1,141 matches
-
î/ cu â, dar și cu î (în anumite poziții în cuvînt) și bineînțeles, recomandarea generală a formelor sunt(em, eți) (alături de alte concesii etimologizante). Ortografia preconizată de "îndreptarul" lui Sextil Pușcariu și T. A. Naum (1932) (cel dintîi "îndreptar ortografic") a fost oficializată prin școli ani și ani de-a rîndul, intrînd bine în conștiința publică. În spiritul și legea ei au învățat carte generații de elevi și adeseori s-a spus că ar fi modificat chiar pronunțarea limbii române
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
limbă slavă căreia să i se potrivească alfabetul chirilic! Incultura și ideologia pro-sovietică ascunsă sub numele de "comunism" considera de multă vreme - este drept, cu concursul unor valoroși lingviști români - ortografia din 1932 "naționalistă", latinizantă, deci, opus igne dignum! "Reforma" ortografică este decretată în 1953 și declarată obligatorie prin ucazuri politice! Și de această dată cei care avem astăzi o vîrstă înaintată ne putem aduce aminte cum încercam - sub ordine universitare superioare - a explica elevilor și studenților de ce este inutilă scrierea
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
aproape de î decît i - să scriem deci â !). Pare-se că valorosul slavist care a fost Emil Petrovici nu era atît de convins că "reforma" ortografiei din 1953 - pe care, probabil, o aprobase - putea anula anterioare, transilvănene convingeri etimologizante! "Reforma" ortografică a Academiei "RPR" a avut nevoie de modificări... Dacă sînt începuse a fi acceptat, scrierea Romînia, romîn(esc) a fost, unanim, considerată un "atac" împotriva originilor latine ale limbii noastre. În 1965, o hotărîre academică nouă reinstaurează pe "â" în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării super-politizate a ortografiei deveneau de îndată pro-comuniști (de l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare (unii dintre ei participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Rodica Zafiu Așa cum am mai arătat în această rubrică, apariția noului Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM2, 2005) a stârnit anumite proteste împotriva relaxării normelor: unii vorbitori (printre care și profesori de limba română) au resimțit acest lucru ca o amenințare la adresa prestigiului social atribuit prin limbă și chiar a ideii de normă
Cireșe și cireși by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10665_a_11990]
-
îngrijitor nu ar mai fi trebuit să "restituie" textele poeziilor alese, ci doar să le reproducă fără greșeli. Procedând astfel, nu ar mai fi trebuit să-și expună, în Nota asupra ediției, creierul lingvistic, scriind: "am păstrat formele gramaticale și ortografice caracteristice lui Arghezi, și în primul rând oltenismele: formele de perfect simplu (făcui, văzui) și de mai mult ca perfectul (am făcutură, șsic!ț am plecatără), ori forme substantivale nearticulate regionale (mătușe, cenușe), ori cuvinte transcrise învechit (advocat, tot-tu
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
cinstesc pe marea lor concetățeancă" - dar "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" (RL 2692, 1999, 24). Oscilațiilor uzului le corespund, în cazul denumirilor etnice, oscilațiile normei. Principalele sale instrumente - Dicționarul explicativ (DEX 1996) și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 1982) - nu sînt în perfect acord în privința femininelor în -că. (E drept că dicționarele trebuie să opereze o selecție a derivatelor de la toponime sau antroponime în funcție de frecvența lor în uz.) în DEX, nu sînt înregistrate decît
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
DOOM, derivatelor cu -că li se acordă ceva mai mult spațiu - ceea ce ar părea să implice mai multă încredere în puterea lor de impunere. Apar așadar americancă, europeancă, elvețiancă - dar, fără -că: lituaniană, indiană, germană, palestiniană și (cu o decizie ortografică discutabilă - izraeliană). Stilul actual al presei românești pare totuși să acorde drept de intrare în dicționare mai multor derivate în -că, întărind modelul tradițional de marcare a substantivelor care desemnează persoane.
Indiancă, germancă, europeancă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15746_a_17071]
-
cu expresia (lucru) de mântuială: „Mântuiala și fușereala” (Jurnalul național, 29.05.2004). Cum se întâmplă de multe ori cu termenii colocviali, pe care utilizatorii nu-i mai verifică în dicționare, a fușeri și familia sa lexicală suferă anumite oscilații ortografice, îndepărtându-se de normă chiar în textele jurnalistice: „instalatorul pe care îl vedea pentru prima oară în viață i-ar fi «fușărit» lucrarea” (Adevărul 22.04.2010); „campania de spoturi a festivalului, care pare pe alocuri lipsită de chef și
Fușereală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4768_a_6093]
-
obiecție față de ediție vizează perpetuarea scrierii generalizate cu î, inclusiv în Cuvântul înainte semnat de Ion Pop și în Nota asupra ediției. Înțeleg că este o opțiune sentimentală, determinată de voința autorului. Însă ea se lovește nu doar de regulile ortografice, care și înainte de 1989 impuneau folosirea lui â în derivatele cuvântului român. Mă tem că folosirea lui î, în aceste cuvinte, are o conotație politică pe care ar fi fost mai bine ca editorii să o evite. Până la urmă, și
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
că folosirea lui î, în aceste cuvinte, are o conotație politică pe care ar fi fost mai bine ca editorii să o evite. Până la urmă, și cei de la „Viața românească” au scris tot așa, dar editorii ulteriori au restabilit norma ortografică. Spre binele scriitorilor în cauză.
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Maiorescu a făcut ordine în scrierea limbii române, fixînd cîteva principii de bază valabile pînă astăzi. Lupta pentru impunerea lor avea să se întindă însă pe decenii. În 1904, aproape 40 de ani mai tîrziu, cînd Academia fixa definitiv regulile ortografice, Maiorescu a avut satisfacția supremă de a redacta el însuși respectiva decizie, în spiritul vechii sale lucrări de la 1866. Prin urmare - victorie deplină! Izbînda încăpățînării maioresciene, verificabilă în multe alte circumstanțe, s-a manifestat mai întîi pe terenul limbii, cu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
DEXI (Dicționarul explicativ ilustrat, 2007). Varianta cabriolet fusese totuși înregistrată în Marele dicționar de neologisme, cu o definiție destul de restrictivă („caroserie de autovehicul cu capotă de ploaie, rabatabilă, din pânză"), preluată și de Micul dicționar academic (MDA, 2001). În Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) este înregistrat doar femininul cabrioletă. Cred că așa și trebuie să rămână: forma feminină e bine instalată în limbă și poate prelua fără dificultate sensul modern. Oricum, acest sens este reprezentat în română în primul
Cabrioleta by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6124_a_7449]
-
au trecut la numărul de semne pe care computerul îl indică automat și, încă, neluând în calcul spațiile albe. Un comentator căruia îi arde de glumă se întreabă cât timp vor mai plăti editorii punctele, virgulele și celelalte pagube colaterale ortografice. Ce e drept, 15 euro pe pagina de 125 de cuvinte, echivalentul a nu știm câte semne, sau 1,50 euro pe vers, cât încasează traducătorul francez, înseamnă pentru traducătorul român o mică avere. Și încă: dacă în Franța sau
Traducătorul trădat () [Corola-journal/Journalistic/2862_a_4187]
-
Massim (Dicționariul limbei române, tom II, fasc. 7, 1874), în care odalisca era o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
Radio poartă astăzi accentul pe prima silabă”, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, ediția a II-a, 1948, p. 248). S-a ajuns astfel la diferența de accentuare dintre formele rádio și radióul-radióuri: acceptată de norme, inclusă în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM) încă din prima ediție, din 1982 și confirmată (nici nu s-ar fi putut altfel, uzul fiind generalizat) în ediția din 2005. Un proces asemănător - validat de norme - s-a petrecut cu substantivul zéro, articulat zeróul
Radio, taxi, tango by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5151_a_6476]
-
glumeață, lucru indicat de alte semnale ironice și parodice, de exagerarea conștientă a formelor populare: "de cînd cu ronii, s-au descentrat toate calculilii" (daciaclub.ro); "să-mi dea primimistru' ronii ăia de mi-i promise" (forum Libertatea). Între variațiile ortografice întîlnite putem aminti și grafia hibridă care păstrează majuscula acronimului, dar îi adaugă desinența și articolul cu minuscule: "Cu RONii pe care i-am dat eu rezolvăm noi cumva" (daewooclub.ro/forum). Jocul conștient cu cuvintele produce și substituiri în
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
din Republica Moldova, pentru unificarea normelor lingvistice. Numele i s-a legat mai ales de marile tratate, opere fundamentale pentru descrierea detaliată și fixarea limbii române literare: Gramatica limbii române (cunoscută sub denumirea "Gramatica Academiei", ed. a II-a, 1966), Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 1982), Formarea cuvintelor în limba română (începînd din 1970); a colaborat la Enciclopedia limbilor romanice, Enciclopedia limbii române și la multe alte lucrări importante. De aceea, poate, personalitatea sa a fost asociată într-un fel cu
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
faptul că persoana care ar fi onorat orice academie, identificîndu-se mai mult decît oricine cu spiritul ei, a fost ocolită sistematic în ultimii ani de onorurile oficiale. Totul din pricina unui dezacord mărunt și formal: faptul că nu a acceptat reforma ortografică din 1993, scriind împotriva ei, cu autoritatea pe care i-o oferea calitatea de principal specialist în materie (Ortografia pentru toți, 1990), refuzînd s-o recunoască și ignorînd compromisurile. Dar se știe că academiile și onorurile lor trec repede în
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
cuprind și o probă de gramatică (limbă română), ale cărei subiecte presupun, conform programei, și cunoștințe (de lexic, de ortografie etc.), care nu aparțin domeniului disciplinelor gramaticale în sens strict: descoperirea în text a neologismelor sau arhaismelor lexicale, alegerea formei ortografic sau ortoepic corecte nu presupun cunoștințe de gramatică, dar sînt cunoștințe lingvistice necesare unei comunicări corecte și clare, cunoștințe presupuse de minimumul lingvistic cultural vizat ca finalitate de procesul de învățămînt organizat. În această utilizare, termenul gramatică are în vedere
"Gramatica" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16836_a_18161]
-
fixată. Apărut în cîmpul de interes al unei generații contestatare prin tradiție și conjunctură, "omul virgil" își pune vehemența cotidiană între parantezele boemei literare, pentru a face loc, în rare și fragile plachete de versuri, unei grafii devitalizate din talpa ortografică a literei pînă în creștetul voit umil, niciodată moțat al poemelor: "ca și cînd am putea să admitem/ pelerinajul înzăpezit al vrăbiilor/ între fereastra noastră și lacrima noastră". Dar tocmai în lipsa mijloacelor pare a fi fost atins scopul: cuvintele se
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
e cea definitivă - se afirmă că "Orice text scris sau vorbit în limba română, având caracter de interes public, în sensul prevăzut la art. 2, trebuie să fie corect din punctul de vedere al proprietății termenilor, precum și sub aspect gramatical, ortografic, ortoepic și de punctuație, conform normelor academice în vigoare". Fraza e absolut acceptabilă în sine, dar cu totul aberantă ca articol de lege. Va fi de altfel urmată de referiri la contravenții ("Potrivit prevederilor prezentei legi constituie contravenție și se
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui mediu excesiv politizat. Firește că
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Următorul pas va consta în umplerea golurilor, prin completarea literelor rămase neterminate - D (în 1949 apărea fascicula D-de) și L (cum se știe, seria veche se întrerupsese la cuvîntul lojniță) - și prin introducerea celor necuprinse din rațiuni de sistem ortografic (K, Q). Responsabilii actuali ai dicționarului anunță publicarea unor volume care să reia și să integreze părțile vechi (din D, J, L) și speră în realizarea unui Supliment care să unifice mai mult seria veche și pe cea nouă, adăugînd
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
limba română care apar pe aceste canale. Astfel, posturile OTV, Realitatea TV și TVR 1 au primit somație publică în baza articolului 88 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, potrivit căruia "radiodifuzorii au obligația de a asigura respectarea normelor ortografice, ortoepice și morfologice ale limbii române, stabilite de Academia Română". Cele trei posturi TV sunt și cele la care s-a constatat cel mai mare număr de greșeli în urma celei mai recente monitorizări - OTV (112 de greșeli), Realitatea TV (78 de
CNA: OTV, Realitatea şi TVR 1 trebuie să înveţe limba română () [Corola-journal/Journalistic/28088_a_29413]