1,319 matches
-
agreabile, mai simpatice. Acum, spre finalul călătoriei, apăreau în cu totul altă ipostază. Ce-i drept, cam mărunței amândoi, puțin peste un metru și jumătate însă îmbrăcați cu gust și, după felul cum se comportau, chiar și un evadat de la ospiciu ar privi la ei cu respect. Precis se întorceau de la mare deoarece, printre altele, au pronunțat de mai multe ori numele unei stațiuni de pe litoral Agigea. Păreau bronzați deși puțin diferit. Probabil, el a făcut mai multă plajă. Pielea de pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate mințile! Nici măcar soția nu te va privi cu ochi buni, dacă i-ai declara, în anumite momente de intimitate sinceră, că: "Ești frumoasă ca o moluscă" sau "Te iubesc cum iubește o moluscă!" Imediat te va interna la un ospiciu sau la un spital de alienați mintal! Îți reamintesc că, după călătoria aceasta de multe milioane de ani tereștri, în final, vom reveni la momentul și locul de unde am plecat, adică ne vom reîntoarce în timp, iar cei apropiați nouă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra cu adevărat - îl rugase pe Victor să meargă până la sărmana sa mamă în locul lui, care se afla închisă într un ospiciu. Tot ceea ce trebuia să facă - îi mai spusese prietenul - era să găsească salonul cu pricina, să lase pachetul pe care îl avea de lăsat, iar apoi să plece. Atât. Nimic mai mult și nimic mai simplu. Și, bineînțeles, în spiritul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a unei minuscule celule din Ospiciul de Stat, o fantomă în carne și oase care i-o amintea vag pe Lola care a fost odată. Bărbatul a anihilat femeia care îl dominase timp de douăzeci și doi de ani; masculul a distrus femela și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Holborn. Nu-i vina mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat că fusesem Închis Într-un ospiciu, ca și cum internarea Într-un ospiciu m-ar fi făcut inapt pentru Apărarea Civilă. Așa că mi s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mea că nu m-au găsit apt pentru serviciul militar. Așa-zișii eroi ai Apărării Civile - niște conțopiști fățarnici - nici n-au vrut s-audă de mine cînd au aflat că fusesem Închis Într-un ospiciu, ca și cum internarea Într-un ospiciu m-ar fi făcut inapt pentru Apărarea Civilă. Așa că mi s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu, n-am nici o șansă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sub semnătură, doctorului Forester propria lor libertate, În speranța că vor scăpa de „mai rău“. Dar În cazul cînd acest „mai rău“ se producea, „Pavilionul special“ era pregătit pentru a-i primi: nu era nevoie să fie transportați la un ospiciu. Numai Digby nu se simțea apăsat de umbra acestei clădiri sinistre: „Pavilionul special“ nu era făcut pentru un om fericit ca el... Înapoia lui se auzeau, dinspre terenul de tenis, glasuri ațîțate: — Mingea a căzut Înăuntrul terenului! recunoscu el vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai fost căsătorit. Nu-ți amintești? Ai otrăvit-o! Pe Alice a dumitale... Și Începu să rîdă. — Groaznică noapte! zise omulețul, care nu auzea nimic altceva decît huruitul bombardierelor din văzduh. — Ai fost judecat pentru crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sosiră doi haidamaci care-l umflară cu manieră: domnu’ Firidă, ce naiba, vă știe un Botoșani întreg ca om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
om cu scaun la cap, ce rost are să vă dați în spectacol? În special Crăciunul și Paștele și le petrecea domnul Firidă la ospiciu. Adică exact când Maria avea mai mare nevoie de pensia lui pentru colaci sau pască. În ospiciu, omul aștepta trecerea timpului. Prima oară când m-a văzut m-a întrebat: tranziția, a trecut tranziția? Tot ce i-am putut spune a fost că peste Prut s-au instalat poduri de flori; multe din ele de plastic, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față și o chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiflă pe verso, Și noi ce să..., ...cu piciorul pe bolovanul de care se reazemă cabina telefonică și cu vreo 15 pijamale la fundul meu care vor să scape și ele de-aici. V-aștept urgent la ospiciu! auzi, la ospiciu! Când coborâm după 35 de stații la 2 prăjini de albul molatec al zidului fără intrare fără expresie - doar vuietul de dincolo, iar noi ne târâm de-a bușilea două zile și noaptea devorând azima turcească până la bărbatul acela vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se pe un pat de spital, gemând: nu mai pot! nu mai pot! C XXX Puse cap la cap, multe din informațiile despre Leo erau contradictorii. Cum putuse s-o iubească într-adevăr pe Sabina, să-i fie alături prin ospicii, dar, în același timp, să nu-și dorească o familie cu ea? De unde spaima lui de a avea copii împreună? Avortul pe care ea-l făcuse la Botoșani fusese real sau doar o prefăcătorie? În măsura în care el fusese real, ce rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă până acolo, la ospiciu, pe unul pe care-l cunosc și ei: Sică. „Pă vremea aia avea un fix; să credea ofițer și bătea pas de defilare prin curte. Când Îl apuca dracii lui era periculos că apuca te miri ce cu mâna, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul pe care au intrat cu căruța pare un drum bun, pietruit, gropile pline cu apă sunt mult mai rare, iar panourile vopsite În roșu cu inscripții mobilizatoare adăugate cu alb sunt mult mai dese. E o zi plăcută, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
azil pe pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la care Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
strângând date despre sirene. Dar nu m-am putut abține când m-am îndrăgostit de nevasta unuia din pescari. A trebuit din nou să fug, altminteri muream înjunghiat. M-am întors la medicină și m-am angajat psihiatru într-un ospiciu aflat mereu în criză de doctori deoarece se găsea departe de orice localitate. Vorbea aproape amuzat, de parcă nu era el în cauză, iar fața roșie îi dădea ceva comic. ― Sincer să fiu, îmi e greu să vă imaginez în rasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
două crose de golf de diverse dimensiuni, un corn afgan de bătălie de un remarcabil interes arheologic, o oală de noapte și o bazuca. Chiar în ziua următoare, doctorul Quince a semnat hârtiile care autorizau izolarea ei imediată într-un ospiciu din apropiere. Nu va mai ieși dintre zidurile acestui așezământ timp de nouăsprezce ani. În acest timp a încercat rareori să comunice cu alți membri ai familiei sau să-și exprime dorința de a-i primi în vizită. Mintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ultimii doi ani. Chiar a stat puțin de vorbă cu Lawrence după-amiază. Cred sincer că a uitat toată povestea cu Godfrey: nici nu-și mai aduce aminte cine a fost. I-a scris câteva scrisori frumoase lui Lawrence de la ... de la ospiciu și el a spus că, în ceea ce-l privește, a uitat și a iertat totul, așa că nu cred că vom avea probleme astă seară din partea asta. Medicii spun că e din nou un om normal, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vizitezi la Londra. — Mă îndoiesc, spuse Tabitha. Doctorul a fost din nou la mine azi-dimineață și știu ce-nseamnă asta. Vor încerca să mă învinuiască pe mine pentru ceea ce s-a întâmplat azi-noapte și o să mă ducă din nou la ospiciu. Râse și ridică din umerii costelivi. Și ce dacă mă vor duce? Mi-am ratat șansa... — Ți-ai ratat... începu Mortimer, dar se stăpâni. Se duse la fereastră și încercă să adopte un ton neutru când spuse: Da, desigur... anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
față de produsele imaginației mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care încă nu fusese identificat) fusese văzută luând masa cu detectivul la un restaurant din Scarborough în seara când se încercase spargerea casei: mai mult, conform unui avocat local, împuternicit de Tabitha Winshaw, domnul Onyx ar fi vizitat-o la ospiciul Hatchjaw-Bassett de cel puți trei ori la începutul lunii, probabil în interes de afaceri. Pe deasupra, articolul adăuga că el era căutat pentru a fi adus în fața a trei tribunale, fiind acuzat de atentat la bunele moravuri sub incidența articolului 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gest ferm cu mâna pentru a-mi impune tăcere. N-aveam de gând să împart gloria cu acel avocat odios, așa că după ce m-am întors în Yorkhire, am solicitat imediat o discuție cu Tabitha, personal; care a fost stabilită. La ospiciu se putea ajunge, după cum am descoperit, doar după un lung drum cu mașina printre mlaștini și de cum l-am văzut, m-a copleșit tristețea și neliniștea. Probabil că un singur loc din toată zona este mai sinistru și mai dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că foarte curând după ce expediasem scrisoarea, a sosit în Scarborough însuși Farringdon. Trebuie să fi fost în septembrie. Se părea că Tabitha ceruse să se vadă cu el și că mie mi se încredințase sarcina de a-l însoți la ospiciu. Au avut câteva discuții lungi în următoarele zile. Nu știu ce au discutat, pentru că totul a a fost ținut secret, chiar și față de mine. De fiecare dată eu așteptam pe o bancă în grădina care dădea spre mlaștini și citeam câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ele îi aparținea lui Dennis Price, cunoscut încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era chipul stafidit și excentric al Esmei Caston, care-i amintea irezistibil de mătușa lui Tabitha, încă închisă într-un ospiciu de mare securitate undeva la marginea mlaștinilor din Yorkshire; și al treile îi aparținea în mod inconfundabil lui Sid James, una dintre vedetele filmului care se turna în prezent - o adaptare comică liberă după un film cu Boris Karloff, Strigoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]