1,170 matches
-
oameni de cultură amintiți anterior, lumea satului înțeleasă ca o comunitate umană omogenă constituia garanția păstrării specificului național, a unui progres realizat doar printr-o evoluție lentă. Dată fiind deosebirea dintre sat și oraș, dintre psihologia săteanului și cea a orășeanului (fie adult, fie copil), firesc este considera el ca școala să țină seama de ele, să nu dea copilului din sat același conținut ca și celui din oraș și să nu-i propună aceleași perspective. Chiar dacă în acea vreme exista
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
treptat. Orașele și districtele rurale bosniace din apropierea lor au devenit centre ale culturii islamice. Nobilii, musulmani ca religie, dar slavi ca limbă și origine etnică, controlau la vremea aceea mediul sătesc. Au existat convertiri și în rîndul țăranilor și al orășenilor. Pe tot parcursul dominației otomane, imigrarea administratorilor și a oamenilor de arme otomani în zonă a fost desigur constantă. În ciuda faptului că elementul musulman nu depășea numeric populația creștină, membrii ei dețineau cele mai importante poziții politice, sociale și economice
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
stricți în privința autonomiei lor. Ungurilor și românilor le era interzis să dețină proprietăți pe teritoriul lor și nu se puteau nici căsători cu fetele lor. Grupul lor privilegiat era constituit nu numai din moșieri nobili, ci și din țărani și orășeni. Orașele săsești, în primul rînd Brașovul, erau mari centre comerciale. Organizarea politică și religioasă ignora complet populația românească și biserica ortodoxă, adică majoritatea locuitorilor Transilvaniei în secolul al optsprezecelea. Fără să ocupe o anumită zonă, românii puteau fi găsiți în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
încerc să fac aici. Dar încep așa, din mai multe părți, până depistez o anumită ordine. În liceu am fost un rocker de țară, un țăran hard & heavy, cum zicea alt critic. Unul care făcea naveta între un sat de orășeni pârâți și un oraș cu destui indivizi urbanizați de mântuială. Toate astea sunt, cum ziceam, între și între. Și rockeria, și locuirea. Nici acum nu am un domiciliu stabil, nici perspectiva unei profesii prea clară. O nefixare identitară care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a fost declarat oraș. „Ce fel de oraș să fie, dacă n-a auzit nimeni de el?“, se întreabă doctorul scuturat de o presimțire rea. Și tot el își răspunde: „Au ridicat câteva blocuri și, gata, răcăciunenii s-au trezit orășeni. Oare cum și-or fi zicând? Răcăciuneni? Iar femeile răcăciunence? Despre unele târguri de la noi nu-i bine nici măcar să pomenești. Localnicii știu că n-ai nici un motiv, decât dacă vrei să-ți bați joc de ei. Domnii mei, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o privire senină și duioasă și îi urează: „Pace și Bine”, „Pax et Bonum”, expresie devenită deviză a franciscanismului. Tatăl se alarmează; presupunând că fiul are de gând să intre în vreo mănăstire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
patru trenuri circulau cu ferestrele larg deschise, călători în mâneci scurte stăteau în dreptul lor, iar eu le făceam semne cu mâna. Mă apropiam cât mai mult de șine să văd măcar un pic din fețele lor. În tren se aflau orășenii cei buni și curați, la unele doamne zăream sclipind bijuterii și roșul unghiilor lăcuite. După trecerea trenului, rochia care-mi fluturase mi se lipea iarăși de trup, capul mi-era încețoșat de curentul de aer brusc întrerupt și-mi simțeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceea ce nu vei spune niciodată persistă aici laolaltă. E o stare stabilă, ferecată în sine. Iar vorbirea - o ață ce se sfâșie singură, trebuind reînnodată mereu. Când am venit la oraș m-am mirat cât de mult trebuie să vorbească orășenii pentru a se percepe pe ei înșiși, pentru a fi între ei prieteni sau dușmani, pentru a da sau a primi ceva. și, mai ales, cât de mult își plâng de milă când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile lor manifestându-se aceeași veșnică împerechere de aroganță și autocompătimire, aceeași comedie narcisistă a gesticulației, a zvârcolirii întregului corp. Se agitau de colo-colo scoțând pe gură ego-ul umflat. Teatralismul lor era mlădios, orășenii ascundeau sub piele altfel de articulații decât țăranii, iar limba ce-o plimbau în gură era întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine, cea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
întruchiparea fidelă a întregii persoane. Sosind la oraș, unde mai întâi n-am vorbit deloc, iar apoi doar o română precară, pe mine, cea îndelung exersată în tăcere și cărând după mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se vedeau pe ei înșiși se dovedea o autoamăgire - în orașul aflat la 30 de kilometri distanță de sat, educația primită acasă nu făcea nici cât o ceapă degerată. Concluzia ce-am tras-o de-aici a fost rapidă, amară. Orășenii erau abili și maleabili, știau să se gudure cu trupul și cu vorba. Erau români, dar se spălau mai des ca mine și erau mai harnici la învățătură. și-atunci, de ce-mi spuseseră acasă că românii sunt murdari și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acaparantele rețele ale supraviețuirii. Făcusem doar cozi pasagere, suportabile, la urma urmei facultative. Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni de câteva generații) exista un sistem de aprovizionare bine pus la punct. Socrul meu (pensionar) ieșea pe la 5 dimineața după pâine și lapte și afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
masivului Făgărașului, cu mai bine de o sută de ani în urmă, mai precis începând din anul 1882 această cabană era numită de locuitorii satului nostru «Casa Domnilor», pentru că ea era căutată și cu precădere solicitată, pentru cazare de turiștii orășeni ce tot mai frecvent băteau potecile acestor minunați munți. Se știe că primul loc de refugiu din acest punct a fost construit din lemn de brad rudimentar fasonat, în anii 1878-1882, având numai două încăperi, și că la foarte scurtă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
categoriilor sociale, principalul criteriu de diferențiere a acestora, constituindu-l relația individului cu pământul, baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii orice voiau, fără să-i omoare însă. Robi erau țiganii, pe care documentar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu apă și câteva hârlețe de pământ peste foc, l-a stins, urmând ca autorilor să le aplice o chelfăneală zdravănă, pe care să nu o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu cureaua, pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
naivă în România” a tratat în detaliu arta naivă rurală și arta naivă urbană. Domnia sa, scria în acest album: „Ponderea principală a artei naive se află în mediile urbane, în complexitatea și tensiunea proprie acestora. Ceea ce deosebește clar creația orășenilor este plusul de diversitate a inspirației și a mobilurilor care o provoacă și o întrețin” Cred că din 1980 până în 2006 lucrurile s-au cam schimbat, având loc o „migrație” a temelor de pictură naivă dinspre oraș spre sat. Motivele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în cazul legionaris mului). De fiecare dată, a fost produsul minților unor intelectuali orășeni, care își compensau frustrările proiectând o lume ideală, opusă celei în care trăiau. Acum ceva vreme, lam văzut la emisiunea lui HoriaRoman Patapievici de la TVR Cultural pe Grigore Leșe, reprezentantul cel mai de seamă de astăzi al „fibrei sănătoase“ rurale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un fiu iubitor sau există consemne numai de ei știute, legate de practica lui ilegală ? Nu vom afla... Lucrul de care ne dăm seama este că mama lui arată ca orice femeie bătrână de la țară, deci domnul Bebe este un orășean de dată recentă. Nu știm dacă are studii superioare, probabil că nu (cineva a avansat ipoteza că ar fi „subinginerș, termen care comprimă un întreg etos ceaușist...). După mine, el este un pur produs al sistemului comunist : nu există un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
n-are Într-Însa nici o asemănare cu spiritul burghez”. Într-adevăr, țăranul român nu gândește agricultura În termeni capitaliști. Pentru el, roadele pământului sunt un dar „de la Cel-de-Sus” și cresc „după cum e vremea”. Așa cum țăranul român „așteaptă totul de la Cer”, orășeanul român „așteaptă totul de la Stat”. „Mistica Cerului la sate Își găsește corelativul În mistica Statului la orașe”, scria În 1942 Mihail Manoilescu, teoreticianul corporatismului economic <endnote id="(808, p. 360)"/>. La rândul său, I.P. Culianu vorbește de „aversiunea spontană, visce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cârlibaba); Poliția Stotjineț (comisariatele Adâncata, Văjcăuți și Vijnița); Poliția Rădăuți (comisariatul Siret și detașamentul Dornești); Poliția Hotin (comisriatul Noua Suliță și detașamentul Prigorodoc); Poliția Suceava 8comisriatul Dărmănești și detașamentul Solca); Chestura poliției Cernăuți (comisariatele Cozmeni, Crizceatec, Ghica Vodă și detașamentele Orășeni, Sadagura, Zastavna). În cadrul Inspectoratului Regional de Poliție Cernăuți erau încadrați un număr de 723 de persoane. Ca urmare, pe lângă Guvernământul provinciei Bucovina a fost înființată o Comisie de revizuire pentru cei care doreau să fie reintegrați în serviciu. Până în februarie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
într-un cătun subordonat acesteia, într-o căsuță cu o grădiniță de flori la poartă. Spre seară, florile, dintre care îmi amintesc de „gura leului” și de „regina-nopții”, își făceau cu sârg datoria, ca pentru a-mi dovedi mie, unui orășean care le cunoștea doar din cărți, de ce sunt ele în stare. De domnul învățător A. și de vizitele pe care, din când în când, i le făceam se leagă și amintirea celei mai negre nopți - la propriu - din viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de viermii de mătase din ferma proprie. Steluța era în costum național de Rucăr. și poftim la drum cu două căruțe cu câte trei cai dar nu înainte de îmbărbătarea de rigoare: Să nu vă fie teamă. Să nu credeți că orășenii sunt mai bine pregătiți ca noi. Să răspundeți la orice întrebare și, ca totul să fie bine, mai puneți și voi câte una, dar asta numai în afara examenului. La Bolgrad, caretele noastre împărătești au tras la restaurantul “Drumov” care avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz de forță majoră, se găsea și câte o tânără gata să stingă supărarea oricărui organ de control pus pe dat sancțiuni. Și nici rău la suflet nu era! Președintele semăna foarte bine cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]