2,905 matches
-
pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei iubiri,/ Eu trec plutind aievea, pe o navă...” (Prinsă). Undeva, departe, dincolo de prozaica viață, se află țărmul fericirii mult visat și spre care își îndeamnă iubitul să i se alăture: „Și să pornim spre neștiute
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
Când adierea de zefir Îmi cată-un loc de sihăstrie Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri placate Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
o va judeca astfel la adevărata ei valoare cu bune și rele. Eram însă într-o stare permanentă de compromis în relațiile cu ea, fapt care mă supăra foarte tare. În preajma ei nu te simțeai niciodată bine sau în siguranță. Otrava o avea permanent la ea și avea ca complice o vrăjitoare care îi prepara otrăvurile. A fost protejata Liviei până când aceasta a murit. Apoi acea femeie a fost găsită cu gâtul tăiat într-un șanț și au aruncat-o apoi
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
o stare permanentă de compromis în relațiile cu ea, fapt care mă supăra foarte tare. În preajma ei nu te simțeai niciodată bine sau în siguranță. Otrava o avea permanent la ea și avea ca complice o vrăjitoare care îi prepara otrăvurile. A fost protejata Liviei până când aceasta a murit. Apoi acea femeie a fost găsită cu gâtul tăiat într-un șanț și au aruncat-o apoi în apele învolburate ale Tibrului... -Ce destin josnic dar meritat! conchise Nerva. ,,Hodie mihi, cras
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
trimită epistole cu tot felul de plângeri și interese ale ei, unele dintre cele mai ciudate! -Epistolele ei erau adevărate opere de caligrafie! adăugă Nerva. -Oh! Furii dezlănțuite! Nu le scria ea niciodată ci avea un caligraf. Însă caligrafia și otrava erau prietene bune în mâinile ei. Pe toți zeii! Dacă nu mi-ar fi fost mamă aș fi acuzat-o de moartea lui Augustus, însă eu și tatăl meu adoptiv, știți bine, nu ne-am înțeles prea bine niciodată! Divinul
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂND RĂUTATEA ... Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului CÂND RĂUTATEA ... Ai știut cât râu de lacrimi am vărsat și cât amar? Am gustat otrava sorții pân'la ultimul pahar. Aveam fața zâmbitoare și glumeam adeseori N-ai știut ce chin ascunde soarele pe după nori. Când ziceai că-n lumea asta nimeni nu-i mai rea ca mine Ai știut că-n trupul meu sufletul
CÂND RĂUTATEA ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370619_a_371948]
-
nici cal, nici măgar. *** “Viața la țară” e acum un fel de purgatoriu pentru accederea la falsul paradis urban. *** În sat au izbândit câinii, de vreme ce... au murit caii. *** Plugul timpului nostru nu mai zgârie pământul, dar îngroapă adânc în el otrava. *** Mincinosul satului se numește acum... ecologist. *** Inocența săteanului de ieri s-a convertit în viclenia suburbanului de azi. *** Dacă va izbândi anticristul, ultimul învins va fi un sătean din nordul României. *** Biserica satului e un proiect de arcă în așteptarea
INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (IX) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369543_a_370872]
-
trebui să fie; e stagiul când omul se-apropie de perfect. În puritatea aceea sufletul ar rămâne, însă, cum s-a-ntâmplat cu mine și cu tine, grijă-au avut alții ispita să-l hrănească, să-și plece omul capul, otrava-n el să crească. Dorim ce nu ni se cuvine; sămânța se sădește și pe măsură ce ne trecem în noi neomul crește. Că viața-i scurtă nu vedem; greșim voit și ne certăm. În loc să se înalțe ușor și pur ca și
ÎNĂLȚARE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369636_a_370965]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Meridianul vieții Intre viața sub decentă Si cea super opulentă Noi am prefera să fie, Modesta democrație! Rosia Montană O afacere obscură De imensă aventură La ei bogăție pură, La noi lacul de ceanură Cu otrava-n bătătură, Așa da, investitură... Teama păzește bostana O vilă cât un palat Din furt, a realizat Și se teme azi de toți, Mai ales de noii hoți! Normalitatea zilei Părea o treabă obscură, Dar era o “lucrătură” Demnă de
COTIDIANUL CARE DISTRUGE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368106_a_369435]
-
când nu ajunsesem încă pe lume, aici, în Japonia a avut loc o mare catastrofă. Cineva, un dușman de-al nostru, ne-a trimis un cadou nu prea plăcut: o minge uriașă care a explodat. Mingea aceea conținea așa multă otravă, că a ucis zeci de mii de oameni, iar pe cei care au supraviețuit, i-a îmbolnăvit foarte grav. Pe atunci, mama mea Hikari, era însărcinată cu mine... - Bunico, pe străbunica o chema Hikari? - Da, puiule! Hikari înseamnă „iluminat”. Sakura
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Pe atunci, mama mea Hikari, era însărcinată cu mine... - Bunico, pe străbunica o chema Hikari? - Da, puiule! Hikari înseamnă „iluminat”. Sakura întoarse capul ușor și-și concentră toată atenția pe auz, iar Keiko continuă blând: - După ce mingea aia cu multă otravă a explodat, am fost nevoite să plecăm din Hiroshima și să ne mutăm cât mai departe. Astfel, încet-încet am ajuns aici, în Iwanuma, Miyagi chiar când s-a construit orașul și tot aici am născut-o pe mama ta. Este
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
vioară Și ne lăsam, în vis, purtați de vrajă Privim în gol când soarele coboară Uitând iubirii să-i rămânem strajă! Greșind cărarea care ne conduce Spre cel ales să îi cedăm căldură Extenuați de visele caduce Bem cu pelin otrava cea mai pură Nu mai putem să mai dorim plăcere Nu mai speram când ceața mult prea deasă Ne gratulează versul cu junghere Si refuzăm să mai dorim acasă De-avem răgaz să ascultăm când sună Chemările ce-și caută
FRĂMÂNTĂRILE DE AZI! de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368205_a_369534]
-
rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
și a devenit iar o idee ce străbate piețele antice în formă amforelor trecutului din care se adapă ultimii însetați de dreptate arheologii îl descoperă uneori colinjdand porturile Eladei sub forma corăbiilor plecate spre a demonstra formă pământului alteori în otravă ce l-a hrănit pentru a deveni o legendă ori în parabolă existenței prezidând tema misterelor pretutindeni ideea de a-l caută persistă în imaginația înțelepților că o piatră filozofala ce a existat cândva în memoria cuvintelor de AZED Anghel
MEMORIA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362711_a_364040]
-
simbolul ei pe harta încercărilor tale și atunci în ce anume să mai crezi în afara mâinilor Lui care te adună de fiecare dată din risipiri când tu chiar vrei să te ridici și uiți în orice clipă după final de otrăvurile care ard încă în tine și ard în exteriorul tău atât de frumos pentru a te atrage iar și iar să iei de capăt șarpele frisoanelor unor neîmpliniri unor pigmenți anume ticluiți pentru a-ți fura privirea acea privire a
PROBABIL SIMPLU GÂND DE SEARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370194_a_371523]
-
o torță Licăr schimbat în dor fierbinte. Nici ochilor nu le dați pace. Prea orbi, nu se îndestulează. Cu chipu-i, palme sângerează Când unghii zgârmă-n carapace. Îmi dați arome de cucută, Minte și inimă bolnavă Schimbându-mi mierea în otravă Când gura-i buzele-mi sărută Inimă-n piatră, minte-n vânturi Să vă prefaceți de iubirea Vreți să-mi striviți cu amăgirea De zgomot, ca istov de cânturi *** Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Nebune / Ovidiu Oana
NEBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370243_a_371572]
-
meu frumos din amintire Azi parcă din cavouri te ridici! ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 25, din 20 iunie 1942 CĂTRE DON QUIJOTE Cules din mituri, însuți tu un mit, Biet pelerin cu inima bolnavă De uriașa visului otravă - În piscul tău cu râvnă m’ai primit. Sărac și bleg prin holde de pământ, Contrariu cum canoanele învață, Doar tu mi-ai fost mireasmă și povață Sub nu știu care straniu legământ. În jur, încet, trăgându-mi azi hotar Eu ignorez
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
lanțul sărăciei strânge! Durerea inima îmi frânge Și storși de vlaga, ca lămâe, Strămoșii noștrii plâng cu sânge, Când văd că prostii ne tămâie! Iar noua inima ne plânge, Că azi ne-au oferit pe tavă O cupă plină cu otravă Și lanțul sărăciei strânge... Strămoșii noștrii plâng cu sânge! Referință Bibliografica: STRĂMOȘII NOȘTRII PLÂNG CU SÂNGE / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1785, Anul V, 20 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
STRĂMOŞII NOŞTRII PLÂNG CU SÂNGE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353263_a_354592]
-
mea care să fie? Rău la nimeni n-am făcut; Pustiit să fiu întruna!... iar copilul în mormânt?... Doamne, viața mi-e distrusă și-ntunecată mereu... Sfine bun, te rog, primeșește lângă Tine fiul meu. Din durerea mea amară, dă otravă și s-o beie... Soartei care m-au lovit, în pustie să îmi steie! Fiindcă-a stins a vieții clipă... unui înger adorat; Sfinte bun, du-mă la el, fii de-a-pururi lăudat! 02 Noiembrie 2015 Marin Voican-Ghioroiu Cununi de flori
DUREREA UNUI PĂRINTE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353284_a_354613]
-
între șoldurile fetei mângâindu-I acum cuptorul cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii tale. O simt cum îmi răscolește sufletul. Cred că nu am să rezist dorinței de a te iubi și a te păstra în inima mea ca pe cea mai de preț comoară. Ah, Mircea, cât de mult te iubesc
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
prin reacție, recunoscând el însuși (tot din anumite opere se distinge aceasta) că a văzut un lucru pe care nu trebuia să-l vadă... Ovidiu nu scăpă ocazia să vorbească în "Metamorfoze" spre exemplu de "crudele mame vitrege care pregătesc otrăvuri aducătoare de moarte" concurenților la tronul pe care Livia, soția împăratului îl voia pentru fiul ei, exilul survenind apoi după o întrevedere particulară cu împăratul. Mai recunoaște poetul că pedeapsa era de fapt foarte ușoară, deși atât de cruntă pentru
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
un dram de minte în cap nu le-a rămas... Dar uită,derbedeii, ca durerea zvâcnește, Spre ei se v-a întoarce,ca zmeul din poveste, S-arunce buzduganul spre fața lor mârșava Căci au umplut ființe cu lacrimi și otravă... Și totuși,nu se poate ca Zeul să-I mai rabde: Nu mai aplecați capul,căci sigur vi-l vor râde, Spunând c-asa e modă, c-asa-i democrația... Treziti-va odată ,si stopați anarhia! 2013 Referință Bibliografica: SI
SI TOTUSI... de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353493_a_354822]
-
ceva mai sus și zburați în înalt până acolo unde ai bătut piroanele alea iei șarpele îi faci un nod și-l agăți de un piron iei îngerul prins atârnat de un alt piron și-l obligi să-ți tragă otrava din pulpă până când se va albăstri și se va face strigoi la mulți ne este teamă de șarpe teama aceea ancestrală strivim capul șarpelui și lăsăm trupul să i se usuce crezând că va pieri oricum totuși de fiecare dată
CUM BAŢI TU PIROANE ÎN CER de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353491_a_354820]
-
linia generală este cea de acceptare. Imensa întindere de pământ canadian trebuie să fie și populată. Nicolae BĂCIUȚ: Care ar putea fi, pentru un exilat, înțelesurile dictonul latin ,,ubi bene, ibi patria”! Elena BUICĂ: Dacă ne referim la stropul de otravă strecurat în acest dicton, cu înțelesul „dacă aici mi-e bine, asta mi-e patria și alta nu mai există", pentru români nu se aplică decât ca excepție. Pentru câteva din motivele enumerate mai sus, toți membrii familiei mele iubim
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]