325,543 matches
-
frecvent la stadion, pentru a urmări pe viu partidele din divizia A. Când n-am mai putut merge la stadion, am profitat de apariția televiziunii și am devenit spectator din fotoliu, cum sunt și acum. Scriu aceste rânduri la câteva ore după încheierea Campionatului Mondial din Germania și am pe retină multe imagini ale unor faze de mare frumusețe, care arată că marii jucători, ca Totti, Vieira, Klose, Figo, Ronaldo, oricât ar fi de preocupați de latura financiară a fotbalului, nu
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
trei ani de bătut câmpii: în loc să fie lăsat să se specializeze pe un domeniu, studentul e supus unei hărțuieli jenante, constrâns să audieze profesori cu preocupări diverse și total nemotivați ei înșiși. La facultatea la care predau, acest tip de ore nu e normat și, prin urmare, nu e nici plătit. După știința mea, e cel mai scurt drum făcut de învățământul românesc din faza hei-rupismului muncii patriotice la pseudo-europenismul fără frontiere și fără bani. Dacă tot îi imităm pe americani
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
să-i ia locul lui Radu Bercea. "Investigația" lui Tiberiu Lovin (care, evident, habar n-are de bibliografia celor "demascați") s-a redus la o descindere în noul sediu, impropriu, al institutului - o poștă dezafectată - și la indignarea că, la ora prînzului, nu i-a găsit acolo decît pe director, pe Andrei Cornea și pe turcologul Renata Tatomir, iar "de muncit, nu se muncea" (ce înseamnă în capul bietului ziarist munca unui cercetător din domenii umanistice dă exact măsura competenței lui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
a cărui odisee printr-un spital psihiatric constituie contraponderea comică a filmului și despre care afli - după ceva timp - că este fostul soț al Norei. Poveștile se desfășoară paralel, cu cei doi intersectîndu-se abia la final. Pelicula, lungă de două ore și jumătate, seamănă cu o panglică dotată cu noduri dese, fiecare reprezentînd o revelație a unui secret de-al vreunui personaj. Nu există climax, haos, măreție tragică, deși Nora comite destule hamartia. De fiecare dată însă ține hățurile mai competent
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
omul se simte la fel de neputincios ca eroii lui Kafka. Există o logică a nesimțirii care tinde să devină dominantă la nivelul societății și care începe să fie percepută ca făcând parte din normalitate. Pickhammer-ele ce sfredelesc trotuarul din fața blocului la ore foarte matinale, manelele care asigură fondul sonor al nopților noastre de vară, mirosul de amoniac revărsat generos de sub brațul vecinului de care soarta te-a lipit în metrou, șoferul grăbit, care îți taie calea pe trecerea de pietoni, dar își
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
sărbătorire în redacție. Din toți banii. De ce să citim revista Tomis ? Pentru mărturisirile lui Mircea Cărtărescu, căruia, de altfel, numărul din iunie (anul XLI, nr. 435) al revistei constănțene Tomis îi dedică - la aniversară - un grupaj consistent de texte. "La ora aceasta sunt o victimă a propriului meu succes, la ora aceasta critica literară serioasă m-a abandonat cu desăvârșire, în schimb a tăbărât pe mine media. În loc să am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și așa mai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Tomis ? Pentru mărturisirile lui Mircea Cărtărescu, căruia, de altfel, numărul din iunie (anul XLI, nr. 435) al revistei constănțene Tomis îi dedică - la aniversară - un grupaj consistent de texte. "La ora aceasta sunt o victimă a propriului meu succes, la ora aceasta critica literară serioasă m-a abandonat cu desăvârșire, în schimb a tăbărât pe mine media. În loc să am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și așa mai departe, cum se întâmplă în revistele literare, am început să
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și așa mai departe, cum se întâmplă în revistele literare, am început să fiu solicitat de dimineață până seara, pentru interviuri, pentru întrebări, tot felul de aiureli. Pentru mine, la ora aceasta, cea mai mare urgență este să scap de acest succes, de acest vedetism, pe care nu l-am dorit și să-mi recuceresc lipsa de succes pe care-am avut-o timp de 30 de ani în literatură." Fragmentul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
un altceva și mai mic, aflat deja într-o spectaculoasă evoluție spre nimic, după cum rezultă - cu scuzele de rigoare (d.h.) - dintr-o analiză haralampyană post bahică... În acest context optimist, emisiunea-capac-cireașă-pe-tort, ,Mari români - top 100" de sâmbătă seara (8 iulie, ora 20 și ceva, fiindcă programele tv, tipărite, nu contează prea mult pentru nici un post de televiziune care se respectă. Doar pe sine!), a fost un succes deplin... - Acesta, a comentat prietenul, poate să fie chiar un efect al democrației noastre
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
edițiilor aparținînd filozofilor români interbelici a devenit un modus vivendi, un fel de preocupare pasionată și îndelungată al cărei exercițiu constant s-a transformat cu timpul într-o a doua natură. Numai Biblioteca Academiei știe cîte mii și mii de ore și-a petrecut acest om cercetînd, scormonind și copiind documentele, articolele de presă sau edițiile princeps ale cărților aflate în arhivele acestei instituții. Și pentru că selecția culturală operează continuu, însușirile de editor ale lui Marin Diaconu l-au preschimbat astăzi
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
Să încep cu cea mai proaspătă ofertă: Dragoste de o vară de Pawel Pawlikowski. Digresiune: pe această cale, promit solemn că o să încerc să merg la toate vizionările de presă (care mă interesează) fără să mai trag chiulul/să greșesc ora sau locația, consolîndu-mă că, lasă, îl văd eu în cinematograf. Deoarece asta s-a întîmplat cu filmul cineastului polonez și nu intenționez să repet eroarea. Se proiecta în mall. Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
Duminică seara. Acum, eu declarasem de multe ori cu emfază că urăsc astfel de locuri și că m-aș simți mai în largul meu într-un - doamne ferește - lagăr de concentrare decît într-un mall, mai avusesem experiențe neplăcute la ore de vîrf, dar nici așa. Infernul a început cu căutarea unui loc de parcare (lipsă totală de așa ceva) și a continuat cu publicul. Mai știți personajele acelea stereotipice din filmele de groază, chinuite de vocile pe care le aud, cu
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
făcut rău nimănui. Numai că războiul e îngrozitor. Ar trebui să le ducem una dintre acele conserve militare pe care le-am primit adineaori." Într-o suită de povestiri - Doamna Heda, Benjamin, Domnul profesor, Miriam, Vila din cartierul Troia și Ore de poezie - autorul revine la ghetoul de la Terezín, despre care, lucru curios, până acum, în lunga sa carieră de scriitor, n-a scris aproape nimic. De data asta el devine din nou copil de 11-14 ani, incapabil să înțeleagă de ce
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
autor în deceniile de după război. Probabil cea mai fascinantă dintre ele a fost o întâlnire secretă cu doctorul Mengele - cel cunoscut pentru atrocitățile comise pe vremea războiului -, organizată perfect conspirativ undeva în Elveția. În timpul unei convorbiri de o jumătate de oră, "omul de pe rampa din Auschwitz" încearcă să-i explice fostului prizonier dintr-un lagăr de concentrare că nu se simte deloc vinovat; dimpotrivă, chipurile i-a salvat pe unii într-un loc care fusese destinat exterminării. Dar și personajele din
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
timpului, eram într-adevăr jalnică". Dublu înlănțuită, în celula temniței ca și-n trupul său cu o rezistență fatalmente limitată, Lena Constante își mărturisește gîndul ce-a salvat-o, gîndul eliberării întru spirit: "în carcera aceea, de-a lungul unor ore fără sfîrșit, am avut conștiința dualității mele. Eram făcută din două ființe. Pentru că eram acolo și mă vedeam acolo. Eram făcută din două ființe, pentru că nu puteam trece prin acea ușă zăvorîtă și totuși puteam fi în altă parte (...) Corpul
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
văd în câte o oglindă, și își aranjează părul, deși nu-i nevoie. Și Valeria se uitase la mine, cu complicitatea celor vii, care au de a face cu ins pe ducă. Cu mirare, deci, întrucât doar cu vreo unșpe ore în urmă, cu Octav făcusem bancuri, prefăcându-mă. Ca într-o veșnică întoarcere, expediție în interior... Pe catafalc, el zâmbea, puțin încurcat. Cum face fizionomia pielii umane, încă intactă, încă vie, parcă, cu ale ei. Iar cei ce mor de
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
de lucru. Iar în privința însemnărilor sale, filozoful a tăcut cu încăpățînare, nepomenind nimănui de obiceiul pe care îl avea de a-și nota în scris gîndurile. Și pentru că nimeni dintre apropiații săi nu a bănuit modul în care își petrecea orele de solitudine, tocmai de aceea despre Dragomir ai fi putut crede orice, dar în nici un caz că scrie. De pildă, ai fi putut crede că citește din acea obișnuință pe care, dacă ai apucat s-o capeți pînă la o
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
care, dacă ai apucat s-o capeți pînă la o vîrstă, după aceea o vei exersa de la sine, în virtutea unei deprinderi ce nu mai are nevoie de imboldul impus al unei voințe culturale, sau ai fi putut crede că, în orele libere, se plimbă lăsîndu-se în voia unor asociații de idei pe care întîmplările petrecute în jurul lui i le scoteau în față, sau ai fi putut crede că, din cînd în cînd, deschizînd un dialog de Platon sau o carte de
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de cuvintele lor ar fi putut depinde soarta unei comunități. Și ce poate fi mai van decît credința într-o asemenea misiune? Și în timp ce spunea acest lucru, Dragomir scria și își făcea notițe în orele de singurătate. Scria pentru sine și pentru legămîntul ascuns pe care îl încheiase probabil cu el însuși: acela de a-și dovedi sieși că măcar așa, prin însemnările cu care își umplea caietele, destinul său de filozof nu fusese frînt
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
plimbare. Și, mai mult, o cale. Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
jurnalului e portretul. Personajul diarist, contrat tandru de erudițianul din subsol, trudește la o carte cu asemenea lucrări în acuarelă. Pare că buchisește cu rîvnă: "Sculat mai devreme ca de obicei, mă jur să scriu toată ziua. Dar după o oră obosesc. Singura mea speranță e că voi trăi mult." Rezultatele le dă la sfîrșit, mici descrieri urmuziene, în fond. Hainele poetului: "impresia mea a fost că poetul își mototolea într-adins hainele." Un fel de dicționar onomastic unde, în loc de nume
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
enorm, dar nebunia lui Harm "interpretat" de Tocilescu a contaminat pe toată lumea, actori, compozitor, scenograf, cor, spectatori. Și revelația mare, din punctul meu de vedere, este performanța actorilor, a felului în care și-au lucrat vocile ca să cînte live două ore și ceva. În școala de teatru nu s-a făcut și nu se face, la acest nivel, o asemenea pregătire. Dacă Tocilescu este un ahtiat de muzică, de muzica contemporană, un fin cunoscător și rezoneur, asta nu este ceva valabil
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
limpede de altădată îl bântuia adesea pe Sîrbu. într-una din primele scrisori trimise lui Virgil Nemoianu, un apropiat al lui Doinaș, Gary informa: "Doinaș, la care am petrecut o seară "cerchistă" (în sensul că am râs timp de două ore, de toate și mai ales de toți - în primul rând de noi și de prietenii noștri), a terminat ultima corectură la Faust". Marea întorsătură s-a produs odată cu procesul politic, în care s-a apărat singur, magistral, pierzând pentru că, printre
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
fetița își vede tatăl eviscerat și împăiat ș.a.m.d. Stabilind că filmul nu e pentru cei slabi de înger, aș adăuga că nici pentru cei slabi de răbdare. Fan al lui Gilliam fiind, tot aș tăia vreo jumătate de oră din cele 122 de minute din cît durează. Narațiunea te păcălește adesea cu lipsa vreunei finalități și, deși e imposibil să nu te temi pentru soarta puștoaicei, adesea ai senzația că persoana care cade prin gaura de iepure cu multiple
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
cu misterul poetic al liniștii, construiește interesant, dar se pierde în paroxisme dezlânate, ca într-o exangvinare a propriei substanțe muzicale. Eldbjorg Raknes, solista grupului Tingeling Band din Norvegia, pulverizează conceptul tradițional de vocalistă de jazz. Utilizând aparatură de ultimă oră, ea își autogenerează corul de fundal, peste care rostește versuri ale unor poeți norvegieni, ale lui William Carlos Williams, Paul Celan sau Garcia Lorca. Nils Olav Johansen o susține cu intervenții punctuale pe ghitara-bas sau vocal, Maria Kannengaard induce distorsiuni
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]