1,525 matches
-
pentru renumele intelectual al țării mele este momentul când se ajunge (și se ajunge negreșit) la această banalitate absurdă și întotdeauna întâmpinată favorabil: De altfel, luxul marilor funcționari încurajează artele, industria, munca. Șeful statului și miniștrii nu ar putea da ospețe și serate fără a pune în mișcare viața în toate venele corpului social. A reduce remunerațiile lor înseamnă să înfometezi industria pariziană și, în același timp, industria națională. Pentru numele lui Dumnezeu, domnilor, respectați măcar aritmetica și nu veniți și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
veselia și bucuria înțelepților, în-seamnă clarviziune. Ipocrizia a făcut bucuria colectivă, deși ea este o trăire solitară. De aceea, a te lipsi de o bu-curie pentru a-i face pe alții să se împărtășească din ea constituie dovada omeniei. Imaginea ospățului apare de-a lungul întregii Scripturi și este finalul, încoronarea ei: "Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
pentru a-i face pe alții să se împărtășească din ea constituie dovada omeniei. Imaginea ospățului apare de-a lungul întregii Scripturi și este finalul, încoronarea ei: "Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți cei de față sunt mai veseli. Ospățul este, poate, singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Ospățul presupune capacitatea de a te bucura
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se împărtășească din ea constituie dovada omeniei. Imaginea ospățului apare de-a lungul întregii Scripturi și este finalul, încoronarea ei: "Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți cei de față sunt mai veseli. Ospățul este, poate, singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Ospățul presupune capacitatea de a te bucura de bucuria altuia. Exagerând, se afirmă că
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și este finalul, încoronarea ei: "Ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți cei de față sunt mai veseli. Ospățul este, poate, singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Ospățul presupune capacitatea de a te bucura de bucuria altuia. Exagerând, se afirmă că singura bucurie a oamenilor căsătoriți este să participe la căsătoria altora... O bucurie diabolică, mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Mea, în împărăția Mea". Numai la ospăț se bucură omul de bucuria altuia. Ospățul este cu atât mai izbutit cu cât toți cei de față sunt mai veseli. Ospățul este, poate, singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Ospățul presupune capacitatea de a te bucura de bucuria altuia. Exagerând, se afirmă că singura bucurie a oamenilor căsătoriți este să participe la căsătoria altora... O bucurie diabolică, mai ales când o căsătorie este o comunitate alcătuită dintr-un stăpân, o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Heidegger însuși i-ar fi plăcut să observe că moira, numele grec al destinului, trimite, etimologic, la meiromai ("a împărți") și la meros ("parte").1 La Homer (Odiseea, 3, 40, 66; 8, 470; 14, 448), moira semnifică porția primită la ospăț și, respectiv (Iliada, 15, 195), partea care-i revine unui zeu la guvernarea lumii. De la porția concretă primită la masă, semnificația cuvântului a evoluat către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
către porția de fericire ce-i revine fiecărui individ în viață și apoi către destin ca însăși porția de viață și configurația vieții fiecărui om în parte. "Porțiile" de viață care le revin oamenilor, întocmai ca și porțiile de la un ospăț, nu sânt niciodată aceleași. Ba chiar calitatea și cantitatea lor intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sânt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca "împărțitor" al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc nici cantitatea nici calitatea acestora. Ei sânt asemenea unor meseni care ar mânca legați la ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în chip exterior viața fiecăruia dintre noi. Și privite așa, toate viețile sânt la fel: intrăm în viață, "mușcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat, ne așezăm apoi temeinic la acest ospăț cu timpul, începem să înghițim zilele și să le facem să dispară în mormântul care sîntem și care capătă contur și se umflă cu fiecare zi îngurgitată, urcăm către zenitul acestui parcurs, începem apoi Coborâșul ținîndu-ne tot mai greu pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcut; Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta, Mi se bocește - atâta cât trebui - a - i mai da; Să mă 'mprumute nimeni nu s' află bucuros, Iar de chezeș, de martur sunt prea trebuincios; La nuntă, la ospețe nu știu să fiu chemat, Iar la de morți parade mă 'nvită nencetat; Bolnav, de chem vreun medic, se 'ntîmplă șarlatan, Cea mai ușoară boală mi-o delungește - un an, Oricâți nerozi din lume prieteni mi se fac, Câte muieri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
partea festivă și partea religioasă a serbărei, rămâne să informăm publicul despre partea veselă, despre petrecerile și îndeletnicirile ce au urmat în ambele zile festive cu ocaziunea meselor comune în portic și începînd de sara până adânc în noapte. La ospățul comun de duminică după amiazi cel dîntîi toast l-a ținut președintele comitetului în sănătatea și lunga viață a Imperatorului Austriei. După aceasta au urmat o serie de toasturi întovărășite de discursuri patriotice și naționale, în cari se revela sentimentele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de triumf ș-a fațadei monastirei, pomenind numele marelui Ștefan. Apoi intrând în curtea bisericei au fost întîmpinați de venerabilul egumen, care și de astă dată le-a adresat cuvinte pline de învățătură și de sfătuiri adevărat părintești. Încât pentru ospăț pentru popor comitetul s-a îngrijit de un bou, care s-a fript întreg și s-a împărțit pe movila de lângă portic în regula cea mai bună. Astfeli se fini acea serbare, a căreia amintire va rămânea neștearsă din inimile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a citi, a face o socoteală mai bine ca un negustor.”192 Ilustrează, fără îndoială, un prototip ideal al feminității din amurgul Evului Mediu, care nu deține doar frumusețe, ci și o pricepere desăvârșită în treburile domestice (țesut, organizarea unui ospăț), dar are și o educație temeinică: poate scrie și calcula, poate gestiona o afacere, ba chiar mai mult, nu evită nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu pierdea nădejdea, ci știindu- se căzut jos, se ridica deasupra biruitorilor”. Iar într-un alt paragraf, Ștefan ne este prezentat ca fiind „un om nu mare la statu, mânios și degrabă a vărsa sânge nevinovat, de multe ori pe la ospețe omora fără județu”. Cronicile ni-l înfățișează pe marele voievod ca pe un bărbat nu prea înalt, cu fața ovală, plină, cu fruntea boltită, senină, cu ochii pătrunzători, de un albastru ca de Voroneț, cu părul inelat lăsat pe spate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a citi, a face o socoteală mai bine ca un negustor.”192 Ilustrează, fără îndoială, un prototip ideal al feminității din amurgul Evului Mediu, care nu deține doar frumusețe, ci și o pricepere desăvârșită în treburile domestice (țesut, organizarea unui ospăț), dar are și o educație temeinică: poate scrie și calcula, poate gestiona o afacere, ba chiar mai mult, nu evită nici preocupările cinegetice, atât de îndrăgite de bărbați. Sunt puține personaje feminine în opera lui Boccaccio care apar menționate cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să-și supună/ și tare să se arate...”754 Ajunsă pe un teritoriu străin va trebui, după cum presimțise, să facă față unor situații de o cruditate extremă, care îi vor pune la încercare curajul, demnitatea și credința. Mama sultanului transformă ospățul nupțial într-un măcel, neacceptând o noră cu o orientare confesională diferită. Tânăra se salvează, in extremis, pe o luntre lipsită de cârmă, metaforic călătoria aceasta pe mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în literatura americană de pildă. Asta pentru că la noi judecata se făcea și se face fără mare ceremonie și fără mare interes pentru justiție sau pentru persoana justițiabilului. Deciziile, cum ne asigură încă de mult un cronicar, se luau la ospețe unde voievodul se enerva și tăia fără județ. Pedepsele sunt fanteziste și depind doar de imaginația celui care deține puterea și dreptul de a judeca. Ele merg de la trasul în țeapă la simpla pălmuire a vinovatului. La Sadoveanu, boierul își
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Iași. Fost primar, membru al unor cercuri și cenacluri literare. A colaborat la Elanul, Est, Convorbiri literare, Gazeta de Est, Adevărul de Vaslui, Adevărul Literar, Meridianul. Membru al Uniunii Scriitorilor. Poet al esențelor tari cu întoarceri la prozodia clasică. Tip.Ospăț și cenușă, 1991 ... Rugăciune, Blestemul Prutului, 2002, proză, ș.a., ș.a. MUNTEANU, Paul, n. 17 septembrie 1939, Vaslui (Unirea, comuna Cozmești):profesor, publicist, om politic. A urmat Facultatea de Filosofie-Istorie a Universității "al. I. Cuza" din Iași. A fost profesor la
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
citesc precum mănâncă: pe fugă. Au timp pentru un mic anunț, dar foarte rar pentru povești. Politicienii insistă pe textele scurte, deoarece programele de știri le solicită, știut fiind faptul că telespectatorii nu rezistă la mesajele lungi. Vă rugăm, fără „ospețe” verbale, spun americanii. Dați-ne doar o bucățică. Prescurtăm totul. Nu ne mai plac Bobby Jones 1, Johnny Unitas 2 și actorii de pe Broadway. Acum sunt la modă Tiger, Britney și Tupac. Totul este mai scurt, mai rapid, mai iute
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
1918 sunt: "1 octombrie [...] Clemenceau mă trimite să ridic România la luptă [...]. Îi spun că acest lucru îmi displace profund. Când un câine se ospătează, nu i se ia mâncarea de la gură. Românii ar trebui lăsați să-și termine singuri ospățul" (Ibidem, p. 299). Pentru început, el credea că "victoriile noastre pe frontul francez sunt suficiente în provocarea rupturii Tratatului de la București și o nouă intervenție a României" (Ibidem, p. 301). Peste doar câteva zile, opina însă că "România nu se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la homeriști. (...) și, când homeriștii s-au pornit să dialogheze în versuri grecești, după obiceiul lor păcătos [s.n. aici, comentariul răutăcios aparține naratorului Encolpius], el a început să mormăie cu o voce cântată textul latin corespunzător". Intervenția acestora în desfășurarea ospățului este prompt întreruptă de explicațiile suplimentare oferite de Trimalchio care, în loc să lămurească subiectul epopeii, își induce în eroare auditoriul, oferindu-i o falsificată înțelegere a evenimentelor: Știți ce poveste joacă ei acum? Au fost doi frați: Diomedes și Ganymedes. Sora
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe un taler o turtă cu brânză și pe celălalt o plăcintă, deasupra scorpionului un peștișor de mare, deasupra săgetătorului un corb, deasupra capricornului o langustă marină, deasupra vărsătorului o gâscă, deasupra peștilor doi barbuni" (Satyricon, XXXV) . După cum cere "legea ospățului", sclavii își fac intrarea numai atunci când li se solicită ajutorul, de pildă pentru a "vărsa vin pentru ca să ne spălăm pe mâini; nimeni nu voia să ne dea apă". De remarcat că nu lipsesc nici comparațiile mitologice, care, dacă în epopei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]