5,154 matches
-
la început această“Cetate virtuală europeană”, în care să ne răscumpărăm cunoașterea prin reflecție și revelație și să ne regăsim apoi viitorul în marea familie a Statelor Unite ale Europei. Dimensiunea a 4 a, când e corectă înțeleasă, înseamnă timpul adăugat ontologic celor trei dimensiuni tradiționale (existente în orice obiecte ideale de artă și Idei mari precum Infinitul, Eternitatea, Adevărul Creației, Legea sacră a Dragostea și Iubirea care există dinaintea Facerii Lumii.) * * * Așadar, adaug la această propunere de carte“semnal” publicul urmărit
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
să sfarme acel model impus de 60 de ani de un spirit critic tradițional; acela de “formă fixă” în literatură și artă, care țin de o mentalitate “tribală”. Ceea ce urmăresc în acest eseu este degajarea ideii de “Postmodernitate ca experiență ontologică, epistemologică și istorică “slabă” (sau“tare”) și a metodei de lucru pe care și-o face M. Cărtărescu despre “generația optzecistă” și anume că, există o gândire “tare” în perspectiva “sfârșitului artelor” și un nou început în “postmodernism”, care uzează
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
epocă și s-au pierdut în anonimat. Dar asta e un alt subiect care nu face parte din eseul meu. Vreau doar să subliniez că, irumperea modernității prin „Postmodernismul românesc” (Humanitas, 1999) al lui M. Cărtărescu, cu așa-zisa “experiența ontologică, epistemologică și istorică “slabă”, anunțând “sfârșitul artelor”, a scindat generația lui I.P. Culianu (1950-1991). Această carte critică cu pretenții de “monografie“ - la origine o teză de doctorat -, scrisă cu scopul de a face “curățenie generală” în literatura română contemporană, de
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
și se face țăndări de argint din “Fantasmagoria” ta lunară - dar numai țăndări...nu și scântei de “Stele arzătoare cu opt raze” aurite de Soarele uriaș... Să vezi atunci cum se naște în capul tău o altă Capsulă a timpului ontologic ce îți va spune mereu: Stai blând și trimbulind în baldachinul tău de poet bolând, bogomilule, că mai ai timp să candidez la un alt Premiul Nobel pentru altă literatură. Și mai puțin “nenobil” precum metalul vulgar la care candidează
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
împinși de la spate de o pseudospecie de extratereștrii, ET-X-Y-Z, practică de o sută de ani un atentat asupra întregii umanități și o politică diabolică de Depopulare Globală. Încă odată... Acum, când a sosit “vremea secerișului”, când TEMPLUL TIMPULUI - al “Timpului ontologic prin excelență “parmenidian”: mereu egal cu el însuși, care nu se schimbă, nu “curge”, și nu are “durată” ireversibilă (am citat din cartea Sacrul și profanul de M. Eliade) - va fi unit cu TEMPLUL SPAȚIULUI, sub “cerul cel nou” pe
DESPRE 'MIGRAŢIA SPIRITUALĂ A SUFLETELOR DE LUMINĂ VIE PRIN TRUPURI SUCCESIVE' ŞI ÎNTOARCEREA ACASĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360395_a_361724]
-
variate forme. La nivelul culturii, de exemplu, s-au acceptat multe lucruri și s-au încreștinat ca sărbători naturale, ritualuri de tot felul. La nivelul filosofic, toate întrebările adunate de greci erau privite ca legitime, mai presus de orice preocupare ontologică a gândirii grecești, care a fost în mare măsură străină Sfintei Scripturi si culturii semitice. Terminologia filosofică a fost prompt împrumutată și folosită în teologie. Limba greacă a fost adoptată în unele părți nevorbitoare de limbă greacă, în timp ce folosirea latinii
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
platonic în slujba dogmaticii catolice,a demonstrat existența lui Dumnezeu prin ideea de perfecțiune, iar în domeniul logicii este considerat principalul teoretician al realismului, deci al concepției că universaliile sunt reale, inspirate din existența crudă, adevărata. Este celebru pentu ,,argumentul ontologic'', iar în lucrarea ,, De grammatico''tratează chestiuni de logică, despre silogismele corecte,. La el universaliile au o existență în sine, nu sunt indivizi, sunt exemplare ale lucrurilor,și constituie o lume în sine,realismul său fiind transcendental. Albert Magnus (1193-1280
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
am încercat să le relev în cartea intitulată Eminescu de la muzica poeziei la poezia muzicii, și anume că muzica n-a fost pentru Eminescu doar un hobby sau un violon d'Ingres ori un capriciu trecător, ci o componentă structurală, ontologică, a ființei sale și implicit a poeziei sale, concluzia la care m-au ajutat să ajung numeroși alți exegeți ai lui Eminescu precum Vianu, Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Rosa del Conte, Caracostea, Călinescu, Edgar Papu, Ioana Em. Petrescu, Svetlana Paleologu Matta
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
în izolare pustnică, ci doar în consens cu datele primordiale: „Iarba a crescut subțire/ În cămașa ta de mire/ Seara a-ncăput frumoasă/ În marama-mi de mireasă” („Grâul a crescut înalt”). Alt semn că poeta încearcă reglaje fine spre pragmatism ontologic este îndemnul „să nu treci plutind peste lucruri” („Învățăturile înaltei umbre către fiica ei, lumina”). Drumul (drumurile) spre real semnifică deci un amestec între materie și idealitate, „cu praf și cu stele” („Drumul spre lume”). Placheta „Floarea-ntre pietre” (1979
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
atât de eul uman, cât și de proiecția eului cosmic ; și ambele ipostaze metafizice invocă și evocă cultul iubirii, dar și cultul luminii. Prin romanul “Ultimul Om”, prozatoarea Eliza Roha își destăinuie angajarea sa spirituală în dreptul pastoral, dar și algoritmul ontologic, pe care îl poartă în apostolatul misionar al cuvântului rostitor, întru devoțiune și iubire, față de semeni și divinitate. Cuvântul doamnei Eliza Roha este purificator al sinelui uman, aflat în cadrul lumii vizibile ; dar și exorcizator al permanentelor reflectări iluzorii, pe care
O ORIGINALĂ ARHITECTURĂ MEDITATIVĂ ÎN OPERA ELIZEI ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359851_a_361180]
-
propice, asemenea basmului marcat prin obiecte și elemente magice sugerând eliberarea de încătușările terestre, au luat loc la prezidiu primele invitate: Calliope, muză poeziei epice, Erato, muză poeziei erotice, Euterpe, muză poeziei lirice și Melpomene, muză tragediei umane, apoi din partea ontologicului au prezidat Elisabeta Iosif, Nicoleta Stavrache și Paul Polidor. Într-un colț sub infleunța unei ale surori uitate din cele 9 ale bătrânului Zeus, Polyhymnia, glasul Doina Ghițescu a încântat publicul prin lecturile poeziilor laureaților. Primul căruia i s-au
DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAŢIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” de MARIAN DRAGOMIR, CĂLIN DENGEL în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359618_a_360947]
-
limbajului, expresivitatea și reflexivitatea, îl apropie pe Grigore Vieru de neomodernismul stănescian, prin forța concretizării abstractului: „Acoperit de vorbe / Ca de sudoare-un bour, / El ară în tăcere / Și ține-n gură un nour” (Poetul). Autoarea scoate în evidență reperele ontologice fundamentale la care se raportează poetul, atât repere geografice, cât și sacre: Patria, Mama, Prutul, Acasă. Poezia lui Grigore Vieru ca și linia de orizont, unește cerul cu pământul, cosmosul cu teluricul într-o fericită armonie universală. Oamenii sunt vii
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
moarte vie / Ți-aș băga unghia-n gât”. La fel ca și la Cezar Ivănescu, și Grigore Vieru încearcă să-i acorde morții însușiri antropomorfice: o ființă, având mamă, copii, eventual o casă, o gospodărie la care trudește toată viața. Ontologic și metafizic se contopesc în aceste versuri simple, de cea mai pură factură filosofică, prin care poetul își întreabă moartea: „Dar ce ai face tu și cum ai trăi?” Sfâșierea provocată de moartea mamei echivalează cu o înjumătățire, o rupere
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
cu preoția ei (preoția consacrată, sacramentală fiind în fruntea preoției universale), aceasta reprezintă o articulare a Bisericii și a sacramentelor în Însăși Sfânta Treime, depășindu-se un hristomonism ce vizează o imanentizare a realităților eclesial-sacramentale și cu aceasta pierderea sensului ontologic profund ce caracterizează Trupul tainic al lui Hristos - Biserica . Așadar Euharistia, memorialul sacrificiului Noului Adam, este acest ritual al Marelui Arhiereu Iisus Hristos prin Trupul Său eclesial care prelungește și actualizează în fiecare zi misterul pascal, o jertfă unică, complexă
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
aici pe pământ și se desăvârșește în eshatologie. Este exclusă intercomuniunea, ca „o soluție de compromis și total artificială” și care reduce esența Bisericii la o solidaritate și frățietate pur umană, dar de nuanță creștină lipsindu-o de caracterul ei ontologic, teandric, de unirea spirituală cu Hristos, mântuitoare și îndumnezeitoare, de koinonia (κοινονια) - această unitate specifică realizată în Euharistie și care este prin excelență un dar al Sfântului Duh . Intercomuniunea este o practică grșită, o deviere de la devărul credinței, al Bisericii
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
întâlnit cu El, ci e în stare să primească și moartea pentru El, știind că rămânând cu El va trece prin moartea cu El, la învierea cu El . Așadar, Euharistia - „Taina patimii Domnului și a mântuirii noastre” este garanția plenitudinii ontologice a omului, care își are început în condițiile vieții actuale și va culmina cu învierea fiecăruia dintre noi pentru că pâinea pe care o frângem este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic în Iisus Hristos
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
trăi veșnic în Iisus Hristos - după cum spune Sfântul Ignatie al Anrtiohiei . Sfânta Euharistie se prezintă în adevărul său cel mai profund ca un reflex al unei lumi create în Hristos care o recapitulează în Sine integral, proiectând-o originar și ontologic spre El, pentru unirea cu El , unire în care fiecare parte își păstrază identiatea distinctă pentru eternitate. În acest proces omul se desăvârșește și se sfințește printr-o tot mai intensă relație cu Dumnezeu, în Hristos, Care „ca singura jertfă
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
valoare maximă oricărui moment istoric și lumii în general atrasă tainic și copleșită de viața dumnezeiască. Prin Euharistie ajungem la „statura bărbatului desăvârșit”(Efeseni 4, 13) , a omului în care sălășluiește Hristos prin Duhul, prezență plenară a Harului care decurge ontologic din natura umană a lui Hristos deplin pnevmatizată prin care toți cei care participă la iubirea Sa, împărtășindu-se de Trupul Său cel Sfânt, sunt la rândul lor înduhovniciți și hristifacați , participând și dovedind o structură unitară a lumii, voită
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
5), și un sânge al lui Iisus Hristos și membri unii altora (Rom. XII, 5), ajungând toți împreună Trup al lui Iisus Hristos"(I Cor. XII, 27). De aceea, credincioșii care nu participă efectiv la Taina Comuniunii, nu sunt legați ontologic de Iisus Hristos și nici integrați pe deplin în inima Bisericii. Ei sunt coardele de viță în care nu mai curge seva de viață din rădăcina butucului și care, deci, se usucă, pentru a- fi tăiate și aruncate în foc
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
de credință: "Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh, cerând...". Comuniunea euharistică implică deci, unitatea sau comuniunea credinței întregi, convingerea că în Sfânta Euharistie ne împărtășim cu însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul și credința despre Biserică, ca unitate ontologică profundă a creștinilor cu Iisus Hristos și întreolaltă în Iisus Hristos, datorită Sfântului Duh. Fără unitatea credinței realizată mai întâi, nu poate avea loc comuniunea euharistică. Tendința manifestată în ultima vreme de unele cercuri ecumeniste, ce recomandă comuniunea chiar și
DESPRE CARACTERUL COMUNITAR A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359649_a_360978]
-
Curpaș, cade sub incidența darului povestirii, originalitătii și genialității spiritului artistic autohton, specific românesc, revelând ecouri din universul nuvelelor lui Caragiale, cât și din universul povestirilor lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu. Prin harul povestirii, prin intuiția psihologiei oamenilor, scriitorul întemeiază ontologic destine, universuri biografice, care sunt rezultatul relatărilor ample ale „povestitorilor” care, ca și în Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, vin, la „hanul” de suflet al lui Octavian Curpaș, să-și istorisească propriile vieți din existența lor în lumea exilului pe
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
din județul Sălaj, interiorizat, și cu spiritul disciplinei în sânge, câștigat în mediul militar unde a activat o viață, Teofil Mândruțiu se prezintă în fața cititorilor săi cu un evantai de cărți cu poezii în care descoperim o adâncime a perspectivelor ontologice, exemplificând legătura spiritului omului cu Divinitatea, având o omogenitate între ceea ce este creat și trăit. Debutând în revista Liceului militar Ștefan cel Mare și publicând în diverse reviste, inclusiv în „Agora Literară “ a Ligii Scriitoirilor Români, Teofil Mândruțiu și-a
TEOFIL MÂNDRUȚIU-POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340279_a_341608]
-
lui” (p. 45). Pentru credinciosul de astăzi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
călăuzească în ansamblul ei întreaga desfășurare și istorisire a evoluției milenare a lumii, anulând, fără vreo vagă urmă de îndoială, principiul devastator al dublului inclus (dubla măsură, dublul înțeles etc.). Bineînțeles că nu ne putem opri, urmărind cele două tablouri ontologice pline de complexitate și controverse, anume cel din Cinquecento, respectiv, cel prezent, al secolului XXI, de la a institui un paralelism între cei doi exponenți umani definitorii ai istoriei lumii, încercând, fără nici cea mai vagă pretenție de exhaustivitate, să evidențiem
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
Mihai Nichita, momente harice iradiante. E vorba de fracțiuni de secundă când, mișcat de expresii ale adevărului ultim din vreun text, Supercilium lăcrima. Atunci simțeam, concret, că aerul dintre noi vibra. Realitatea însăși se îmbogățea cu atribute dintr-un registru ontologic superior. Nu încetez să mă întreb cu ce drept funcționari lipsiți de orice înțelegere a domeniului în care se exercită, de la noi și din alte părți, își iau libertatea să închidă și altora, mai mici și mai plăpânzi, calea spre
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]