4,332 matches
-
José, care a testat această teorie, a relatat că ea funcționează doar pentru un timp. Prizonierii au fost mai puțin ostili în primele 15 minute dacă au fost introduși în celule zugrăvite în roz. Dar, după aproximativ 20 de minute, ostilitatea a crescut, iar după 3 ore, câțiva dintre aceștia au încercat să dea jos vopseaua de pe pereți. Concluzia pe care o putem avansa este că, în ceea ce privește contextul comunicării, cu siguranță anumite culori folosite pot să aibă un impact, dar acesta
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o singură carte și acum ori dumneavoastră, ori colegul dumneavoastră trebuie să aveți acces la ea poate conduce la conflict mult mai repede decât dacă ați fi avut fiecare câte un exemplar din cartea respectivă; 2) stările afective (stresul, tensiunea, ostilitatea, anxietatea); ați observat că, atunci când sunteți stresați de ceva (să luăm tot exemplul de mai sus în care vă aflați în fața unui examen), tindeți să reacționați conflictual mai repede decât în alte situații; ori dacă aveți o stare pozitivă (tocmai
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
spune) că, dimpotrivă, fratele lui a fost rău cu el (ceea ce nu reprezintă realitatea). Înpsihologia conflictelor acest mecanism este cunoscut drept reflecția în oglindă; o persoană care se află în conflict cu o alta îi poate atribui acesteia antipatia și ostilitatea proprie, și astfel propriile sentimente de antipatie și ostilitate devin mai ușor de suportat (celălalt esteintolerant și nu vrea să rezolve conflictul, noi suntem toleranți și deschiși - doar că și cealaltă persoană despre care noi inferăm astfel de sentimente va
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
el (ceea ce nu reprezintă realitatea). Înpsihologia conflictelor acest mecanism este cunoscut drept reflecția în oglindă; o persoană care se află în conflict cu o alta îi poate atribui acesteia antipatia și ostilitatea proprie, și astfel propriile sentimente de antipatie și ostilitate devin mai ușor de suportat (celălalt esteintolerant și nu vrea să rezolve conflictul, noi suntem toleranți și deschiși - doar că și cealaltă persoană despre care noi inferăm astfel de sentimente va gândi același lucru ca și noi); 7) raționalizarea: privește
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dimensiuni care pot apărea ca diametral opuse. Există pentru aceasta necesitatea identificării și dezvoltării a ceea ce putem numi perceperea fondului comun. Pe de altă parte, trebuie să ținem seama de faptul că, în contextul unui conflict social, schimbările psihologice ca ostilitatea și neîncrederea se amplifică atunci când sunt implicate grupuri; iată câteva puncte sensibile în demersul nostru de utilizare a conflictului educațional în echipe de elevi/studenți pentru a crește eficiența învățării. Când două astfel de echipe se angajează într-un conflict
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
primei impresii făcute; - efectul de polarizare - ne este mai ușor să apreciem totul în „alb și negru”, dar pierdem astfel toate nuanțele de gri (graduarea informațiilor); astfel, orice persoană are și părți rele, și părți bune (chiar dacă în proporții variabile); - ostilitatea autistă - se referă la tendința oamenilor de a înceta să interacționeze cu persoane care le displac. Un exemplu este cel referitor la doi frați care conduc același magazin; unul îl acuză pe celălalt că a furat bani din casă, celălalt
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aibă un răspuns cooperativ până ce percep oponenții ca fiind închiși la o atare formă de exprimare, și atunci încep ciclul escaladării și al competiției. Cea de-a doua etapă a celei de-a treia faze este caracterizată de frustrare și ostilitate fățișă. Forsyth prezintă un experiment din 1941 al lui John R.P. French, pe care-l considerăm cu incidență educațională semnificativă. În fapt, este vorba despre 16 grupe de studenți care erau instruiți să rezolve problemele care li se dădeau într-
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
poate de mic, pe când sarcina primită era în fapt nerezolvabilă. În grupurile în care participanții la experiment nu se cunoșteau dinainte, a apărut preponderent nevoia de a se retrage/separa; în grupurile unde subiecții se cunoșteau, a apărut cu preponderență ostilitatea interpersonală (French vorbește despre peste 600 de comentarii agresive pe perioada de 45 de minute de activitate). Cea de-a treia etapă, numită de reciprocitate, este presupusă de reacția pozitivă după care persoanele care te ajută merită să fie ajutate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
conflictului și face mai importantă intervenția sa. Unii mediatori se centrează pe rezolvarea problemei/disputei (abordare de tip produs), alții pe îmbunătățirea relației dintre părțile aflate în conflict (abordare de tip proces). Contactul direct între părți este de încurajat atunci când ostilitatea este scăzută (Krauss și Deutsch); la rândul său, contactul indirect este recomandat când conflictul este intens sau a luat amploare. În această situație se poate utiliza contactul separat al mediatorului cu fiecare dintre părți, ocazie folosită pentru a îmbunătăți situația
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
poziția de a impune un acord) deoarece, așa cum remarca Myers, citându-l pe Neil McGillicuddy, s-a observat că, atunci când oamenii știu că vor fi arbitrați, dacă medierea eșuează, ei încearcă mai intens să-și rezolve conflictul, arătând mai puțină ostilitate și dovedind o dispoziție mai mare spre construirea unui acord (Myers, 1990, p. 509). O soluție în acest sens ar putea fi și tehnica de arbitraj propusă de Stevens și intitulată „oferta finală” (Rubin, Pruitt, Kim, 1994). În esență, fiecare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestor schimbări care i-ar avantaja și pe ceilalți? Rolurile pot să aibă efecte pozitive sau negative asupra grupului, asupra anumitor persoane din cadrul lui sau chiar asupra celui care le îndeplinește; în această ultimă categorie întâlnim „burnout”-ul, definit drept „ostilitate, apatie și pierderea interesului rezultată din stresul prelungit sau conflictul dintre roluri antagoniste” (Myers, 1990, pp. 176-180). Uneori, jucarea inconștientă a rolurilor poate fi definită de existența unor „jocuri” de manipulare. A. Cardon, adaptând cercetările din aria analizei tranzacționale efectuate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
supraordonate, definite drept scopuri împărtășite de către toți membrii grupului, care necesită un efort cooperativ și care se situează dincolo de diferențierile interacționale dintre elevi/studenți. Într-un conflict dintre două părți ale grupului, găsirea unui scop comun care să depășească aceste ostilități și înregimentarea tuturor membrilor drept părți ale echipei oferă un cadru nou, de găsire a identităților de interrelaționare optime; - învățarea cooperativă reprezintă un concept supraordonator al celor două prezentate deja mai sus; Alliot Aronson, citat de către Myers, propune tehnica „mozaicului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de desocializare a membrilor în afara lui. În literatura de specialitate se întâlnește un concept foarte interesant (balkanization), desemnând faptul că dintr-o puternică loialitate față de un grup unii membri ai acestuia pot să încerce sentimente de indiferență sau, câteodată, de ostilitate față de un alt grup, fenomen care se cuvine luat în considerare cu o rezultantă într-un management al acestuia. În perspectivă didactică, astfel de fenomene sunt deosebit de importante și de aceea cadrul didactic trebuie să combine exercițiile de formare a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comunicarea „instrumentală”, legată într-o mai mare măsură de reacția receptorului în balanță cu presiunea de a comunica), Festinger sugera că „un tip important de acte de comunicare rezultă din existența unei stări emoționale la cel care comunică. Bucuria, furia, ostilitatea par să producă presiuni de a comunica” (în Influența socială - texte alese, 1996, p. 97). În aceeași ordine de idei, vom spune că această comunicare consumatorie o sprijină, o potențează sau, respectiv, o blochează pe cea instrumentală. Pentru a reuși
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă pînă la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, pentru a întîmpina apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus contra partem Donati, Contra epistulam Parmeniani, De baptismo: M. Petschenig
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atît concretă, cît și teoretică. Din această din urmă perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgîni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a stării paradisiace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Eucheriu nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anului 454. Egipteanul Serapion este susținătorul monofizismului, foarte puternic în acea regiune; lui i se opune Arnobiu, apărător al doctrinei Sfîntului Scaun. Arnobiu afirmă că hotărîrile papei Leon cel Mare concordă cu doctrina lui Chiril al Alexandriei și, ca atare, ostilitatea Egiptului față de Roma este nejustificată. Așa cum se întîmplă și în alte opere centrate pe controversă, catolicul Ammonius și egipteanul Decius Constanțiu, care sînt judecători, nu pot face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atunci cînd Boetius a început să scrie, după ce și-a desăvîrșit educația, problema nu exista încă. Cel puțin în primii ani ai domniei sale, Teodoric nu considera că atitudinea tradiționalistă și filoimperială a anumitor cercuri romane ar fi o dovadă de ostilitate față de el. Și astfel, Boetius a putut deveni faimos și a putut face o carieră politică, atît cît era posibil pentru un roman sub dominația ostrogoților, adică doar cu aprobarea regelui, nu ca urmare a existenței unei forme libere de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
voia s-o pună în practică, l-a determinat să abandoneze încîntătorul sediu de la Arles și să întemeieze și să conducă el însuși, începînd din 499, o mănăstire. în 502 a devenit episcop de Arles și a rămas aici în ciuda ostilității pe care a trebuit s-o îndure în primii ani din partea lui Alaric al II-lea, regele vizigoților stabiliți în actuala Provence, care l-a trimis la Bordeaux. Cezar a fost însă reînscăunat ca episcop de Arles de către un sinod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Faptul că un reprezentant al unei autorități bisericești care era la mare concurență cu Alexandria devenise episcop al capitalei l-a alarmat evident pe Chiril, care a profitat de greșelile lui Nestorie. Acesta nu s-a mulțumit doar să provoace ostilitatea creștinilor de tendință ariană incendiindu-le biserica, ci, dezvoltînd tezele cristologice ale antiohienilor - care, pentru a apăra integritatea naturii umane în Cristos, subliniau distincția dintre Fiul lui Dumnezeu și omul Isus -, i-a negat Fecioarei Maria titlul de Theotokos, „mama
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de ei), însă nu-i numește. Din acest motiv, cel mai recent editor, G.M. de Durand, consideră că respectivul dialog este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfînta Treime a pătimit”, propovăduită, așa cum vom vedea imediat, de călugării sciți. Se susțineau astfel, în același timp, dualitatea și unitatea lui Cristos, astfel încît influența cristologiei alexandrine a devenit dominantă și, în consecință, tradiția antiohiană a fost tratată cu ostilitate. Aparțin acestei tendințe Ioan, ulterior episcop de Scitopolis (cf. pp. 000-000); Nefalius din Alexandria, combătut de Sever de Antiohia (p. 000); Ioan de Cezareea, și el una din țintele polemicii lui Sever (pp. 000-000). Un grup de călugări sciți care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înrăutățirea raporturilor sale cu papalitatea - deteriorate încă din vremea lui Damasus, cînd Acaciu participase la hirotonirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai tîrziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el, cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril al Alexandriei, deși inițial criticase anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vîrstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în prima jumătate a secolului al VI-lea; apoi, Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pîrjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Iustinian, cum sînt cutremurele devastatoare, pîrjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Iustinian și Teodora; ostilitatea poetului față de „elini” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Iustinian contra ultimelor școli de filozofi păgîni, încă active în epoca sa. în imnurile sale se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]