1,547 matches
-
e destul sake, trimite pe cineva să mai cumpere. Oamenii ăștia trebuie să bea pe săturate. Apoi, către soția lui: — Okoi! Okoi! Ce faci, stai degeaba? Sake-ul a aici, dar nimeni nu are cești. Chiar dacă nu e un mare ospăț, adu tot ce-avem. Sunt atât de fericit că a venit Inuchiyo, cu toți acești oameni. Când Okoi reveni cu ceștile, Mataemon Îl servi personal pe Inuchiyo. Ținea foarte mult la acel om care i-ar fi putut deveni ginere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
despre motivul pentru care vărul său se Întorsese atât de brusc la Sakamoto. Nu era nici un secret că Mitsuhide primise responsabilitatea de a organiza banchetul dat de Nobunaga În cinstea lui Ieyasu. De ce fusese alungat Mitsuhide pe neașteptate, chiar Înaintea ospățului? Ieyasu era sigur În Azuchi. Și totuși, postul lui Mitsuhide Îi fusese dat altcuiva, iar lui i se ordonase să plece. Mitsuharu Încă nu aflase detalii dar, de când i se spusese despre evenimentele din Azuchi și până-n momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
coridor. Cu o mână proptită În șold, se Întoarse spre silueta lui Katsuie, care se Îndepărta. Chicotind În sinea lui, porni, În sfârșit, spre poarta castelului. Celebrarea numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit În aceeași zi și Începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării noului senior și veniseră mult mai mulți oameni decât În ajun. Principalul subiect de conversație printre oaspeți era comportamentul jignitor al lui Hideyoshi. Prefăcătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
destrame. Ei bine, atunci ce se Întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, Începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse să se mute În altă cameră. Fu chemat un medic. Acesta Îi dădu imediat lui Katsutoyo niște doctorii și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat printre înmiresmate flori în noaptea cea tăcută, Pîna ce-am adormit pe patu-mi de argint 147 și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
merseră nainte și-începură-a secera; și bucuroși toți fiii săi Au secerat largul Univers și-n snopi legat-au recolta minunată. 585 Îi duseră în largile hambare în mare sărbătoare și triumf De flaute și harfe, tobe și trîmbițe, corni, goarne. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd peste îndepărtatele coline începu Dimineață să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni Eterni șezură la sărbătoarea cea de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni Eterni șezură la sărbătoarea cea de aur să vadă Chipul de femeie acuma despărțit. Cutremuratu-s-au în fața grozăviei Născute
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se nalta de la ospățul luminos, cu vinul vremurilor îmbătat. Coroană să de spîni căzu de pe-al sau cap, isi agață Lira cea vie Napoia scaunului Omului cel Veșnic și-o apucắ pe drumul său Cîntînd Cîntecul lui Los și spre Podgoriile-i luminoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Coroană să de spîni căzu de pe-al sau cap, isi agață Lira cea vie Napoia scaunului Omului cel Veșnic și-o apucắ pe drumul său Cîntînd Cîntecul lui Los și spre Podgoriile-i luminoase coborînd. Fiii săi, sculîndu-se de la ospăț cu coșuri daurite, urmează, 715 Un înfocat cortegiu, precum atunci cînd soarele în coaptele podgorii cîntă. Apoi Luváh statu naintea linului de struguri; toți fiii săi cei înfocați Strigînd adus-au pline Harabalele; furioși tigrii se joacă-n Cărăruile care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ultimul suspin Al celui tînăr blînd ce-ascúltă a' lui Lúvah ispititoare cînturi. Întunecatu-s-a Omul cel Veșnic întristat și-o mantie de iarnă-acoperi Colinele. El spuse, "O Tharmas, înalță-te! și O Urthona!" Atunci nălțatu-s-au Tharmas și Urthona de la ospățul cel de Aur, sătui 775 De Rîs și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas, Ciocanu-n mîna-i dreapta. Tharmas își ținea cată de cioban Cu aur smăltuita, din aur erau podoabele-ntocmite de fiii lui Urizen. Apoi Enion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Bucurie: Urthona, de la căderea-i șchiopătînd, se sprijini de Tharmas, Ciocanu-n mîna-i dreapta. Tharmas își ținea cată de cioban Cu aur smăltuita, din aur erau podoabele-ntocmite de fiii lui Urizen. Apoi Enion, Ahania, Vala și soața-ntunecatului Urthona De la ospăț se ridicară, urcînd cu bucurie la ale lor Războaie de Țesut de Aur. 780 Acolo cîntă suveica-naripată, fusul și furca și Vîrtelnița Dulce făcut-au să răsune a hărniciei laudă. Prin toate încăperile de aur Răsunắ cerul de-naripată Bucurie Mare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
contra literaturii, Cluj-Napoca, 2001; Viață și texte, Cluj-Napoca, 2001; Descoperirea ochiului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002; Elegii în ofensivă, București, 2003. Ediții: Ilarie Voronca, Act de prezență, introd. edit., Cluj, 1972, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1992-1993; Ștefan Roll, Ospățul de aur, introd. edit., București, 1986; Gherasim Luca, Inventatorul iubiriiși alte scrieri, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Georges Poulet, Conștiința critică, pref. trad., București, 1979; Jean Starobinski, Textul și interpretul, pref. trad., București, 1985, 1789. Emblemele rațiunii, pref. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
se luptă cu arme egale; cei fără experiență trebuie să ia seama. Dacă unele averi se prăbușesc, se ridică altele. Se citează un jucător foarte îndemânatic și norocos, arhimilionar, ce dă serate din O mie și una de nopți și ospețe de Balthazar; care construiește castele, spitale, biserici! Acest ales nu a întâlnit încă o soartă contrară; se spune că pe portalul uneia dintre cele mai fastuoase locuințe ale sale e sculptat un joc de cărți în evantai cu un as
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
semințe de viermi de mătase) se duseseră să facă o excursie în împrejurimile Bucureștiului, pe heleștee pline de raci și de broaște; soseau înarmați cu instrumente de tot felul; astfel realizară curând un pescuit abundent, din care își promiteau un ospăț copios. Zadarnică speranță! Niște țărani urmăriseră cu indignare surdă prinderea și băgarea în saci a broaștelor; românii au o repulsie invincibilă pentru aceste animale cu sânge rece. E o carne scârboasă; prejudecățile religioase interzic folosirea lor și chiar contactul cu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
n-oi mai fi!". Tânărul pleacă la război și vreme de zece ani nu se întoarce. Bătrânul plânge, dar, respectând voința mortului, îi caută nurorii un nou soț. Iar nunta este o petrecere zgomotoasă. Dar bătrânul tată este trist, la ospăț se ridică și spune: "Vinul care vi-l dau eu L-am făcut cu fiul meu, Dorul sufletului meu, Și cât viaț-oi mai avea, Vin din vie n-oi mai bea". Coboară încet până în via înflorită și o nimicește, smulgând
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de la Poienari și au făcut sfânta mănăstire ot Snagov. Mai făcut-au un lucru cu orășanii den Târgoviște, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului-vodă. Când au fost în ziua Paștilor, fiind toți orășanii la ospețe, iar cei tineri la hore, așa fără véste pre toți i-au cuprins. Deci câți au fost oameni mari, bătrâni, pre toți i-au înțepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câți au fost tineri cu nevestele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ceremonie și așezat pe tron; el era personajul care, purtând (ori înconjurat de) însemnele calității sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în picioare) nu-și mai pot mișca mâinile și picioarele și au de suportat crize foarte violente. Astfel se prezentau lucrurile cu Radu cel Mare, cel ce își petrecuse anii de tinerețe (exilat fiind) luând parte la vânători și lungi ospețe stropite din belșug cu vin. Ducând, adică, acea viață a nobilimii europene, pentru care excesele alimentare (se mânca foarte multă carne, era doar - zice Fernand Braudel -, înainte de 1550, o „Europă a carnivorilor”) reprezentau un regim obișnuit. Cu urmările de vigoare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel, marele vornic Mitrea din Hotărani, însurat cu Neaga din Cislău, fiică a vistiernicului Vlaicu: (aceasta nu i-a făcut copii)235. Este lung șirul văduvelor care au căpătat acest statut în urma poruncilor crude (să ne aducem aminte de acel „ospăț al crimei” - povestit de Anonimul Bălenilor - când „căte pă unul-unul îi lua de-i sugruma și-i arunca den case jos pă ferestri și tabulhanaoa zicea, până i-au isprăvit pă toți”) ale lui Mihnea al III-lea Radu236
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat) „este ținut neîngropat în palat” 27. Locul expunerii era spătăria (așa cum l-a găsit Paul de Alep pe Matei Basarab: „Am găsit trupul în sala cea mare, unde în timpul vieții sale dădu-se ospețe vesele” 28) sau sala divanului (același diacon sirian spune că fostul Voievod al țării Românești, „întins pe masă [cu] fața descoperită[...] era îmbrăcat cu veșmintele sale domnești, cu o haină subțire de brocart de aur, împodobită cu blană de samur
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zăvoarele spre a ascunde femeia începând cam pe la jumătatea veacului al XVII-lea, din timpul lui Matei Basarab și Vasile Lupu, adică din acea epocă în care sunt tot mai frecvente accentele unui ceremonial aulic fastuos (cortegii impunătoare, audiențe solemne, ospețe grandioase). Chiar dacă istoricii din vremurile mai noi au arătat că gineceul bizantin („moștenit” apoi de turci) nu era, în primul rând, un spațiu al închiderii, ci, mai degrabă, un mic imperiu unde împărăteasa guverna în chip absolut - căci, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Salvaressi și tot acolo își ospăta Radu Mihnea, aflat la a treia domnie în țara Românească, prin 1613, oaspeții veniți din Ardeal (unul dintre ei, juristul și diplomatul Toma Boisos, și-a notat: „într-o zi voievodul ne-a dat un ospăț bogat într-o grădină foarte frumoasă sub un umbrar de primăvară...”), în Moldova, cu câteva bune decenii înainte, Alexandru Lăpușneanu pusese să i se facă la Mănăstirea Slatina, ctitoria sa, o grădină riguros desenată, tot à l’italienne, străbătută cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vezi și Șarolta Solcan, Femeile..., p. 131. 119. Vezi Documente istorice slavo-române din țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, editat de Gr. G. Tocilescu, București, 1931, pp. 469-482; Vezi Claudia Tița, „De la diversa cibaria la hrana Raiului. Ospețe voievodale și coduri alimentare în Ungrovlahia secolului al XVI-lea”, în Caiete de antropologie istorică, V, 2006, nr. 1-2 (8-9), pp. 17-19. 120. în Călători străini..., vol. VI, p. 168 (vezi și Șarolta Solcan, loc. cit.). 121. Nicolae Iorga, Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
arterelor. Mâncați mulți cartofi. Ei conțin mult potasiu, care contribuie la reducerea tensiunii arteriale și Împiedică formarea plăcilor pe pereții arterelor. Mâncați mai mulți morcovi. În China, morcovul se numără de multă vreme printre legumele preferate. El apărea adesea la ospețele Împărătești fie ca ornament, fie ca fel de mâncare. La țăranii chinezi, care mănâncă mulți morcovi, rareori apar hipertensiunea sau atacul cerebral. Într-un studiu recent s-a constatat că un regim alimentar bogat În morcovi este explicația reducerii mari
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]