2,134 matches
-
peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută din fața civilizației în inima firii, spre a-și conserva o anume integritate, un cod moral nescris, dar bazat pe o despărțire foarte categorică a omeniei de opusul ei. Potecile munților, codrii deși, dumbrăvile tăinuite, labirintul gârlelor închipuie o fortăreață naturală. Izolarea ei îngăduie încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe sufletească și înțelepciune în această existență
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
morală a unui om În fața pericolului și a nenorocirii sau, altfel spus, curajul. În felul acesta, R. Le Senne identifică curajul cu sentimentul moral, afirmând că „orice dispoziție umană devine morală din momentul În care ea se identifică cu curajul”. Opusul curajului este lașitatea, care, după același autor, reprezintă corupția tuturor virtuților. Psihologia este, alături de religie și morală, una dintre componentele principale ale Psihologiei Morale și poate chiar cea mai importantă dintre ele. Psihologia Generală este cea care oferă fundamentele și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio sau gr. sympatheia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sugestiei, se vor organiza gregar și Își vor canaliza conduitele, modul de a gândi și de a acționa, În conformitate cu voința liderului, devenind În final grupuri manipulate de acesta. Cele de mai sus reprezintă efectele, În timp, ale mitologizării persoanei umane. Opusul mitologizării persoanei Îl reprezintă banalizarea individului. Acesta este actul de reducție valorică și formală care tinde să uniformizeze indivizii, dizolvând personalitățile individuale Într-o masă colectivă amorfă, lipsită de identitate. Acestea sunt ideile egalitare, care conferă maselor, prin ștergerea diferențelor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Descoperind și cunoscând lumea și pe sine, omul se Încarcă. Tensiunea psihică dată de această Încărcare constituie grija, angoasa, disperarea. Inocența primară este Înlocuită de neliniștea angoasei. Din acest moment ființa se Înscrie Într-o existență tragică. Neliniștea persoanei este opusul echilibrului ei sufletesc interior, tulburarea liniștii sufletești. Omul neliniștit este ființa frământată, care și-a pierdut Încrederea În sine și În propria sa viață. El se simte inutil și se Întreabă: „Cine sunt?” și „Care este rostul meu În lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
logică, bizar până la absurd. În această situație, individul nu colecționează, ci adună la Întâmplare obiecte diferite, lipsite de orice fel de utilitate, ieșite din uz, vechi etc. Este o formă de degradare patologică a gusturilor, a egotismului său. Risipa este opusul acumulării. Ea indică o slăbire considerabilă a egotismului individual. Individul, datorită unui Supra-Eu slab, nu are simțul valorilor. El risipește la Întâmplare, adesea lipsit de orice fel de logică, de orice fel de utilitate, indiferent de circumstanțe. Este și o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Care sunt factorii sau motivele care vectorializează tendințele persoanei către Rău? În ce constă natura conștiinței pervertite? Vom Încerca să analizăm În continuare acest aspect. Aparent, conștiința pervertită se definește, din punct de vedere psihologic, În comparație cu conștiința morală. Ea este opusul ei, așa cum Răul este, din punct de vedere moral, opusul Binelui. Întrucât este mai ușor să faci Răul decât Binele, nefiind necesar nici un fel de efort pentru aceasta, putem spune că, de fapt, conștiința Răului este prima formă prin care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Rău? În ce constă natura conștiinței pervertite? Vom Încerca să analizăm În continuare acest aspect. Aparent, conștiința pervertită se definește, din punct de vedere psihologic, În comparație cu conștiința morală. Ea este opusul ei, așa cum Răul este, din punct de vedere moral, opusul Binelui. Întrucât este mai ușor să faci Răul decât Binele, nefiind necesar nici un fel de efort pentru aceasta, putem spune că, de fapt, conștiința Răului este prima formă prin care sunt eliberate pulsiunile primare, Înainte ca persoana să fi fost
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
final, și de ea Însăși. Persoana va sfârși prin a pierde sensul propriei sale vieți. În cazul acesta, conflictul va fi atât exterior, În planul adaptării, cât și interior, În planul valorilor morale. Asemenea situații vor fi analizate În continuare. Opusul situațiilor Închise sunt situațiile deschise. Ele există ca posibilități virtuale ale lumii, iar pentru persoană reprezintă căi de eliberare sau de compensare și de refugiu În fața constrângerilor limitative ale vieții și ale lumii. Situațiile deschise sunt cele care oferă persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu evenimente sau situații de viață cu caracter negativ. Acest tip de strategie urmărește autoprotejarea persoanei de acțiunea acestora, precum și evitarea sau chiar anularea producerii lor. Evitarea este o strategie prin care sunt ocolite situațiile Închise ale vieții. Oportunitatea este opusul evitării și ea reprezintă strategia, considerată cea mai potrivită, de a acționa numai atunci când producerea unor evenimente sau situații de viață sunt În mod absolut favorabile, prin efectele lor, pentru individ, când acesta ar putea obține un profit, un avantaj
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează la valorile morale supreme ale Binelui suveran. Ea este, În plan moral, opusul nenorocirii, iar din punct de vedere simbolic, starea de fericire este considerată un dar divin, o stare de posesiune divină, spre deosebire de starea de posesiune demoniacă pe care o dă răul. Starea de fericire este o stare de satisfacție totală, absolută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cadru de a fi posibil al unei realități factice interioare, ca Întindere și ca durată. A fi prezent, Înseamnă a te surprinde pe tine Însuți În interioritatea ta sau, altfel spus, a lua cunoștință despre tine altfel decât ca trup. Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
motiv, modalitatea de utilizare a libertății se impune În funcție de circumstanțe. „Cât pot fi de liber?” și mai ales, „Cum trebuie să mă port când sunt liber?”. Acestea sunt Întrebări care emerg din conștiința morală În situațiile de acțiune ale vieții. Opusul libertății este constrângerea. Constrângerea ca interdicție care impune individului și/sau Cetății norme care-i Îngrădesc sau chiar Îi suprimă libertatea. Dacă libertatea semnifică faptul de „a fi tu Însuți”, constrângerea Îți impune cu caracter de obligativitate „a fi conform
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentimentul siguranței decât Între zidurile cetății sale. Dincolo de acestea, lumea Îi pare nesigură, plină de pericole, străină și necunoscută. El nu este stăpân decât În interiorul cetății sale. Am putea spune că, Într-o anumită privință, „claustrofobia socială” a nomadismului este opusul „cosmofobiei asociale” a cetățeanului. Aceste aspecte ne Îndreptățesc să afirmăm că situația persoanei În cetate este generatoarea unor sentimente sufletești și morale de o factură specială, reprezentate prin atașamentul și identificarea cu un anumit model și sistem de valori, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capacitatea de a acționa pozitiv, de a găsi soluții adecvate fiecărei situații de viață individuală. În corelație directă cu starea de sănătate mintală, se pune pentru igiena mintală problema bolii psihice. În sfera igienei mintale, boala psihică este percepută ca opusul stării de sănătate mintală și are semnificația unui accident ontologic al persoanei umane. Din punct de vedere clinico-medical, boala mintală este obiectul psihiatriei, care se ocupă de cauzele acesteia și măsurile de ordin medico-terapeutic ce se impun în aceste situații
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o sinteză canonică a constantelor funcționale ale organismului (G. Canguilhem). Normalul se definește ca fiind „ceea ce apare în majoritatea cazurilor într-o specie determinată” (G. Canguilhem). În domeniul vieții se discută două fenomene: sănătatea și boala sau normalul și patologicul. Opusul normalului este anomalia; dar anormalul nu se identifică în toate privințele cu patologicul, acesta din urmă fiind o formă a anormalului. Normalul este o „stare-situație” a persoanei, pe când anormalul apare ca fiind contrariul acestuia. Noțiunile de normal și anormal sunt
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de adecvarea la un model al naturii umane, dincolo de sentimentul subiectiv de „bine” pe care-l dă adaptarea individului la ordinea socială. Capitolul 3 Anormalitatea psihică 1. Anormalitatea S-a menționat anterior faptul că starea de anormalitate este înțeleasă ca opusul stării de normalitate, ele fiind complementare (M. Foucault, R. Bastide, P. Giudicelli, G. Canguilhem, R. Liuton, S. Morin, H. Elleuberger). Rezultă de aici că, dacă starea de normalitate echivalează cu cea de sănătate mintală, starea de anormalitate constituie condiția apariției
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
unicitate; activitatea liberă sau activitatea nelegată în mod obligatoriu de un anumit program, de o anumită tematică sau un scop precis; activitatea ludică sau activitatea axată pe joc, pe distracții și recreare, implicând destindere și un anumit gen de antrenament. Opusul activității îl reprezintă inactivitatea. Ea constă din diminuarea - până la completa suspendare - a oricărei forme de activitate. Aceasta se prezintă sub mai multe aspecte: inactivitatea biologică (sau somatică), ce apare de regulă la persoanele lipsite de un anumit gen de stimulare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
persoană în scopul dominării, al acaparării sau anulării acestora. Pentru G. Sorel, violența este caricatura puterii și a autorității impuse prin forță. Violența este un comportament agresiv învățat și orientat. În plus ea are un caracter activ, direct și distructiv. Opusul violenței este nonviolența, care este un tip de atitudine pasivă, de retragere, reținere de la manifestările agresive, de forță și de ripostă, în scopul de a anula orice acțiune sau inițiativă din partea atacatorului. Direcțiile și modurile în care și sub care
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este diminuarea vieții, o aneantizare, dincolo de care începe moartea”. M. Scheler remarcă mai multe forme de atitudine în fața suferinței: este respinsă, se luptă împotriva ei; este acceptată cu un sentiment de resemnare; este ignorată, desconsiderată; individul este copleșit de suferință. Opusul suferinței este fericirea. Dacă suferința este echivalentă cu eșecul, fericirea reprezintă împlinirea persoanei. A suferi înseamnă a fi nefericit. Suferința e cea care îmi revelează condiția mea de muritor, spune K. Jaspers. Lupta, ca și moartea și suferința, este o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice, când pur narative: adevăratul Opus Magnum, marea operă de alchimie constă, aici, în rostirea poetică însăși. Actul de a poematiza și parcurgerea poemului n-au nevoie de nici o concluzie teoretică, de nici un „extract” ideativ al poeziei, spunerea poetică nu are altă spusă decât pe sine
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
a dovedi precaritatea convenției realului. Realitatea pare traversată continuu de o mișcare destinată să proiecteze o punte între contrarii. Se creează un senzațional absurd, care în ultimă instanță aduce destrămarea iluziei prin transformarea elementelor ficțiunii (personaje, evenimente, obiecte etc.) în opusul lor. Protagonistul-narator are o existență ce adună simboluri cu valoare alegorică, privind, dincolo de umorul imediat, dramatismul condiției umane. Un bărbat care își amintește că este căsătorit și are șapte copii poposește într-o seară în fosta casă a părinților săi
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
Munteanu, Edgar Papu, Al. Dima, I.C. Chițimia, G. Mihăilă ș.a. Plămada cărților (1997), volum alcătuit din articole și studii de teorie, critică, istorie literară și comparatism, își propune să sugereze câmpul din care se adună informațiile „plămădite” în infrastructura unor opusuri. În perimetrul acelorași discipline interferente care au dominat activitatea lui V. intră lucrarea Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi (2001), care înregistrează cronologic traducerile din literatura polonă în limba română, precum și ecourile lor, fiind însă mai mult decât
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
un aspect cunoscut și de necontestat, rămânând ca temă de dezbatere modalitatea în care aceștia le înțeleg și interiorizează, urmând (în mod inconștient) în linii mari traseul creionat încă din mica copilărie de către tutori prin puterea exemplului, sau alegând chiar opusul lor, tot datorită puterii de influență parentală, negativă, de această dată. În ceea ce privește definirea conceptului de model parental, Iolanda Mitrofan consideră că acesta este impus de către societate și constă în strategii și mijloace de educare a copiilor și relaționare cu aceștia
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
școlară sau de altă factură. Eșecul sau nereușita înseamnă o încercare greșită, nu reprezintă ireversibilul ! Putem vorbi de părinți excesiv de protectori (încearcă să-și păstreze copilul într-un “turn de fildeș”, ferindu-l de tot ce e greu) și de opusul acestora, părinți foarte severi (cred că dificultățile pentru copil sunt benefice, îl călesc), ideală ar fi ipostaza echilibrată, când părinții își înțeleg copiii, sunt alături de ei în orice situație. În realitate, ne confruntăm și cu familii dezorganizate prin divorț, prin
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]