1,566 matches
-
ninge, un orb Îmi trece mâna prin păr Ioan Milea poemul de mai sus transfigurează atingerea delicată a ninsorii identificînd-o cu dibuirea tandră a unui orb prin părul autorului. Să fie oare ninsoarea doar mîna tandră a Marelui (Orb) Anonim? Orbirea poate fi Însă și un simbol extrem de acut al singurătății: lacul singur În liniștea serii și calul orb Nicolae Ștefănescu Singurătatea lacului pare să fie omoloagă orbirii calului, capacitatea lui de oglindire fiind la fel de stearpă În ce privește depășirea izolării ca și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
părul autorului. Să fie oare ninsoarea doar mîna tandră a Marelui (Orb) Anonim? Orbirea poate fi Însă și un simbol extrem de acut al singurătății: lacul singur În liniștea serii și calul orb Nicolae Ștefănescu Singurătatea lacului pare să fie omoloagă orbirii calului, capacitatea lui de oglindire fiind la fel de stearpă În ce privește depășirea izolării ca și lipsa vederii. păpușa oarbăniciun copil să-i pună ochi de sticlă Nițu Duțu Și acest poem folosește, cu o ironie tandră, ipostaza orbirii pentru a pune În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pare să fie omoloagă orbirii calului, capacitatea lui de oglindire fiind la fel de stearpă În ce privește depășirea izolării ca și lipsa vederii. păpușa oarbăniciun copil să-i pună ochi de sticlă Nițu Duțu Și acest poem folosește, cu o ironie tandră, ipostaza orbirii pentru a pune În lumină o lipsă mult mai Însemnată: prezența tandră a unui suflet de copil. Evident, cu ochi de sticlă, păpușa ar simți, chiar fără să vadă, căldura iubirii. Întorcîndu ne la cerșetori, două poeme ale Valeriei Tamaș
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fără sens, fără nicio rațiune de a fi. Relațiile Internaționale, ca disciplină, se află în momentul de față într-un stadiu în care s-a dovedit că teoriile dominante suferă de deficiențe majore în ceea ce privește analiza schimbărilor sociale și politice. Această orbire conceptuală duce frecvent la o orbire empirică. Nu este surprinzător deci că analiștii relațiilor internaționale sunt de multe ori luați prin surprindere de evenimentele din politica mondială, cum ar fi cele de la "11 Septembrie". În mod sigur, o regândire a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a fi. Relațiile Internaționale, ca disciplină, se află în momentul de față într-un stadiu în care s-a dovedit că teoriile dominante suferă de deficiențe majore în ceea ce privește analiza schimbărilor sociale și politice. Această orbire conceptuală duce frecvent la o orbire empirică. Nu este surprinzător deci că analiștii relațiilor internaționale sunt de multe ori luați prin surprindere de evenimentele din politica mondială, cum ar fi cele de la "11 Septembrie". În mod sigur, o regândire a asumpțiilor de bază ale acestei discipline
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ei înșiși pe care li le furnizează Atlanta și Hollywood-ul. Iar americanul, ale cărui imagini dublate sau subtitrate sunt acceptate pretutindeni, nu suportă, la el în țară, o imagine subtitrată din străinătate. Această involuntară asimetrie a privirilor provoacă o anumită orbire colectivă în clubul destul de închis al celor care pun în imagini lumea actuală. Și o importantă pierdere de forță a propriului univers simbolic, a cărui emblemă ar fi acel non-disturbing scenario recomandat pentru filmele cu buget mare și serialele televizate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cea necorporală de lauda noastră. Ci, după cum cel ce spune de soare că e strălucitor nu-i adaugă lumină la lumina lui, nici cel care spune că soarele e întunecos nu-i micșorează strălucirea, ci cuvintele lui sunt dovada propriei orbiri, tot așa și cel ce spune că Fiul lui Dumnezeu e creatură, și nu Fiu, dă dovadă de nebunia lui, iar cel care cunoaște ființa Lui, își arată propria-i înțelepciune. Și nici acesta nu Îi este de folos, nici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de a atrage pe creștinii nebăgători de seamă prin însuși numele de creștin. A inventat erezii și schisme prin care să răstoarne credința, să corupă adevărul, să dezbine unitatea Bisericii. Pe cei pe care nu-i putea ține pe drumul orbirii celei vechi îi înșeală și-i abate pe calea unei noi rătăciri. Răpește pe oameni chiar din biserică și, tocmai când li se pare că s-au apropiat de lumină și au scăpat de noaptea acestei lumi, tocmai atunci îi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru care a murit Hristos”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea întâi, cap. X, în PSB, vol. 41, p. 127) „... afirmă că e bine ceea ce fac ei, neosândindu-și slăbiciunea, ceea ce este dovada celei mai depline orbiri”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a șasea, în PSB, vol. 41, p. 635) „Cum nu sunt vrednici de toată osânda cei ce și-au făcut nebunește limba atât de dușmănoasă, încât au îndrăznit să spună
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că L-ar putea vedea pe Dumnezeu cu ochii trupului. Or, „Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați aveapăcat. Dar, acum ziceți: Noi vedem! De aceea, păcatul rămâne asupravoastră”<footnote Ibidem, 9, 41. footnote>. Păcatul este această orbire a sufletului, lipsa credinței înfăgăduințele lui Dumnezeu, care sunt consemnate în Scriptură, darpe care ei nu le înțeleg. Cei ce nu cred, așadar, nu sunt dintre „oile”<footnote Ibidem, 10, 26. footnote>Domnului. Distincția palamită și valoarea ei dogmatică poate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care sunt consemnate în Scriptură, darpe care ei nu le înțeleg. Cei ce nu cred, așadar, nu sunt dintre „oile”<footnote Ibidem, 10, 26. footnote>Domnului. Distincția palamită și valoarea ei dogmatică poate fi înțeleasă șimai clar în precizarea cauzei orbirii iudeilor. „I-au răspuns iudeii:Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă șipentru că Tu, om (s.n.). Te faci pe Tine Dumnezeu (s.n.)”<footnote Ibidem, 10, 33. footnote>. Deși, Hristos le amintește că în Legea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
piețelor noastre... Avem lucruri bune, dar le ignorăm: în câte localuri românești se poate găsi Năsal, acest cașcaval cu aromă unică, obținut doar prin maturarea în peștera de la țaga, din județul Cluj? El este prezent pe piață, dar o ciudată orbire îi face pe bucătarii noștri să-l evite cu consecvență. Cu ce ar putea ajuta un asemenea produs la dezvoltarea bucătăriei noastre? Vom da un singur exemplu: banalul cașcaval pané, pe care Radu Anton Roman îl exilează în rândul barbarismelor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația" cu care venerabilul Trahanache rezolvă chestiunea "plastografiei", surprinde și avertizează asupra ascunselor sale abilități de detectiv. Precizarea din finalul piesei ("eu n-am prefect! Eu am prietin!"), departe de a sublinia orbirea personajului, poate fi înțeleasă ca revers al enunțului ironic sau ca insinuare a șantajului subînțeles. În același timp, valorează ca impunere cu autoritate în agora a unei imagini convenabile convențional, dar și ca restabilire decisivă a armoniei în "familia" ternară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
XX însă, orice orb poate să picteze! și glasul lui tremurând tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei, o înjurătură printre dinți, pipăind cu mâna, îmi întoarce spatele, traversează curtea cu aceeași siguranță a orgoliului, numărând probabil în minte pașii cunoscuți, Sunt convins acum că știe toate distanțele din jurul casei, iată-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre asta nu acum! În biserică, Daniel, nu-i loc decât de un singur Dumnezeu! neînvățată lecția umilinței nici acum, la un an aproape de la operația ce i-a confirmat pentru totdeauna, și mi-e greu să scriu cuvântul acela, orbire, ca și cum dacă nu l-aș scrie n-ar exista, el, cu ochelarii fumurii, tace! La începutul caietului meu, strecurată scrisoarea părintelui Varava, îi iese colțul timbrat, o desfac și recitesc, După cum știi, dragul meu Theo, așa i se-adresează părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toți colegii mei de la Arte și mă deranja când alții aveau mai mult succes decât mine, astăzi mă tem că nu tablourile mele vor avea succes, ci biografia mea, și mai ales acest amănunt peste care nu se poate trece, orbirea! Nu vorbi așa, dragul meu! Știi bine că pictura ta e cu adevărat valoroasă! Corina! Corina! o strânge în brațe și se învârte cu ea prin mijlocul camerei, mă dau la o parte, cât mai aproape de perete să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fără să le mai pot opri, despre dorul de părintele Ioan, vorbesc în cuvinte înecate, despre cât de singur sunt și nu știu dacă voi putea să mă reîntorc la mănăstire, părintele Varava, despre Theo, pictura din biserică, despre orbirea lui, el nu mai poate picta și cât de înverșunat e părintele Varava, despre comisia ce va veni să evalueze, scrisoarea Corinei, o am în caietul de pe noptieră, trebuie să i-o trimit mâine, soarele ce mi-a bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbesc, preaplinul sufletului meu, dacă n-o fac în scris atunci, despre cum a murit părintele Ioan, despre biserica în care am pictat cu Theo, despre părintele Varava, comisia de evaluare, de aceea a plecat părintele Dumitru la episcopie, despre orbirea lui Theo, nu va mai putea picta, scrisoarea Corinei, aștept răspuns de la ea, Nu știu ce voi face și de aceea nu mă mai întorc la mănăstire, mă voi duce undeva într-un sat preot și cum voi căuta Cartea, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parfumată a aerului din jurul meu și crisparea mea dispare ca prin minune doar la atingerea pe pieptul meu gol a degetelor ei cântătoare la vioară, o las să mă îmbrace ca pe un copil, nu s-ar putea spune că orbirea nu-și are avantajele ei, taci! abia îmi încheie nasturii la cămașă pentru că i-am îmbrățișat mijlocul cu amândouă brațele, fii cuminte! trebuie să ajungem la clinică! și de la patru am repetiție la Filarmonică! 30 octombrie, de câteva zile m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că-s bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bolnavă și suferi, Încornoratule; știi tu oare cine Îmi umple gândurile singurătății? O, e vorba despre niște ochi stranii, pe care viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro și a căsătoriei sale in articulo mortis cu patroana pensiunii în care își târa zilele de crai decăzut, și, în fine, o foarte frumoasă parabolă, povestită de Augusto, a imutabilității vederii interioare prin orbire, legenda pirotehnistului portughez (fogueteiro) și a frumoasei sale soții, epură, aș spune, în plasa datelor terestre marcate de vanitate și nemăsură, a unei idei platoniciene a frumosului (cap. XXII). Critica a subliniat cu precădere caracterul inovator al romanului din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uneori chiar denaturată. Prietenilor le plăcea să-i amintească, uneori chiar cu ușoară dojană, că reușise de două-trei ori să aibă premoniții reale, ca de exemplu În ’73, când mersese din casă În casă și se lamentase până la ridicol din cauza orbirii care lovise Israelul și a catastrofei ce se apropia. Sau În preajma războiului din Liban. Sau Înaintea valului fundamentalismului islamic. De câte ori prietenii Îi aminteau de prevestirile sale, Fima se retrăgea În sine și răspundea cu un zâmbet trist că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toiul nopții, te-a luat În casa ei și ți-a dat lumină și căldură, ți-a oferit până și trupul ei. Și ura ta față de tânărul colonist, care la urma urmei, chiar ținând seama de prostia guvernului și de orbirea maselor, n-are totuși altă soluție decât să poarte armă, pentru că viața sa e fără Îndoială În primejdie, mergând noaptea din Hebron În Betleem. Ce vrei să facă? Să Întindă gâtul ca să fie măcelărit? Și Annette, domnule apărător al moralității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ieri, când a venit la tine, o dată sau de două ori și-a pierdut vocea, vocea lui plină, tenorală, de cantor, din cauză că respira greu. Adevărat, e un bătrân limbut, un dandy pisălog, un fustangiu, care pe lângă altele suferă de o orbire politică de dreapta cu totul enervantă, plină de autosuficiență. Și cu toate astea, În felul lui gălăgios, e un om generos și plin de bunătate. Îți Îndeasă bancnote prin buzunare În timp ce-și bagă nasul În iubirile tale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]