2,206 matches
-
Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori n-au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. aici, p. ???; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog ne avertizează că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate deja în trilogia precedentă, în urma cererii pe care i-au făcut-o autorului câțiva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi în raport cu cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea fi citită în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte ne putem da seama din fragmentele din opera lui Filostorgios. Așadar, dacă opera lui nu s-a păstrat în întregime nu trebuie să se mire având în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin analogie cu concepțiile păgâne referitoare la idealul perfectului „suveran”, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. În orice caz, atenția sa e îndreptată mai cu seamă spre tulburările din sânul Bisericii și, cu toate acestea, când povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu aprofundează niciodată chestiunile dogmatice de care rămâne străin. Socrate încearcă să expună faptele simplu și limpede. El spune că vrea să renunțe la orice încercare de înfrumusețare retorică și că nu dorește decât să fie înțeles
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Teodot din Antiohia, considerați de către Teodor drept maeștri ai săi. Opera e împărțită în cinci cărți. În prima sunt relatate frământările care au apărut în sânul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc până la moartea împăratului Valens. A cincea consfințește victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cea a lui Apolinarie și Macedoniu. Nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cincilea, Socrate, Sozomen și Teodoret, analizați de-acum împreună. Teodor Lectorul nu este menționat și poate Evagrie nu-i cunoștea opera pentru că afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al cincilea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apamea, în Siria) unde locuitorii credeau în dogma de la Calcedon și îl priveau cu ostilitate pe patriarhul Sever de Antiohia care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
structura unui roman - cel al lui Johann Moritz - se înscrie un al doilea, cel al naratorului, Traian Koruga, a cărui viață se intersectează în multe momente esențiale cu aceea a personajului principal. Țăran sărac din Fântâna - sat românesc locuit de ortodocși, protestanți și catolici -, Johann Moritz, al cărui ideal de viață este dobândirea unei bucăți de pământ, munca la câmp și un trai liniștit cu fata pe care o iubește, trece printr-un lung șir de întâmplări extraordinare, declanșate de gestul
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
este semnificativ și sub un alt aspect. Harta pe care el trasează granițele între civilizația occidentală în expansiune și cele ce nu pot fi „occidentalizate” taie România în două, de-a lungul unei granițe care încearcă să separe catolicii de ortodocși. Aducerea religiei în prim-plan de către Huntington ca un criteriu unic și esențial de separare a civilizațiilor - și, deci, a granițelor de conflict în lumea mileniului trei - exprimă mai degrabă o confuzie a Occidentului decât o realitate. Teoria ciocnirii civilizațiilor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
era originar din Africa. Așadar, s-au păstrat cîteva opere scrise de acest Mercator, din care aflăm că avea și un praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului, punîndu-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactîndu-l întîi în greacă și traducîndu-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol de către papa Celestin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literații din acest secol, nu-l amintește pe Victor, care era totuși contemporanul său. Victor de Vita a scris Istoria persecuțiilor din provincia Africa (Historia persecutionis Africanae provinciae), în trei cărți; în prima povestește cumplitele încercări prin care au trecut ortodocșii sub domnia lui Genseric (429-477); a doua și a treia sînt dedicate perioadei regelui Uneric (477-484), adică evenimentelor cu care scriitorul a fost contemporan și la care a asistat: Victor furnizează documente precise, și de aceea opera sa e importantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, firește, a cîștigat-o. în consecință, arienii l-au trimis din nou în exil în Sardinia, în 517. Fulgențiu a rămas acolo pînă în 523, cînd a murit regele vandal; succesorul său, Ilderic, a inițiat o politică de toleranță față de ortodocși, iar Fulgențiu a putut să se întoarcă în patrie, unde s-a stins la aproape zece ani după aceea, în 532. Această energică activitate de apărare a dreptei credințe este însoțită și de o serie de scrieri, amintite atît de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că o poate consolida și prin activitatea literară și filozofică pe care s-a hotărît s-o desfășoare în acei ani. După cîțiva ani de înțelegere între elementul dominator, constituit din goți, și elementul roman, între goții arieni și italicii ortodocși, acest echilibru se strică. Teodoric începe să se teamă de o alianță între populația latină din Italia și Imperiul Roman de Răsărit, alianță care s-ar fi putut întări și mai mult prin tentativele încununate de succes care tocmai în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Tyr; așa cum a arătat Loofs, Irineu trebuie să fi reutilizat pur și simplu titlul operei lui Nestorie (cf. p. 000). în scrierile lui Sever de Antiohia ne-au rămas unele fragmente în siriacă din Teopaschitul, un dialog între un ortodox (care apără opinia lui Nestorie) și un teopaschit, adică un teolog din tabăra lui Chiril care, potrivit punctului de vedere al lui Nestorie, admite că Dumnezeu însuși a suferit în patimile lui Cristos. în schimb, sînt scrise după moartea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în manuscrise numele lui Ioan Gramaticul. într-un manuscris de la muntele Athos s-au păstrat două omilii ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan ortodoxul cu un maniheu; pe baza confruntării cu omiliile, M. Richard a propus ca dialogul să-i fie atribuit lui Ioan din Cezareea, lucru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale lui Ioan contra maniheilor, unele extrase din acestea fiind reperabile în texte antimaniheiste ulterioare. Același manuscris conține și un Dialog al unui ortodox cu un maniheu, transmis și printre operele lui Ioan Damaschinul sub titlul Dialog al lui Ioan ortodoxul cu un maniheu; pe baza confruntării cu omiliile, M. Richard a propus ca dialogul să-i fie atribuit lui Ioan din Cezareea, lucru ce pare să fie confirmat de studiile recente. Efortul de a împăca doctrina lui Chiril al Alexandriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Epilysis) silogismelor propuse de Sever are forma unui dialog (însă cei doi interlocutori nu au individualitate; e vorba de un expedient pentru prezentarea argumentelor și a contraargumentelor) între un „acefal” (cf. p. 000; de fapt, un monofizit severian) și un ortodox. Un scurt prolog afirmă că scrierea reprezintă o aprofundare a unor teme tratate în trilogia precedentă, la solicitarea cîtorva credincioși ortodocși care cred că adversarii utilizează acum argumente noi în raport cu cele deja combătute de Leonțiu. Scrierea aprofundează examenul critic al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da seama din fragmentele operei lui Filostorgios. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul că opera lui nu s-a păstrat în întregime, avînd în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nou, prin analogie cu concepțiile păgîne referitoare la idealul suveranului perfect, o concepție referitoare la „bunul împărat” creștin. în orice caz, atenția sa se îndreaptă mai cu seamă spre tulburările din sînul Bisericii; cu toate acestea, cînd povestește luptele dintre ortodocși și eretici, el nu aprofundează niciodată chestiunile dogmatice, de care rămîne străin. Socrate încearcă să expună faptele simplu și limpede. El spune că vrea să renunțe la orice încercare de înfrumusețare retorică și că nu dorește decît să fie înțeles
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mopsuestia și Teodot din Antiohia, considerați de către Teodor drept maeștrii săi. Opera e împărțită în cinci cărți. în prima sînt relatate frămîntările care au apărut în sînul Bisericii sub Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sozomen și Teodoret, analizați acum împreună. Evagrie nu-l menționează pe Teodor Lectorul și poate că nu-i cunoștea opera, deoarece afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al V-lea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apameea, în Siria) fidelă dogmei de la Calcedon și ostilă patriarhului Sever de Antiohia, care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Palia de la Orăștie decurge și ea dintr-o inițiativă a reformaților ardeleni (sași și maghiari, deopotrivă), de a calviniza sau luteraniza majoritatea ortodoxă românească a Principatului, spre a crea o contrapondere catolicismului, care găsea mai lesne un limbaj comun cu ortodocșii. Faptul acesta (al inițiativei reformate) nu știrbește cu nimic importanța celor două demersuri cărturărești, care au fost repede expurgate de deformări reformate și integrate efortului general al cărturarilor și oamenilor bisericii românești de a ajunge la o Biblie în limba
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
La Prophétie catholique, publicată în 1970); critica modernității anticristice - reacția arhiepiscopului de Bologne, Giacomo Biffi, la colocviul „La passione per l’unità: Vladimir Soloviov”, 4 martie 2000, este un exemplu în acest sens; opoziția dintre confesiunile creștine, în special dintre ortodocși și catolici, o parte dintre ortodocși văzând în pretențiile hegemonice ale Vaticanului un semn anticristologic de necontestat. În mod special însă mitul continuă să își arate fertilitatea sa în literatură. Mă gândesc la romanul scriitoarei Selma Lagerlöf, Les Miracles de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
critica modernității anticristice - reacția arhiepiscopului de Bologne, Giacomo Biffi, la colocviul „La passione per l’unità: Vladimir Soloviov”, 4 martie 2000, este un exemplu în acest sens; opoziția dintre confesiunile creștine, în special dintre ortodocși și catolici, o parte dintre ortodocși văzând în pretențiile hegemonice ale Vaticanului un semn anticristologic de necontestat. În mod special însă mitul continuă să își arate fertilitatea sa în literatură. Mă gândesc la romanul scriitoarei Selma Lagerlöf, Les Miracles de l’Antichrist, publicat în 1897, a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dat acestei „văduve creștine” titlul de Augustă și dreptul de a se folosi de visteria statului. Cu chipul imprimat pe monede 62, Sfânta Elena a urcat în sanctuarul creștin (catolicii o recunosc doar pe ea), fiind, împreună cu fiul ei, pentru ortodocși, „întocmai cu Apostolii”. Cuvintele și povestea lor Probabil că mai vechile dicționare ale limbii române i-au sugerat autorului unui studiu despre termenii de înrudire în limba română 63 că lexemul văduv, întrebuințat în română ca substantiv și ca adjectiv
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]