1,823 matches
-
multe lucrări de teorie literară, articole despre Eminescu, un studiu erudit asupra poemelor homerice ș.a. Mai dăduse, între timp, o bună ediție a discursurilor lui Barbu Catargiu (1886), tradusese din limba engleză discursurile lordului Th. Macaulay, publicase portrete ale unor oratori și oameni politici români. Înscrise în normele esteticii clasice, ideile lui D. despre artă și literatură instituie drept maeștri pe Aristotel, Lessing și pe Taine. O plănuită carte despre poetică ar fi introdus în capitolele ei multe dintre articolele de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
184 Maestrul Chirescu îl cunoștea bine pe Aurel Mihăilescu, pe care l-a lăsat la catedra de muzică a Gimnaziului fălticenean, în locul său, în 1922, când s-a mutat la București. 185 Sebastian Mihăilescu, învățător, născut la Dolhasca, în 1867. Orator desăvârșit, scriitor de talent, autorul volumului Urieșii. Culegător de folclor, socotit - alături de Artur Gorovei, Mihai Lupescu și Pavek Herescu, unul din ctitorii 126 2 Suceava, 12 ianuarie 1978 Mult Stimată Domnișoară Mihăilescu, Am primit cu bucurie acest semn de viață
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
se împarte în două camere: de o parte membrii de drept, prelați și baroni, constituind Camera Lorzilor, pe de altă parte membrii aleși, reprezentanți ai micii nobilimi și ai orașelor, formînd Camera Comunelor și transmițîndu-și părerile Camerei Lorzilor prin intermediul unui orator (speaker). Acest sistem nu numai că nu slăbește monarhia, ci îi asigură, dimpotrivă, un fundament și un "consens" în rîndul elitelor, consens precar, desigur, dar care nu există în regatul rival capețian. Eduard II (1307-1327) nu va ști să profite
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
proză, Mihail Sadoveanu (Slujitori boierești, fragment din volumul Oameni vechi, conținând „priveliști și scene din viața rurală de acum 60 de ani”) și Titus Nicolau (Într-un ajun, acolo!...). De reținut sunt amintirile lui B. Brănișteanu despre Nicolae Titulescu (Titulescu orator), cele ale lui I. Massoff despre Calea Victoriei (Calea Victoriei acum nouăzeci de ani), evocarea prieteniei dintre Romain Rolland și Panait Istrati, semnată Alexandru Talex. Publicistică face Tudor Teodorescu-Braniște, în vreme ce Liviu Floda comentează teatrul lui Mihail Sebastian. Al. T. Stamatiad traduce din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285305_a_286634]
-
retorica„în tribunale sau în alte adunări, cu privire la ceea ce este drept șila ceea ce este nedrept” se întemeiază pe o tehnică a în credințării(pistentike) și nu a învățării (didaskalike), ceea ce o diferențiază va-loric și de aceea dobândită prin știință. Căci „oratorul” urmăreștedoar să în-credințeze, iar nu să învețe pe cei ce-l ascultă despre ceeace este drept sau nedrept” (454e - 455 a). Particularitățile sale înraport cu epistéme apar însă, mai cu seamă, în Republica VI, 509 d -514 a. Două fiind
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ceea ceeste mai important, țin în primul rând de orizontul de aplicație. Caîncredințare, dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în Asia Mică. Cât privește talentul și dăruirea de sine a fiecăruia pentru binele Bisericii, se poate spune că s-au completat unul pe altul. Vasile era cu preeminență un om al acțiunii și al guvernării, Grigorie de Nazianz, un orator, iar Grigorie de Nyssa, un filosof. Dintre cei trei, Vasile era, fără îndoială, cel mai talentat<footnote J. Tixeront, A handbook of Patrology, Second edition, Authorized Translation, Based Upon the Fourth French Edition, St. Louis: B. Herder, 1923, p. 169
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
clasică care ia fost insuflată încă din copilărie. Se comportă ca un adevărat filosof atunci când dezbate și combate o erezie, când lămurește consecințele unei afirmații, când descrie un adevăr, însă această filosofie nu-l îndepărtează: el este întotdeuna și pretudindeni oratorul care rămâne alături de oameni, care știe să le vorbească și să-i îndrume. Tot acest ansamblu de calități remarcabile și întemeiate i-a îngăduit Sfântului Vasile să exercite într-un timp relativ scurt o influență considerabilă<footnote F. Cayré, op.cit.
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
mișcării și pe faptul că unii dintre cei implicați se făcuseră deja cunoscuți ca susținători ai alegerii unui domnitor român sau chiar a revenirii la situația anterioară anului 1859487. Unul din adversarii ideii prințului străin era Nicolae Ceaur Aslan. Bun orator, acesta folosea în pledoariile lui idei dintr-una din lucrările cunoscute ale lui Nicolae Istrate, și anume Asupra puterii legiuitoare și privilegiile Principatelor Moldo-Române apărută în 1856488. O grupare deloc de neglijat datorită componenței sale era "Partida" ieșeană pentru aducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
apare ca fiind „teoria potrivit căreia una dintre motivațiile importante ale psihismului este tendința de a compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o formațiune reacțională, de vreme ce anumite trăsături de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fie ocupat de un om care să se bucure de Încrederea noii puteri. În acest context, rabinul Moses xe "Rosen"Rosen apărea drept cel mai indicat. Relativ tânăr - avea, În acel moment, 36 de ani -, cunoscut pentru „activismul” său, bun orator - era un rabin „căutat” pentru diverse evenimente din viața evreiască: nunți, brith-milla etc.-, dar mai ales cunoscut pentru simpatiile sale de stânga. Însuși rabinul mărturisește că un reprezentant al comuniștilor, Israel xe "Bacal"Bacal, i-a propus, Într-o discuție
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
locul omul expunea o filozofie a destinului omenesc, în care unii au căzut pentru o idee, iar alții au fost cruțați ca să le realizeze opera. Explicația morții Căpitanului convenea oamenilor regimului, pe care îi îndepărta de răspunderea uciderilor, iar pentru orator deschidea perspective de mare carieră politică în viitor. Câteșitrei au căutat să găsească aderenți în provincie, care să le poată aproba atitudinea luată. S-au adresat individual diferiților legionari de pe la Brașov, Sibiu și alte centre din Ardeal. Peste tot locul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Ioan Novâi de la Soceavă ori Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou, care a fost chinuit la Cetatea Albă. Autorul, „Grigorie monahul și prezviterul de la Marea Biserică a Moldovlahiei”, a fost mult timp identificat cu Grigorie Țamblac, scriitor și orator al culturii ortodoxe, de origine bulgară, ajuns în 1415 mitropolit al Kievului. Legenda unui Țamblac dascăl și predicator în Suceava, egumen al mănăstirii Neamț, autor al Vieții Sf. Ioan cel Nou etc. avea o tradiție puternică atunci când episcopul Melchisedec a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
Împărtășind convingeri democratice, inspirat de filosofia raționalistă a secolului luminilor, C.-D., proclamând că a sosit „timpul luminării și al dezmorțirii”, nu ostenește să propovăduiască luminarea maselor prin înființarea de școli în limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al IV-lea î.Hr.), texte din Diels-Kranz, op. cit.; lexiconul Suda; Aristotel, Fizica, A, 2; Atenaios, Ospățul înțelepților, Minerva, București, 1978. Studii și exegeze: F. Blass, Die Attische Beredsamkeit, Stuttgart, 1912; E. Bignone, Antifonte oratore e Antifonte sofista, Argalìa, Urbino, 1974; Guthrie, op. cit.; Th. Gomperz, Les penseurs de la Grèce (trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il pensiero giuridico nella sofistica”, RIFD, 52, 1975; K. Wenig, Contributions à l’histoire de l’art oratoire en
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un important politician și adversar al lui Socrate care participase la răsturnarea tiraniei „Celor 30” (în rândul cărora fuseseră mai mulți discipoli socratici); Meletos, un tânăr poet tragedian, se pare, netalentat și adesea ironizat de Socrate; și un anume Lykon, orator cu oarece renume. Cei trei acuzatori au procedat astfel în virtutea instituției sicofanților (sukofanth"= „delatori”), introdusă cu câteva decenii în urmă. Nici una dintre acuzații nu era pe deplin îndreptățită, după cum și-au dat seama atenienii imediat după ce Socrate a băut paharul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
treburi, afaceri și conflicte. Școala lui Isocrate era una privată, cu plată, și maestrul s-a îmbogățit de pe urma ei. Akademia, în schimb, era gratuită și i-a adus lui Platon numai necazuri. În Gymnasionul lui Isocrate se formau, cu prioritate, oratori și dascăli de elocință. Aceștia se dedicau cetățenilor și cetății, apărând sau acuzând în diverse procese sau scriind și rostind discursuri funebre, encomioane, panegirice etc.; pentru toate acestea cereau răsplată, iar tarifele erau piperate. Maestrul însuși cerea o taxă de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acestei arte. Iar Platon, în pofida disprețului său pentru sofiști, a acceptat în Phaidros retorica drept una dintre disciplinele utile demonstrațiilor dialectice. În sfârșit, deși nu a acordat importanță matematicilor, Isocrate consideră că ele ar putea fi o propedeutică pentru formarea oratorului, o disciplină care ar facilita logos epideiktikos ca instrument de argumentare și elocință. 4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”tc "4.6. Idealul pepaideumenic și formarea „omului de cultură”" Isocrate a fost, înainte de toate, profesor. A predat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
universală”), așa cum spuseseră pitagoreicii pe care Platon îi considera „adevărații înțelepți”, stăpânitorii „cunoașterii esențiale”. 21. M. Heidegger, „Doctrina lui Platon despre adevăr”, în M. Heidegger, traducere de T. Kleininger, Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1987. 22. Cicero, Despre orator, II, 94 (citat și parafrazat de Marrou, op. cit., p. 136. Capitolul Vtc "Capitolul V" Enkyklios paideiatc "Enkyklios paideia" 5.1. Curriculumul supremtc "5.1. Curriculumul suprem" Aceasta este marea creație curriculară a Antichității și, poate, a tuturor timpurilor - în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gândirii și comunicării prin disciplinarea limbajului extern. (Ceea ce seamănă izbitor cu modelul holist al curriculumului bazat pe demersuri transdisciplinare conceput în secolul XX de către Louis d’Hainaut!) Dar școala retorului nu se oprea aici. Discipolii aprofundau studiul operelor istoricilor și oratorilor prin aplicații pe text, memorând fragmente întregi care le permiteau să se antreneze în legătură cu diverse teme: cum să faci elogiul unui personaj ilustru; cum să discuți o problemă de ordin moral; cum să descrii un monument; cum să dezbați o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inocența unei vestale”. Dar scopul înalt al acestui învățământ era erudiția. Tânărul în formare nu se visa doar eloquentissimus; el se dorea mai ales doctissimus. Cărturarul era recunoscut ca atare, în secolul al V-lea, nu prin dovezi de „mare orator”, ci mai ales prin dovezi de mare erudiție, de „mare cărturar”. Idealul „marelui cărturar” se confundă însă cu clasicul vir illustrissimus (adică cu ceea ce, peste o mie de ani, în Renaștere, Pico della Mirandola va numi l’uomo universale). Un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care edifică marea cultură pe baza acelui e)gkuklio" paideia sau, cum se spunea adesea în latină, pe artes liberales, al căror program ș...ț dublează artele literare cu disciplinele matematice” (op. cit., p. 84). Marrou observă totuși că Cicero (Despre orator, I, 72-84) insista asupra importanței disciplinelor matematice tocmai pentru că în școala literatorului erau adesea neglijate. 7. Despre învățarea retoricii, cf. Marrou: Sfântul Augustin..., ed. cit., pp. 47 sqq., Istoria educației..., pp. 380 sqq. Vezi și J. Fontaine, „Isidore de Séville
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cei ce își dau cu părerea despre dificultățile reale sau imaginare ale curriculumului, fără să se fi confruntat cu vreuna și fără să rezolve vreodată ceva. Folosind o sintagmă a lui Maiorescu, am putea spune că Schwab se referă la „oratori, retori și limbuți”. Dar Schwab precizează că acești limbuți ai curriculumului modern sunt mulți și consumă multă hârtie, producând o literatură curriculară bogată, dar total nefolositoare. A cincea formă de „elevație teoretică” este una insidioasă - ea ilustrează zicala franțuzească La
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gândire complexă și nuanțată, scriitorul și-a creat un instrument sintactic adecvat în hipotaxele sale cu multe determinări, a căror armonioasă simetrie, perfect stăpânită, răspundea simțului său muzical. Odobescu este un scriitor care se ascultă când scrie. Deși nu este orator ca Bălcescu, el este un om care vorbește chiar atunci când așterne o pagină pe hârtie. Faptul acesta explică mulțimea locuțiunilor, a proverbelor, a formelor de adresare, a digresiunilor, a efectelor de umor din scrisul său. Operele sale sunt ale unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]