1,597 matches
-
să găsești punctul de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cine vrea răspuns pe dată, Să citească cartea toată. Prefață Nu-s orgolios din fire, Vreau să știe fiecare: Cartea asta nu-i oricare, Ci e una de ghicire. Vă îndemn, copii, pe voi, Să rostiți răspunsuri clare. Ghicitorile sunt noi, Vechi e semnul de-ntrebare. Sunt mulți frați, perfect uniți, Poți să
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un nou stil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
postsimbolist. Imaginea sa se țese, retrospectiv, din mărturii. Iată cîteva: B. Fundoianu: „Bogdan-Pitești și-a pus geniul în viață. A fost unul din puținii convivi vrednici de banchetul lui Platon. (...) nu putea gusta elevația morală. Era un simplu Alcibiade, zvelt, orgolios și cinic. (...) Izolat de ceea ce imbecilii continuă să numească cu venerație «opinia publică», Bogdan-Pitești a avut cea mai aleasă societate ani de-a rîndul (...) Numai la Bogdan-Pitești puteai să bei cafea între Luchiani și Iseri, numai la dînsul puteai vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este definit prin parafrazări ale formulelor lansate de către unii adepți ai săi (sînt menționați „tînărul poet” Francis Picabia — de fapt, acesta era mai ales plastician... — și „mirobolanta” revistă 391): „cea mai nouă dintre formule”, „disprețul oricărui sistem”, „desfiderea celei mai orgolioase discipline”. Vinea simte însă, din nou, nevoia să ia distanță, repliindu-se — prudent și „înțelept”, nu fără un anume complex de superioritate — pe pozițiile unei tradiții menite să relativizeze prejudecata noutății radicale: „...totuși nimic nou. Școala asta ține de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici un anume dogmatism fără de care, pare-se, criticul nu se întrupează”; el va prefera să-și prezinte, cu modestie, foiletoanele ca pe niște „mărturisiri ale unui cititor”. Modesta, aparent umila „registratură” (ambiționînd însă cuprinderea integrală, panoramică) va fi astfel opusă orgolioasei, dar reducționistei, „magistraturi” critice (v. și „În tinda unei registraturi”, Opere, vol. II, Editura pentru Literatură, 1967, pp. 13-16: „Voi plivi... orice prejudecată sectară și mă voi sili să comentez orice operă, din orice zonă ar veni. Este un viciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Te înșeli. Încerc doar să-mi limpezesc amintirile. ― Cu toate acestea nu le opui decât clipa. ― Și ce altceva aș mai putea să le opun acum? ― Ideile în care ai crezut. Pământul se învîrtește în continuare. ― Nu sunt atât de orgolios încît să-mi închipui că mai interesează pe cineva ce cred eu. ― În această lumină numai singurătatea te amenință, Galilei. ― Nu crezi că eu știu mai bine ce anume mă amenință? Într-o zi, lumina curgea pe arbori, aerul era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Regula numărul cinci din manualul dirigintelui Îi impunea să nu primească În birou vreo angajată fără martori, pentru a evita astfel un denunț de agresiune sexuală. Dar Emma nu se mișcă. Încet-Încet, părea că se topește pe scaun. Demnitatea ei, orgolioasă, se frânse. Șeful rămase câteva clipe În picioare lângă ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat de toate astea! La naiba, permisul acela avea o importanță vitală. Și dacă păpușoiul ăla creț, orgolios și egoist nu avea de gând să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pentru ea să supraviețuiască. — Unde e? țipă Antonio. — Fiica ta nu are nici măcar bani să-și cumpere papuci pentru volei. I-am Împrumutat eu, preciză Olimpia. Dacă și ăsta mai poate fi numit tată, vai de ea Italie. Apoi adăugă orgolioasă: — Valentina e deosebită, nu a luat nimic de la voi, e o campioană. Unde e? țipă din nou Antonio. Olimpia tăcu. Poate că se Întreba dacă să-i spună adevărul sau să-i Închidă telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea nevoie de o dovadă de bunăvoință ca să Înceapă eventual să se gîndească la propunere. Îi arătase celula goală. Fratele ei Loïc se Întorsese deja acasă de cîteva ceasuri, dacă la asta se gîndea. Așa era, numai că era prea orgolioasă ca s-o recunoască. - Dacă totuși crezi cumva că te va duce drept la Nicolas, Înseamnă că n-ai Înțeles nimic. - Atunci, explică-mi, decretase el ațintind-o cu privirea, În chip de răspuns, ea ridicase receptorul și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură perfuzia. - Văd că ți-ai recuperat toate facultățile de deducție, comandante. Privirile li se Încrucișară și rămaseră ațintite una În alta, la fel de orgolioși și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vor pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură tot posibilul pentru ca situația să revină, repede, la normalitate, în acel cartier prin care trecea o furtună asemănătoare cu un cuțit bine ascuțit... După câteva minute, ceasul din perete îi atrase privirea. Lucia îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
arătate) și cu scuze celor insultați. Să dați publicității, o dată cu acestea, un amănunțit curriculum vitae, În care să nu ascundeți nimic. Numai așa veți dobândi, poate, iertarea și stima tuturor legionarilor care mai sunt În viață. Așteptăm. Un academician extrem de orgolios și mincinos La „paharul de vorbă” din 1967, relatat incomplet În cartea mea memorialistică „Mărturisirea unui neînvins”, Eugen Simion Îmi destăinui că, În 1957, la câteva zile de la absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București, a fost angajat la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
noastră decât afirmativ, acuzându-l pe Iorga de cea mai Înaltă trădare față de patrie. E inutil să adăugăm că nu-s deloc potrivite, În acest caz, eufemisme de tipul „greșeli”, „nepricepere În politică”. Că Iorga a fost un om extrem de orgolios, de dificil și de vindicativ ne spun mulți dintre contemporanii săi. Îl pomenim doar pe cunoscutul istoric C.C. Giurescu, care ne-a lăsat excelente „Amintiri”! Îmbătat de succese, de la glorii și de onoruri profesionale, de funcții sociale și politice, marele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al Închisorii)”. Despre Ivasiuc am scris destul În cartea memorialistică „Mărturisirea unui neînvins”, prezentând probe irefutabile că era informator renumit și autor moral al câtorva crime securiste. Acum, vreau să arăt că, despre Paul Goma, inegalabil de fricos și de orgolios, știam Încă din toamna anului 1962 de la Ivasiuc, că este, de asemenea, informator (vânzător de oameni la Securitate). Primii această extrem de importantă dezvăluire ca pe o informație sub beneficiu de inventar, ținând cont că eram Încă În locuri de deținere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a Început); Habar nu are acest fudul nici de aritmetică, de vreme ce la pagina 560 există o eroare de calcul, de care ar râde și curcile. Iat-o: „Dacă Înmulțim 160x60=900”. Or, rezultatul corect este 960. Acest autor semidoct (dar orgolios, cum el Însuși se definește) nu cunoștea deloc termenul „pleonasm”. Din multitudinea de pleonasme le-am reținut pe cele ce urmează: Pag. 281: „Disprețul pentru popor și mase era notoriu...”; Pag. 288: „Eram cobai de experiențe”; Pag. 329: „nociv și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trebuit să ne mutăm tribul de șapte ori, pentru că tot timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor. Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvĂlit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuit să ne mutăm tribul de șapte ori, pentru că tot timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor. Tatăl meu era un om foarte bogat și foarte orgolios, care mai deținea și monopolul comerțului cu porumb și tabac din regiune. Eu eram singura lui fată din cei cinci copii. Într-o noapte, când eu aveam cincisprezece ani, au năvălit irochezii și ne-au prădat tribul. Au ucis la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
distingă vreun chip sub căștile cu vizierele lăsate? - gonind amețitor, mai ales noaptea, vremea fărădelegilor, prin orașul obosit; la ore tîrziii, cînd circulația era mult redusă, puneau stăpînire pe asfalt; bandele se Încăierau - Își disputau teritorii ori doar Își Încercau, orgolioase, puterile; pumni, lanțuri, chiar și răngi; răcnete, urmăriri, coborîtorii din vikingi erau bărbați, nu fantoșe, genele strămoșilor Își cereau dreptul; un joc, la urma urmei, ce mări mai erau de străbătut, ca odinioară, ce pămînturi de cucerit? Urmașii celor care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de Urgențe, Terapie Intensivă, Chirurgie și nu numai, să ia contact direct cu adevărata suferință, cu lupta noastră inegală cu moartea, lipsiți de arme și muniție. Poate că ar deveni puțin mai buni, un pic mai obiectivi și mai puțin orgolioși și egoiști. Poate că ar înțelege că sănătatea se poate asigura numai acordând șanse egale populației prin asigurarea bugetului potrivit necesităților reale, prin asigurarea asistenței medicale în cabinete cu aparatură performantă și aprovizionate permanent și egal cu medicamente și materiale
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt tenace, marea continua să crească și să înghită, centimetru cu centimetru, imensa plajă de la trouville. Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de a se lansa cît mai departe spre largul mării, era acum închis circulației și spălat fără încetare de nervozitatea apelor. La capătul său mai era vizibilă silueta unui far alb coafat cu o cupolă roșie, stropit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai presus de ea. Felix se hotărî ca, pe dată ce-și va fi trecut examenele, să facă unele lecturi de documentare mai generală în domeniul vieții și să se scruteze mereu, spre a-și surprinde și sugruma orice impulsiune orgolioasă, și orice cruzime față de alții. Ca să nu uite, își luă caietul și scrise neted: " Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix, după multă luptă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și sugruma orice impulsiune orgolioasă, și orice cruzime față de alții. Ca să nu uite, își luă caietul și scrise neted: " Voi căuta să fiu bun cu toată lumea și modest, și să-mi fac o educație de om. Voi fi ambițios, nu orgolios." Felix, după multă luptă cu sine însuși, ajunse la concluzia că "trebuie" să se ducă la Georgeta, spre a repara impresia de răceală pe care o lăsase fetei. Îl tulbura însă faptul că sila pe care și-o făcea îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]