935 matches
-
Valea Mare-Pravăț, învecinată Câmpulungului argeșan, despre care se consideră că au fost primii stabiliți aici. Există în zonă exemple de așezări noi, numite omonim celor de origine, ca în cazul localității Siliștea, com Valea Argovei, ce ținea legătura sentimentală și onomastică de apartenență cu Săliștea Sibiului, locul de origine al întemeietorilor satului. O legendă toponimică locală, favorizează atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie 1599, pentru o cumpărătura din satul Mastacani . Legendă prinsă în sintagma „Tu lucești Tătarca șuvița frumoasă a lui Foltea” a fost creată de vreun învățător care nu a putut explică numele
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
posibilă origine cumanică a numelui credea că sufixul "aba" („tată”), marca o distincție onorifică, identificabilă în cele mai multe cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați "tatăl lui", dar celălalt obicei onomastic arhirăspîndit în lumea turcică, sufixarea cu "-oğlu" "fiul lui", era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
Olochorum). Existența așezării românești a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch". În anul 1322 așezarea apare atestată cu un nume dublu, compus din toponim plus etnonimul atribuit românilor în limba maghiară ("Oláh"). Explicația acestei modificări onomastice trebuie pusă în relație cu formarea, între anii 1252 și 1322, a localității Cârța (Cârța Săsească), fondată de mănăstirea Cârța și populată cu oaspeți germani, precum și cu intenția de a disocia aceste așezări omonime. Data întemeierii acestui sat românesc medieval
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
Berthelot, în întregime renovată, a devenit sediul "Centrului de Dezvoltare Durabilă a Țării Hațegului". Baronul [Ladislau] Nopcsa se trage dintr-o străveche familie maghiară. De altfel, numele pronunțat și scris de Aron Densușianu ca “Nopcea”amintește de o veche tradiție onomastică la români, probabil “Nopcea” fiind “Noapte”. S-a născut în Fărcădinul de Jos în anul 1794. În 1848 a participat la jurământul mare al românilor de la Blaj, pe Câmpia Libertății. În legătură cu asta se spune o anecdotă. Nobil fiind, acesta a
General Berthelot, Hunedoara () [Corola-website/Science/300548_a_301877]
-
împletite, sau din sfori de ață, tort, cu codorâșce (=codirișcă) din lemn scurtă (=cca 40cm); zbici (cu accent pe ultimul "i"= svânta, usca superficial (ex. pământul este "zbicit" putem merge la arat). -DEX-ul actual; -Dicționar de regionalisme și arhaisme; -Dictionar onomastic românesc de N.A Constantinescu; -Harți cadastrale din 1900 și 1963; -Monografia comunei Brănișca de Ioachim Lazăr.
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Miron Neagu, Blaj, 1944, pagina 302, "„pe timpul acțiunilor antiunioniste a lui Sofronie, care a poposit cinci luni prin aceste părți iar la plecare a lăsat propagator antiunionist pe aprigul preot protopop Popovici al Idicelului”". Între documentele cu valoare agricolă, toponimică, onomastică, juridică și statistică care se păstrează la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Mureș din Târgu Mureș sunt cele referitoare la cadastrul funciar. Pentru localitatea Idicel sunt cele inventariate în Colecția de evidență cadastrală sub cotele 2067 - 2081. Documentul inventariat la
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
religioase (se dă de pomană la parastase și înmormântări) și se pregătește din grâu dat la piuă sau din arpacaș (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioși la biserică spre sfințire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru ușurarea sufletelor celor răposați, de păcate și scoaterea lor din osânda veșnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenirea morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]
-
lui Kretschmer nu putut fi acceptată, dar Eliade a remarcat că are meritul de a fi încercat explicarea faptului cunoscut că Zalmoxis și Gebeleizis erau de fapt nume date unui singur zeu suprem. O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu "Zelmoutas" și în numele compuse, cu "-zelmis": "Aulouzelmis", "Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto", din protoindoeuropeanul *g'hel- „a sclipi; galben; verde *soare” sau *g'el- „limpede, luminos” . De asemeni, în "Zalmodeghikos" (v. Zalmodegicos); "Zermodeghikos" și "Zoltes" . Cuvântul *soare
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
a creat trupa „Cărăbuș”, organizând spectacole de cabaret și revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. Numele personajului Caratase se inspiră atât din numele lui Toma Caragiu, cât și din cel al lui Constantin Tănase, nefiind exclus nici Caragiale din jocul onomastic. Nu se cunoaște ca Tănase să fi avut probleme cu legionarii sau cenzura carlistă, după cum reiese din film. Guță Popescu este inspirat de profesorul Nae Ionescu, fiind descris în film ca un personaj diabolic care se află în spatele acțiunii de
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Bogdăneștilor va putea continua prin femei”". Pornind de la mențiunea sa singulară doar în pomelnicul de la Bistrița, unii istorici au considerat că numele de Costea este rezultatul unei confuzii de transcriere a numelui voievodului Ștefan al Sepințului, Costea ținând de datina onomastică maramureșeană. Istoricul bisericesc Gheorghe Moisescu propunea o explicație a acestei confuzii, pornind de la ipoteza deteriorării în timp a manuscrisului și a unei posibile erori la copierea a originalului în secolul XV. În sprijinul celor de mai sus vine și descrierea
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
când a devenit lider și își dovedise aptitudinile de conducător militar și administrativ. Primele bogății și incursiuni sunt subiecte favorite ale scriitorilor orientali, îndeosebi în poveștile de dragoste privind relația cu frumoasa Mal Hatun. Istoricii otomani relevă adesea semnificația profetică onomastică, Osman însemnând „zdrobitorul de oase”, simbolizând energia cu care el și succesorii omonimi au arătat-o în secolele de cuceriri care au urmat. Numele este dat și unei mari specii de acvile, numite și vultur regal, simbol în heraldică pentru
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
și se folosesc mai cu seamă în Ardeal. Cei din dreapta sunt de origine slavă și se folosesc în Vechiul Regat mai cu seamă. Cei ce sunt liturgici în sens strict sunt marcați în caractere aldine. Există de asemenea mari diferențe onomastice, prezente atât în calendare și sinaxare, dar și în numele monahale: Într-un articol intitulat "Limba liturgică - O hotărîre care poate fi un nou obstacol în calea unirii bisericilor", semnată de un anume A. C. Albinus, în „foaia bisericească-politică” Unirea, Anul XXXVII
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
(variante: Abraham, "Avraham", "Ibrahim"; pe nume de familie sau prenume masculin inițial "Avram"), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi, circa 2150 - 2000 î.Hr. Etimologia onomasticului , nume semitic timpuriu, pare să însemne "tatăl este înălțat" (Abram). Ar putea fi omul care a trăit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plină de
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
fi tipărită postum în 1941 de academicianul Pericle Papahagi. În studiul său Caragiani caută să-i deosebească în permanență pe români printre celelalte popoare balcanice, servindu-se de 'toponimie' și 'onomastică'. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedoromânilor. Această lucrare, care este cea mai importantă scriere a lui Ioan Caragiani, căreia 'i-a consacrat toată energia sa, uneori chiar primejduindu-și viața', după cum ne spune Pericle Papahagi, a avut o soarta destul de bizară. Tipărirea ei în
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Onomastica (din limba greacă ὄνομα (onoma) - nume) este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul etimologiei numelor proprii. Principalele ramuri ale onomasticii sunt: Activitatea internațională din acest domeniu este coordonată de International Council of Onomastic Sciences - ICOS (Consiliul Internațional de Științe Onomastice). Consiliul editează revista Onoma care apare anual. În plus, consiliul organizează periodic congrese de onomastică, primul dintre acestea având loc
Onomastică () [Corola-website/Science/306953_a_308282]
-
Onomastica (din limba greacă ὄνομα (onoma) - nume) este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul etimologiei numelor proprii. Principalele ramuri ale onomasticii sunt: Activitatea internațională din acest domeniu este coordonată de International Council of Onomastic Sciences - ICOS (Consiliul Internațional de Științe Onomastice). Consiliul editează revista Onoma care apare anual. În plus, consiliul organizează periodic congrese de onomastică, primul dintre acestea având loc la Paris, Franța în 1938.
Onomastică () [Corola-website/Science/306953_a_308282]
-
greacă ὄνομα (onoma) - nume) este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul etimologiei numelor proprii. Principalele ramuri ale onomasticii sunt: Activitatea internațională din acest domeniu este coordonată de International Council of Onomastic Sciences - ICOS (Consiliul Internațional de Științe Onomastice). Consiliul editează revista Onoma care apare anual. În plus, consiliul organizează periodic congrese de onomastică, primul dintre acestea având loc la Paris, Franța în 1938.
Onomastică () [Corola-website/Science/306953_a_308282]
-
versifice. La 1 februarie 1953, i se stabilește lui Vasile Vlad o pensie de 450 de lei până la majorat. Foștii prieteni ai familiei dispar brusc. În 1954, tânărul câștigă prietenia unui cărturar orb, M. B., ce lucra la un Dicționar onomastic. Cu ajutorul acestuia, adolescentul pătrunde în anticariatele clandestine din capitală, cunoscând filologi, scriitori, teologi, traducători. Anul următor, îl va cunoaște chiar pe George Călinescu, care îl sfătuie să citească și revistele epocii, exclusiv pentru traducerile din limbile clasice și rubricile documentare
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
că nu este autorul poeziei Timp, urmată de o notă a redacției care confirmă faptul că între el și Vasile Vlad care a semnat Timp, membru al Cenaclului literar "Pavel Dan" din Turda nu există nicio legătură decât această "coincidență onomastică regretabilă". La București se desfășoară în 1981 Conferința Națională a Scriitorilor, la care nu i se îngăduie lui Vasile Vlad să vorbească. După nouă ani de șomaj, poetul solicită postul rămas vacant prin pensionarea lui Gheorghe Tomozei la Asociația Scriitorilor
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
moarte. Ceilalți militari descriși în roman conțin asemănări cu prietenii scriitorului sau cu ofițeri români pe care i-a cunoscut. Personalitatea căpitanului Klapka i-a fost inspirată de un ofițer român, ce avea în 1932 gradul de colonel. Unele corespondențe onomastice cu personajele cărții au determinat pe unii năsăudeni să se identifice cu personajele cărții și să încerce să se disculpe de răspunderea morală a morții lui Emil Rebreanu. Astfel, un urmaș al lui Pălăgieșu, la a treia generație, a încercat
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
merg la domnitor cu jalba-n proțap. Limba folosită este caracteristică anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic „călămări colosale”, apare antiteza, se folosesc comparațiile, descrierile de natură. Stilul se remarcă prin oralitate, se dă atenție onomasticii numelor. Păturică este un nume sugestiv, devenit metaforă a parvenitului. Tuzluc și Chera Duduca, sinteză greco-turcească (greco-fanariot, turcească-cotropitor). Moșiile lui Tuzluc se numesc: Plânsul, Chinuielile, Răsucita.
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
de studii, printre care și cele ale profesorului dâmbovițean Mihai Gabriel Popescu. Ele au privit originea și biografia sa: “Unii l-au considerat grec (n.n. - Al. Odobescu, Nicolae Iorga), alții armean, macedo-român, român (Stoica Nicolaescu, P.P. Panaitescu). Personal credem că onomasticul acesta derivă din latinescu Nicolas (Nicolae), Necora, Nicor, Nicoară, Nicore ș, Nicoresi, Nicoreasă, Coresi, Coresie, Coreasă etc., unele dintre onomastice întâlnite și astăzi ca și toponimele”. De asemenea, se mai menționa: “Mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limba
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
în antichitate, o perioadă de timp, de canaaniți. Teritoriul, inițial redus la coasta mării, echivalează și cu "Țara Promisă" triburilor evreiești antice (Jos.13:1-4), cu Țara lui Israel și cu Palestina sau Iudeea de mai târziu. Denumirea derivă din onomasticul Kna'an sau Canaan, atribuit de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
din ei fiind zeii protectori ai unor orașe-state. Articolul hotărât, un epitet adăugat sau contextul putea stabili despre care zeu specific este vorba. Epitetele puteau fi geografice (ex.nume ale orașelor - Baal Alpa (Alepo), Baal Sidon, Baal Ugarit), descriptive sau onomastice (adăugarea unui nume suplimentar)/ Uneori Baal era un titlu prin care se subînțelegea un anumit zeu (G.Contenau) precum Milkom, Hadad sau Hadu sau Kemosh. De aceea, de exemplu, Baal Brit se numea uneori în cartea Judecătorilor (vezi Jud. 8
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]