5,945 matches
-
cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a mai cules, și a grăbit un pas nervos, spre surprinderea partenerului ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în cale cu amintirile lui care nu erau nici pe departe și ale ei. Asta e sălbatică rău, își zise el, va fi deosebit de dificil să-i intru în grații! Se născu însă în el un fel de înverșunare, acel orgoliu bărbătesc care, fiind În stare latentă, erupe uneori vulcanic: sunt eu atât de neputincios încât să nu fiu în stare să-i atrag atenția și bunăvoința unei domnișoare? * Cu două săptămâni înainte nu mai avusese prilejul să o revadă pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și nopțile. Nu era ea cea chemată să-i calce pe umbră pentru a afla ce face cu timpul lui. El putea intra pe multe uși, lipsinduse chiar de elementara cerință de a le deschide cu mâna sa. Nu atât orgoliul, cât mai ales buna creștere o sfătuiau pe Ina să se lase în voia valurilor. Lua viața așa cum este. Nici În negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
e foarte puțin... Din clipa aceea, Olga începu să-l urască pe Alex cum nu urâse pe nimeni niciodată în viața ei. Își dădea seama acum că ura era mai puternică decât dragostea pe care i o purtase. Dar din orgoliu nu-i arătă cât de tare o lovise vestea primită, cât de mult o rănise această indiferență a lui. Deși auzise cuvinte în care i se comunica o hotărâre ce părea de nezdruncinat, mai spera că s-ar putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
torsionate, țevi, cărămizi și atâtea materiale în perimetrul a ceea ce se spunea că va fi gospodăria ei și a lui Alex, își puse mâinile în cap. De bună seamă, soțul ei avea ceva din încăpăținarea catârului la care se adăuga orgoliul lui cocoșesc. Într-o seară, Alex o întrebă pe Ina așa, ca pe un fapt divers: - Pe tine chiar nu te interesează cum va arăta noua noastră casă? - Când, dragule, să merg acolo, toată ziua sunt la serviciu, acasă mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iar, pe partea politică, a nimerit peste el o funcție înaltă, care, automat, a tras după sine șefia la prefectura județului. De aici încolo, căile domnului Emil au fost larg deschise, către tot ce-i dorea sufletul. și voința. și orgoliul. și încăpățânarea. Mărimile de cel mai înalt rang ale statului român i-au devenit niște biluțe necuvântătoare, în buzunarul de la butonieră. La toartă cu șeful statului roman, de la acea vreme, tăia și spânzura, în stânga și în dreapta, și-n susul și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trist că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o altă utopie: mentalitatea că suntem „unici“, că, cel puțin din punct de vedere cultural, nu avem origini... Nu poți învinge rigorile unei fatalități istorice și geografice practicând cu o consecvență demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Apoi, să mapuc și eu , În fine, de „tăiat” piesa... A fost o vreme În care, dacă nu erai ateu, o pățeai (am apucat-o). A venit vremea În care, dacă nu ești bigot, o pățești ( o trăiesc)...Hm! CÎte orgolii și afaceri oneroase, cîtă obtuzitate și ipo crizie, cît sadism și absurd se consumă, de secole, sub scu tul acestei lupte religioase, care - vai! -nu se limitează nici la zonele Asiei, nici În perimetrul Irlandei ci, iată, pătrunde și-n
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
existența unui Matusalem al artei, Întrebîndu-te, nu o dată, pe parcursul lecturii, cum de-au Încăput atîtea varii evenimente, expe riențe literare, eșecuri profesionale și sentimentale, În nu mai patruzecișipatru de ani... E ciudat cum un atît de mare scriitor, nu avea orgolii literare. Nu dorea să semneze, la Începuturi, cu numele lui real, nu dorea glorie și succes În societate, fiind mulțumit că poate cîștiga niște bani fără alt efort decît cel al con deiului. Ghiuleaua legată de picior - familia - nu-l
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să cîștige destul ca să-și poată duce-n spinare bicisnica-i familie („dacă aș trăi singur, aș fi un om bogat”-mărturisea Într-o scrisoare din 1883). Rar găsim, În istoria artei, la un creator, atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului de fiu și frate. Am citit mult despre Cehov ; cartea lui Troyat, intitulată atît de simplu, Cehov, e singura care se ocupă meticulos, scrupulos, cu maladivă ...acribie, de viața și ope
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea să mă lovească nițeluș în orgoliu, dar se vădea, în condițiile date, o stare de fapt destul de mulțumitoare. Pe de altă parte, deși invidiam gândăceii pentru lipsa lor de probleme, dinaintea mea se ridica un mare semn de întrebare. De fapt vălurea un noian de asemenea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca din care fac parte fiecare." "Aha! Deci și ăștia se înjură între ei. Mișto!" " Da. Și se înjură așa, de amoru' artii, din orgoliu, nu numai pentru bani. Oricum, treaba e că mai toată lumea de la noi, când se ajunge, da' chiar și mai înainte, vrea să arate că e intelectuală." " Da, mă, fată, asta o știe oricine. Da' cum speculăm noi treaba asta în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și gură bogată. Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să zic, că doar vă pricepeți la oameni ca niminea al'cineva și n-o să vă învețe unu' ca mine ce și cum..." Parohul zâmbea pe sub mustață, amuzat dar și plăcut gâdilat la orgoliu, și-i spunea, amenințându-l cu degetul: "Mai pune lacăt gurii aceleia aplecată la clevetire, Tăsică, că numai la rele te poate duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din ochiul altuia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă lasă. Schițez scenele principale. O citește pe îndelete și doamna Iozefina, apoi scot în câteva zile, prima variantă. I-o dau și ei din nou, să o citească pe îndelete, apoi lucrez din greu la a treia și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Atâta îi trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame, copilul fusese în stare să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să-și impună ea punctul de vedere în fața celorlalți. După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din minister, adică Principele, colegul lui de armată, din punctul acesta de vedere, era cu totul aerian. Sau nu era normal. Trăia parcă, într-o lume ruptă de realitate, într-o lume proprie secolului al XVIII-lea, cu aventurieri, cu orgolii, cu lovituri de teatru, cu antidoturi, cu armuri, cu dueluri, etc. Niciun minut n-a vrut Gerard să creadă că se poate așa ceva, adică, în finalul piesei, ursul-un handicapat ales de ei, de la azil, deghizat, să-i lovească letal
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe Iozefina sau s-o accept, chiar dacă ea s-ar scuza. Aceasta era natura mea. Și cu acest fel de a fi care, la urma urmei, se cheamă orgoliu, am pierdut extrem de mult în viață. Închiderea unei uși în nas, mie-mi provoca întotdeauna un sentiment de retragere și de dezgust, nu ca altor bărbați, îndrăzneală și un nou elan. Întrebarea era dacă Iozefina dăduse răspunsul ei, mai mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Inviți omul aici la una mică și îl lași cu buzele umflate? Îi fi tu contesă de Bethlen, dar nici chiar așa. Gerard fierbea. S-ar fi ridicat îndată să plece. Dar unde era să plece așa, gata lovit în orgoliu? Ca în moalele capului. În același timp i se făcuse dor de glasul ei, de privirea ei (da, în dosul ei, apăru îndată cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă, cu gesturile suave), de părul ei, să o privească în ochi și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
același zâmbet de vinovăție, pe care eu atunci îl vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a marelui angrenaj care era iubirea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că din iubire se înjurau dacă se înjurau la tot pasul, aveai senzația că la masă, în bar, nu se luau în gură doar doi oameni maturi, cu familie, cu copii, cu servici, etc, ci copiii de ieri, plini de orgolii; adică cei din anii ’5758 când la 7-8 ani începuseră să fumeze pe deal, Bărăgan cu un leu pachetul și Miner cu 50 de bani pachetul - antecesoarele Naționalelor cu un leu și 15 bani pachetul și ai Mărășeștilor. Fiecare din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
folosim fiecare moment din viață pentru a spori iubirea, a spori dragostea și să acceptăm fiecare om așa cum este în momentul prezent și o să vedeți cu toții, că restul vine de la sine. Dispar fricile și emoțiile negative, o să reușim să stăpânim orgoliul și indispozițiile, bolile o să ne părăsească și toate relațiile afective o să se îmbunătățească în mod vizibil. Am înțeles că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a ne simți bine, iar cealaltă de a ne simți rău, nu este nimic ce nu putem face, mai ales că putem alege, tot ceea ce trebuie să facem este să dărâmăm zidul limitării și să eliminăm frica, ignoranța, tristețea, vinovăția, orgoliul și să nu încercăm să fim mai buni dacă nu am ajuns la concluzia că suntem răi, să nu încercăm să ne luptăm cu morile de vânt încercând să fim mai buni decât alții, ci să ne luptăm să fim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
propriile boli. Erau maladii care, În fața leacurilor, se retrăgeau În munți pentru a reveni după câteva săptămâni, cu tulpinile modificate, convingând antibioticele să Întoarcă armele, ca și cum tratamentul la care fuseseră supuse n-ar fi făcut altceva decât să le zgândărească orgoliul. Uneori, bolile Își uneau eforturile, de parcă, Într-o Întoarcere istorică a sorții, omul ar fi fost pus acum sub lamelă și supus experimentelor de tot felul; alteori, o molimă de mici dimensiuni, dar cu o aprigă dorință de dominație, ataca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o luminoasă seninătate, la exerciții de autoflagelare, cu aceeași aparență de calm, uneori exasperant, cu care izbutea să-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]