mircea Iorgulescu vede aici o „proiecție” a eroilor pe orizontul „întemeierii”), creând în același timp o lume „nouă”. Vladia se reface acum din alte imagini enigmatice, ale oniricului, angoasei, halucinațiilor, din teamă și din coșmar kafkian, cu o „vânătoare” rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
înghite întregul conținut al flaconului. Cea mai izbutită scriere în proză a lui V. este Paradisul suspinelor (1930), microroman poematic construit prin suprapunerea mai multor discursuri narative, inaugurând procesul de reconfigurare avangardistă a literaturii. Amestec de jurnal intim cu accente onirice suprarealiste și poem în proză postsimbolist, sincopat de intervențiile unui narator care, sub inițialele I. V., încearcă fără succes să manevreze mecanismul defect al „obiectivității” auctoriale, Paradisul suspinelor este un bildungsroman à rebours. De altminteri, lectorul este avertizat că mărturia
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Mai degrabă sub focuri de artificii, mulți / Își împrumută din obișnuință viața”), făurirea unui „club al spațiului” unde „fiecare lucru numește-un cuvânt / Și fiecare ființă se recunoaște / După fulgerele pe care stă...” (Clubul spațiului). De bună seamă, adâncirea în oniric este emblematică pentru concepția lui Z. despre creație. Vizitat de fantasme vizionare, pe alt palier al cunoașterii poetice, el reface legătura cu tradiția neoromantică și expresionistă a lui Al. A. Philippide, de pildă. Ca o boală cosmică eruptivă, visul bântuie
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
de adâncime, fie l-au negat, din cauza faptului că personajul nu caută să compenseze un handicap, ci să îl cultive, să îl exploateze pozitiv prin discurs și fantezie creatoare. Scriitura are și unele inflexiuni ironice și parodice. În câteva episoade onirice există similitudini cu realismul fantastic al prozatorilor latino-americani, în timp ce în secvențele de familie atmosfera e cea din proza ardelenească. De remarcat abundența romanescă a materiei epice, construcția personajelor, ca și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Leblanc, Maxim Gorki și mulți alții. Dintre debuturile găzduite de revistă, cel mai spectaculos în perspectiva timpului este al lui Mircea Eliade, „elev la Liceul «Spiru Haret»”, cu articolul Dușmanul viermelui de mătase în numărul 51/1921, urmat de schița onirică Cum am găsit piatra filosofală și de o prezență repetată în 1922 și 1923 cu notițe și însemnări de amator naturalist (Din lumea animală), chimist (Istoria culorilor naturale) și entomolog (Câțiva gândaci folositori, Secretul viespilor solitare), de cercetaș activ (Vălenii
ZIARUL CALATORIILOR SI AL INTAMPLARILOR PE MARE SI PE USCAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290733_a_292062]
-
caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste a unui vagabond inadaptabil. Ulterior practicării formulei dramei alegorico-simbolice, el va face concesii gustului mic-burghez în comedia apăsat sentimentalistă (dar de anume pătrundere psihologică și virtuți umoristice) Idolul și Ion Anapoda (premiera
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
român, prin arbitrar. Nimeni la noi nu și-a însușit mai în litera ei afirmația lui André Breton că imaginea cea mai puternică e aceea care conține „le degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin obiectivare
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
s-a propus ipoteza unei sensibilizări a receptorilor nicotinici În regiunea pontică În cursul sevrajului tabacic, care ar antrena În cursul administrării nocturne de nicotină, o stimulare exacerbată a receptorilor. A rezultat o activitate ponto-geniculo-occipitală intensă, la originea unei activități onirice importante. Într-un al doilea studiu polisomnografic, s-a emis ipoteza că sub administrarea noctură de nicotină onirodramele sunt legate de o creștere a trezirii În timpul somnului. Au fost incluși 16 funători care au fost selecționați două zile după sevraj
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
trei din șapte subiecții tratați cu nicotină nocturnă și trei din opt tratați cu placebo nocturn au avut o onirodramă. Poligrafiile somnului sunt comparabile Între cele două grupe de tratament. În concluzie: a) efectul administrării nocturne de nicotină asupra activității onirice este rapid epuizat; b) nu s-a regăsit legătura Între administrarea nocturnă de nicotină și activitatea onirică; c) visătorii au un somn mai alterat decât nevisătorii cu o semnificativă diminuare a stadiului lor patru. * O serie de cercetări au avut
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
avut o onirodramă. Poligrafiile somnului sunt comparabile Între cele două grupe de tratament. În concluzie: a) efectul administrării nocturne de nicotină asupra activității onirice este rapid epuizat; b) nu s-a regăsit legătura Între administrarea nocturnă de nicotină și activitatea onirică; c) visătorii au un somn mai alterat decât nevisătorii cu o semnificativă diminuare a stadiului lor patru. * O serie de cercetări au avut În intenție studiul variabilității tabagismului și variabilitatea dispoziției narcisiste la fumătorii consultați pentru sevraj tabacic. Aceste cercetări
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
formă, cât și în ceea ce privește conținutul său. El are un mare polimorfism, în raport cu tipul de tulburare psihică a bolnavilor. În egală măsură, mai ales în cazul delirului halucinator, limbajul are caracterul unei relatări care amintește de stranietatea situațiilor sau a scenelor onirice, încărcate de un simbolism fantastic, adesea incomprehensibil și bizar. Cele mai importante forme de limbaj delirant le întâlnim în cazul paranoicilor, la schizofrenici și parafrenici. Limbajul paranoicilor este un limbaj extrem de elaborat și el exprimă, într-o manieră amplă și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de comportamente culturale, fără o intenție de cercetare psihopatologică directă; administrarea unui lot experimental de animale de laborator, sau pe subiecți umani voluntari, a unor substanțe psihotrope cu acțiune selectivă, controlabile, în scopul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]