1,898 matches
-
Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil scop, o datorie în același timp, din partea celui care scrie; Miron Costin, în cuvântul către cititori, din De neamul moldovenilor: „Să încep osteneala aceasta, după atâtea vacuri de la discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului, cu câteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăși nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, iaste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că acum trecem la partea cu jocurile! zice Suze deschizînd frigiderul și scoțînd o cutie de suc de portocale. „Ghicește ce mănîncă bebe“... „În căutarea agrafei pentru scutece...“ „Ce nume au copiii de vedete“... Nu-mi vine să cred cîtă osteneală și-a dat să-mi organizeze toate astea. — Suze... mulțumesc foarte mult, zic. E incredibil ce-ați putut să faceți. Ce să mai zic de rama foto! — A ieșit bine, nu? Întreabă Suze Încîntată. Știi, chiar m-a inspirat subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
năvălirea turcilor în sat, o țărancă se refugiază la stâna din munți a tatălui ei, urcând cu un copil în cârcă, unul în poală, altul de mână, pe cărarea cea mai scurtă, dar și cea mai primejdioasă. Când, frântă de osteneală, simte că începe să-și piardă controlul de sine, îl ascunde pe cel mai mic într-o căpiță de fân și își continuă suișul, cu ceilalți doi. Copilul lăsat pe drum va fi mâncat de vulturi (La Vulturi!). Acțiunea din
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
minut, la elaborarea spectacolului nu reducea elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu-i, admirându-le talentul, nebănuitele nuanțe, sensibilitatea și vibrația pe care le transmiteau spectatorilor, acelora care nu pot bănui câtă migală, câtă pricepere, câtă osteneală și câtă disciplină sunt necesare actorului.” După șapte interviuri cu regizorul Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori în care F. găsește formule sugestive pentru a-i caracteriza: Eliza Petrăchescu, care impresiona prin vocea ei „cu inflexiuni de
FIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu ci un dar primit prin intermediul harului”. Însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt, cel ce expunea acele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Teodosius al II-lea căruia i s-a adresat printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. Împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cântărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă așa va fi voința împăratului, el nu va mai adăuga nici un rând la opera sa. Se pare că lucrurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, unde, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu e un merit propriu, ci un dar primit prin intermediul harului”. însă această indicație a lui Ghenadie este ambiguă, deoarece dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, cînd, de fapt, cel ce expunea acele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Theodosius al II-lea, căruia i se adresează printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cîntărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă aceasta va fi voința împăratului, el nu va mai adăuga nici un rînd la opera sa. Se pare că lucrurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
setea/ Poporului Celui Preaînalt care vine cu cutremur ceresc./ Norii îi feresc de arșiță/ Și munții, ca să nu obosească./ Un înger al Celui Preaînalt le va fi trimis/ Să le păzească drumul netulburat./ Mersul le este lesnicios, lipsit de vreo osteneală/ Asemenea leilor, pustiu fac tot locul prin care trec./ Vreo luptă de s‑ar da, nici o oștire nu le‑ar putea ține piept,/ Căci însuși Dumnezeu îi însoțește./ Nimicesc oameni și șterg de pe fața pământului cetăți întregi,/ Și, cu îngăduința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru” (LXX). Isus însuși este deci, în ochii fariseilor, un fals profet care pune la încercare credința poporului Israel. . „Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri și de amarnica ta robie în care ai fost, tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului și vei zice: «Cum s‑a sfârșit cu asupritorul și cum a încetat chinul nostru! Domnul a zdrobit toiagul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dominantă a textelor - poezie, proză sau traduceri, critica nefiind prezentă -, anume conștiința târziului unui tip de trăire; familiară și „decadenților” simboliști ca mediu pentru melancolii sinestezice, scenografia de amurg sugerează acum o viziune culturală; imaginarul estet, alterat de plictis și osteneală, e concurat de un altul, al ruinării și relicvelor; se mai face observată o înclinație spre ricanare, alta decât în „satanismul” baudelairian sau în cabotinadele „diabolice” din școala lui Maurice Rollinat, diferența constând în demonia demistificatoare a eului artistic, acut
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
răsăritene se face elogiul înțelepciunii orientale. Plăcerea de a povesti e suverană, se renunță la invenție și autorul se mulțumește cu înflorituri pe marginea unor motive epice vechi, bine cunoscute, care au alcătuit subiectele cărților populare. S. își dăduse chiar osteneala în tinerețe, la îndemnul lui Spiru Haret, să dăruiască o haină lingvistică nouă câtorva asemenea scrieri, spre a furniza sătenilor o literatură instructivă și totodată delectabilă: Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era cursul lumii 5250 de ani
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
persoane milostive („în zilele lui Radu Mihnea voievod și Alexandru Iliaș voievod, Sima Stolniceasa [era văduva stolnicului Stroe], trăgând multă nevoie și urgie dinspre acești domni, Isar negustor și Ghine, fratele lui Pepano, au ajutat-o cu atâta trudă și osteneală și cu bani și alte lucruri și i-au scos capul de la pieire și din rea urgie, căci nimeni din rudele ei nu o sprijinise”) ori de Voievozi de care erau legați prin relații de rudenie („Iar Costandin Vodă încă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o identitate socială puternic marcată”313. Porunci pentru viitor întâiul testament al jupânesei Elina Cantacuzino a fost redactat în 1667. L-a scris logofătul Stoica Ludescu, „bătrânul, plecat slugă al dumnealor”, slujitor credincios al Cantacuzinilor. „Am pus și eu puțină osteneală, până am scris această împărțeală asupra coconilor dumneaei, cu voie și cu știrea tuturor, ca să le fie dumnealor neclintită, amin” - spune cel care va alcătui, după părerea lui Nicolae Iorga, mai târziu și Letopisețul Cantacuzinesc, punând pe hârtie „împărțeala” la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
viața lor [subl. mea], și în grabă giudecata lui Dumnezeu să-i agiungă ... sau, câțiva ani mai târziu, în 1809, în altă „carte de blestem” dată de mitropolitul Gavriil Bănulescu pentru un proces al târgului Hârlău: [...] de viața lor, de ostenelele lor și dobitoacile lor parte să nu aibă, ci ca fumul și ca praful ce-l spulberă vântul de pre fața pământului, toată să fie întru pierzare și peire, de toate ale lor cele văzute ca de averea dreptului Iov
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o nemilostivă ce iaste, au secerat făr’ de vréme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumuséția neamului femeesc”), dar „adormirea ceastă de pe urmă” - optimă în alăturare cu „adormirea cea firească”, ce retrimite, în ciclicitatea ei, la „osteneli, la scârbe, la supărări la patemi” - nu se cade a fi jelită („nici lacrămile sânt cu cale, nici întristarea cu dreptate”), căci ea îndrumă sufletul [drept - N.B.] spre „lumina cea adevărată”, îl poartă mântuindu-l, dintr-o lume imperfectă (un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ertați toți părinții și frații miei, că făr’ de ertăciunea voastră nu voiu putea grăi”. Mobilul ales de Voievod pentru zidirea laudei aduse mamei sale este simplu, impunător însă prin măreția lăuntrică a esenței sale pur omenești: necurmata trudă și osteneală ale femeii mame, transfigurând, prin „umanizare” firește, sentimente și atitudini eterne precum dragostea, generozitatea și spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect înțeles de traducătorul în românește din prima jumătate a secolului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spiritul de sacrificiu. Un loc comun intrinsec recomandat de retorică, utilizat cu abilitate (și corect înțeles de traducătorul în românește din prima jumătate a secolului al XVII-lea) îl ajută pe Neagoe Basarab să sublinieze termenul ce figura obiectul elogiului. Osteneala, ca rezultat al unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unei preocupări necurmate (dar și ca un fel condiție a asumării acestei griji), este impusă ascultătorului - cititor prin reveniri, variate lexical și morfologic, realizate cu ajutorul derivării: „oasele tale céle ostenitoare”, „ostenințe”, „ostenințele tale” „te-ai ostenit pentru mine”, „să ostenești”, „osteneală”, „vruseși să te odihnești de ostenéle”, „ai luat alte ostenéle mai mari” etc. Efectul este incontestabil. Neagoe Basarab continuă demonstrația, izolând un simbol al „osteninței” continue, chemat să sugereze în context hărnicia, mobilitatea, mișcarea fără răgaz, efortul neîntrerupt. „întruchiparea” îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de dulcețile florilor nu să poate sătura, nici de osteneală.” Mama răposată le covărșea, însă, pe vietățile alese spre comparare, întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem pre tine că ești mai ostenitoare decât albina și decât pasările cerului și decât peștii mării”. Nespus de omenește sună fiecare din frazele ample ale acestei orații funebre. Jalea fiului ce-și plânge mama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
absență Îndelungată, să pășești din nou pe pământul țării tale, Îmbogățit de cunoștințe și de experiență, după ce ai scăpat cu viață din numeroase pericole și ai Îndurat multe neajunsuri, totuși, nu fără emoție ne amintim acele momente de primejdie și osteneală. Acestea trec pe lângă noi precum imaginile efemere care apar doar pentru a se risipi, lăsând În urma lor semnele adânci ale trecutului. Eram stăpânit de un impuls tainic, o voce lăuntrică ce mă Îndemna Înspre Orient, spațiu În care a viețuit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
noi acasă nu se poate și nu poate dăinui”. Se face totodată un apel către oamenii de cultură pentru realizarea imperativelor majore ale națiunii: „Cei ce au privilegiul de a putea scrie și vorbi trebuie ca, fără preget și fără osteneală, să dezvăluie lumii civilizate, precis și documentat, situația reală a țării noastre și să reclame pentru poporul românesc dreptul la viață, la libertate și la civilizație creștină”. Au răspuns acestui deziderat, prompt și constant, în paginile U.r., Mircea Eliade
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. slavă: glorie, faimă, renume; laudă, preamărire, proslăvire; slin: (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg; sudoare: (aici) muncă, osteneală, trudă; chin. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: comoară, șirag, poveste, grai, codru. 3.Caută în poezie cuvintele potrivite pentru a întregi expresiile. 4.Grupează cuvintele care au același
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
să scrie, ei să nu refuze să-i instruiască, într-un spirit de deplină bunăvoință și caritate. Când preoții își vor asuma această sarcină ei să nu ceară nici un fel de plată; iar dacă li se va da ceva în schimbul ostenelii lor, aceasta să nu fie altceva decât mici daruri oferite de părinți 19. Așadar, învățământ general gratuit! Se înțelege că au apărut, în acest fel, numeroase școli parohiale, care secondau școlile bisericești deja înființate. Școlile ecleziastice și episcopale foloseau, cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]